Deocamdată nu este o știre, doar o previziune.
Doar pentru că nu ați mai văzut știri cu Fondul Monetar Internațional nu înseamnă că a dispărut de pe fața pământului. Doar că și-a colectat în liniște banii dați cu împrumut la ultima criză iar acum se pregătește discret să ajute la finanțarea membrilor suferinzi de covid, dintr-un buget total generos de un trilion de dolari.
România va fi (de fapt este deja!) un candidat de vârf, cu economia lovită în plin, încasări bugetare în scădere, cheltuieli în creștere și un deficit bugetar care se duce spre sau peste 10% din PIB.
Datoria publică, de 35% din PIB până acum câteva luni, va depăși probabil 45% până la sfârșitul anului iar în 2021 se oprește la 50% doar într-un scenariu fericit. Într-unul nefericit, în doi ani de acum atingem pragul tratatului de la Maastricht, de 60%.
Un sfert de PIB adăugat la datorie în doar trei ani… nimeni, niciodată nu finanțează așa ceva*. Este deocamdată treaba exclusivă a FMI.
În cazul României, dată fiind amploarea derapajului, putem să ne așteptăm la un „pachet” de 30 până la 50 de miliarde de euro. Adică substanțial peste cele 20 de miliarde din 2010. Știm care au fost atunci costurile indirecte: tăieri de salarii, măriri de taxe și o recesiune prelungită artificial.
Întrebarea acum este dacă FMI a învățat ceva din experiența de atunci. Ipoteza că a învățat fix nimic nu poate fi în nici un caz exclusă, caz în care ne așteaptă o „curbă de sacrificiu” cel puțin la fel de severă ca acum 10 ani.
Dacă, totuși a învățat ceva, atunci mai exact ce? Față de experiența proastă a politicilor de până acum, singura rezolvare pe care o are la îndemână Fondul este să acorde pachete chiar mai mari, astfel încât să poată fi menținute cheltuielile bugetare existente dar și necesarul de cash în economie, în speranța că prin creșterea economică indusă datoria va putea fi plătită mai repede – cam după principiul „cui pe cui se scoate”.
Caz în care, pachetul accesat de România ar trebui chiar să depășească binișor cele 50 de miliarde de euro, dublându-se astfel, pentru o vreme, datoria publică.
*Dacă FMI nu se încumetă la astfel de experimente, care de altfel îi depășesc mandatul, există trei surse ipotetice alternative de finanțare:
1. Comisia Europeană, cu presupusele 80 de miliarde de euro acordate României, cu condiția să găsească o formulă prin care să facă plățile în avans și cu minimum de formalități, că de bani e nevoie acum nu peste 10 ani.
2. Banca Centrală Europeană, în ipoteza neverosimilă că și-ar schimba mandatul cât să poată împrumuta și țările candidate la euro. Aproape exclus… mai repede intrăm în Schengen decât să obținem așa „pomană”.
3. Banca Națională, cu prețul inflației, al deprecierii de curs și al încălcării tratatelor europene. Desigur că o astfel de intervenție echivalează cu furatul propriei căciuli și riscă să facă mult mai mult rău pe termen lung. Teoretic însă, rămâne o variantă de enumerat.
Așa că… bun venit FMI, speram că n-o să te mai prind vreodată pe aici!
Și cine altcineva să salveze situația macroeconomică de la dezastru, dacă nu câteva condiții FMI care să vină alături de finanțare? Ultimii patru ani, cu guverne de dreapta și de stânga, de fiecare dată susținute de majorități parlamentare consistente, și-au arătat capacitatea. Temele de reformă au dispărut de pe agenda publică în toată această perioadă. În procedura de deficit excesiv, România era deja de dinainte de pandemie, când dezbaterea era despre alegeri anticipate și atât. De un an, întreaga clasă politică discută despre majorarea pensiilor cu 40%; un an, o temă, cu potențial de a fi menținută mult mai mult, dată fiind situația demografică. Curat progres. În șase luni de pandemie, zero planuri coerente pentru începerea școlii, zero legi constituționale pentru limitarea răspândirii virusului și unele dintre cele mai scumpe măști din Europa cu cea mai proastă distribuție logistică a acestora.
Trebuie reduse cheltuielile cu aparatul bugetar. Incepand din Parlament pana la directiile judetene. Comasate ministere, ce atatia directori adjuncti, executivi, secretari de stat si toate inventiile unui sistem. Redus nr de parlamentari la maxim 280/tara etc. Ne ajunge cat a secatuit bugetul tarii in ultimii 30 de ani!
Este normal să existe conditionalitati
Anormale sunt devalizarile, falimentele zdrobitoare, privatizările dubioase ori neperformante, pandemia și, cu totul impardonabil, calul troian pesedist al adoptării la final de mandat al unor măsuri populiste, manipulatoare, contra statului român, cum a fost înaintea guvernului Bloc. Asta asa, de amorul adevărului și analizei echidistante, ultrasintetice
Era de așteptat, le mulțumim PSD iștilor că au dublat și chiar triplat salariile bugetarilor incompetenți și pensiile speciale tot a unor foști angajați la stat, cât au fost la guvernare.A curs cu lapte și miere la Stat acum urmează fierea.
Singura solutie emiterea de moneda nationala ( cu vagoanele) de catre BNR prin cumpararea de obligatiuni de stat emise de guvern.
Nu ne va imprumuta nimeni in valuta forte doar de dragul Romaniei si al politicienilor ei.
Romania, la agentiile internationale are un rating aproape de JUNK asa ca un imprumut ar fi riscant. Oricum la noi se aplica metoda suveica cu imprumuturile
Cu ochii pe FMI. De mangafalele astea care fura de rup nu zici nimic. Cu greu ma abtzin.