Adrian Defta

Filosoful și caracterul

Împodobirea Parlamentului României cu gruparea AUR suscită în spațiul public re-evaluarea și re-discutarea ideologiei și a Mișcării Legionare. De la comentarii colerice la televiziuni, la tălmăciri filosofice și, insolit, chiar la „clarificări intime despre legionarism”. Frapează absența consultării unor specialiști în istoria totalitarismului interbelic, de parcă aceștia ori nu există, ori expertiza lor este invalidată de analiza mult mai pertinentă a filosofilor, sociologilor sau ziariștilor de circumstanță. Chiar așa, oare fenomenologia fascismului românesc a fost abordată de istorici într-un mod judicios sau a fost abandonată inexplicabil?

O succintă investigație istoriografică relevă faptul că istorici români și străini, personalități academice de prim rang, au abordat problematica legionarismului cu acribie și profesionalism. Astfel, încă din 1986, cu trei ani înainte de la răsturnarea regimului Ceaușescu, prof. univ. dr. Armin Heinen (actualmente profesor la Universitatea din Aachen) a publicat la München o lucrare de certă valoare științifică intitulată „Die Legion Erzengel Michael in Rumänien. Soziale Bewegung und politische Organisation. Ein Betrag zum Problem des internationalen Faschismus”. Tot Heinen avea să publice, în 2007 la München, „Rumänien, der Holocaust und der Logik der Gewalt”. Cu câteva luni înainte de revoluția din 1989, prof. univ. dr. Francisco Veiga de la „Universidad Autónoma de Barcelona a publicat lucrarea „La mística del unltranacionalismo. El Movimiento legionario rumano, 1919-1941”. Lista lucrărilor de specialitate dedicate legionarismului din ultimele decenii abundă, iată o succintă enumerare, nu neapărat în ordinea cronologică; prof. univ. dr. Oliver Jens Schmitt, de la „Institut für Osteuropäische Geschichte” din Viena, a elaborat două lucrări de specialitate, prima în colaborare cu Armin Heinen în 2013 la München: „Inszenierte gegenmacht von rechts. Die Legion Erzengel Michael in Rumänien 1918-1938”, respectiv „Căpitan Codreanu – Aufstieg und Fall des rumänischen Faschistenführers” la Viena în 2016. Prof. univ. dr. Traian Sandu de la Sorbonna a publicat în 2014, la Paris „Un fascisme roumain. Histoire de la Garde de fer”. În România, asupra fenomenului legionar s-au exprimat în lucrări și cercetări de anvergură prof. univ. dr. Florin Müller de la Universitatea București și prof. univ. dr., cercetător al Academiei Române, Ottmar Trașcă. Astfel, primul este autorul unui număr de studii, dintre care citez: „Mișcarea Legionară și problema muncitorească 1935-1940” și „Politica externă a Mișcării Legionare: ideologie și strategii” (ambele publicate în „Arhivele totalitarismului”); „Nae Ionescu, ideologia totalitară și Mișcarea Legionară” (în „Revista Istorică); „Atitudinea Bisericii Ortodoxe Române față de mișcările de extremă dreaptă în perioada interbelică în România” (în „Național și Universal în istoria românilor – studii oferite prof. dr. Șerban Papacostea cu ocazia împlinirii a 70 de ani”, București 1998); „Autoritarism și totalitarism în ideologia extremei drepte românești” (în revista „Anuarul Institutului de cercetări socio-umane Gheorghe Șincai” la Târgu Mureș în 2001); „Totalitarismul interbelic românesc; către o hermeneutică a normalității” (în „Analele Universității București – Istorie”, 2002). Cercetătorul Ottmar Trașcă (în colaborare cu Ana-Maria Stan) a publicat în 2002 „Rebeliunea legionară în arhivele străine: germane, maghiare, franceze”), iar în 2008, în colaborare cu Robert Born „Das Deutsche Reich, die Legionärsbewegung und die Ermordung des Ministerpräsidenten Armand Călinescu” în „Revista Arhivelor”, București. Repet, listarea studiilor și lucrărilor de mai sus, alături de autorii lor, reprezintă doar un rezumat al celor mai relevante lucrări, recunoscute ca atare în plan academic universal.

Revirimentul „cauzei” legionare sau al apetenței pentru „romantismul” misionar interbelic are cauze complexe. Coincidental sau nu, în aceeași perioadă „tulbure” a anilor 90, o editură prestigioasă din România a început publicarea unei serii de lucrări interbelice la care aparatul critic ori a lipsit cu desăvârșire, ori s-a manifestat cu modestie. S-au consolidat, astfel, într-o manieră religios-meditativă „mitul Noica”, „mitul Nae Ionescu”, mitul ”Țutea” etc. Vizibilitatea și marketing-ul considerabile de care s-au bucurat aceste lucrări au inhibat abordarea complementară a problematicii, lucrări de certă valoare științifică, precum cele enumerate în paragraful de mai sus, căzând în desuetitudine. În paranteză, trebuie totuși spus că lucrarea de referință a profesorului Armin Heinen avea să fie tradusă în românește și publicată abia în 1997 – cu alte cuvinte, a cam pierdut startul. În umbra acestor „mituri fondatoare”, Noica și pactizarea lui cu fascismul băștinaș a fost abordat necritic, părtinitor și abuzând de „termeni estetizanți” cum constată Edward Kanterian. Potrivit aceluiași autor, utilizând același instrumentar sofistic, am putea scuza o serie de personaje ale Nazismului. Am ajuns astfel în anul de grație 2020, când un filosof ne vorbește despre același Noica: „el a reapărut în cultura română, venind în întâmpinarea unor nevoi de puritate morală”. Exact așa. Citind asemenea constructe ajungi lesne la concluzia că instrumentarul filosofic este mai degrabă apt să promoveze ideologiile totalitare (vezi „Caietele lui Heidegger”) decât să le analizeze critic, declanșând mecanisme de auto-apărare sociale.

Un fost ofițer al armatei comuniste a României ne împărtășea deunăzi clarificarea lui „intimă” în legătură cu problematica legionară; aflăm, de pildă că: „toată ideologia, tot efortul intelectual, toată acțiunea politică au fost făcute de legionari doar subsumate acestui principiu: cel al bunăstării naționale pe seama identificării și înfrângerii unui inamic”. În această paradigmă s-ar putea spune că au acționat și guvernul național-socialist din Germania sau guvernele comuniste ale României: „jur să urăsc din adâncul fiinţei mele pe toţi duşmanii patriei şi ai poporului muncitor” rostea orice militar încorporat în forțele armate, însă formula jurământului militar debuta cu angajamentul față de „conducerea de Stat a Republicii Socialiste România”. Și tot în numele bunăstării naționale, un fost militar comunist se poate dedica patriotic, fără prea multe probleme de conștiință, „reformării Armatei României și relațiilor cu NATO”, până mai ieri, dușmanul de moarte al „patriei și poporului muncitor” pe care trebuia să-l urăști din adâncul ființei.

Ca să nu alimentăm eticheta de bășcălie sau de ambivalență a intelectualului român, iată că tot filosoful izbutește să ofere o explicație, acolo unde istoricul eșuează: „cultura lucrează cu materialul genetic al clientului, fără să dea garanția nașterii unui caracter”.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

10 thoughts on “Filosoful și caracterul

  1. Gabriel Radeanu

    Aha!Incepem să ne dumirim cine sunt intelectualii români „de dreapta”! Mulțumim frumos!Pe cei vii îi putem identifica după fotografii.Numai morții „au onoarea”să fie nominalizați!…probabil „caracterul” autorului impune această abordare.Oricum,”expușii”,nu pot fi asociați în niciun caz cu AUR,o construcție politică bizară,care sperie doar prin capacitățile ei cameleonice,potrivite cu mare parte din electoratul debusolat.Si la toate astea vigilentul nostru adaugă un element care mă determină să ofer o perspectivă intimă a concretului doctrinei militare din vremea României comuniste.
    Am avut privilegiul de a fi elevul unui liceu militar la începutul anilor optzeci.La vârsta aia fragedă am fost „vaccinați”- că tot e la modă subiectul- cu anticorpi necesari „urii” antisovietice,chiar dacă România era aliat în Tratatul de la Varșovia cu rușii…replica blocului comunist la NATO.Cum?!?Simplu și eficient… fără „bla-bla-uri” ideologice…profesorul nostru de istorie,cu lacrimi in ochi și suferință vizibilă,ne „povestea” despre relația nedreaptă, tiranică și nemiloasă a Rusiei după război și resentimentul frustrant care-l macină…
    Așa că,asta a dorit să spună fostul militar citat… dacă dorești să dispui de un instrument militar eficient,doar ideologiile naționaliste pot înlocui cu oarecare succes experiența directă a conflictelor militare…iar naționalismul e „naționalism”,nu poate fi subordonat angajamentelor politice externe.
    Câinii de pază buni,sunt animalele de care și stăpânului îi este frică!

    Reply
    • Marl Fengels

      Mie mi se pare ca nationalismul legionar a fost subordonat fortelor externe.
      Garda de Fier a „rezistat” cat a avut nevoie Hitler si pana cand Hitler s-a inteles cu Ion Antonescu.
      Nu comuniștii au distrus Garda de Fier, ci Hitler si I.Antonescu. Plus ca nu avea cine stie ce sustinere printre oameni.

      Reply
  2. G

    Nu e o regăsire, ci o fugă, e paseism. Când se dau „soluții spirituale” realităților concrete imediate, înseamnă că drumul greu pe care credem că mergem e de fapt o arătură și că ne aflăm alăturea cu calea.

    Reply
  3. marius

    adrian defta…
    n-am fost la vot dar acum sigur VOTEZ AUR, m-ati convins…
    zoaiele astea pe care le aruncati le-am mai citi in presa comunist fesenista din 1990 cind ne-au catalgoat fascisiti, legionari, golani
    va incadrati perfect in gruparea securista de aruncat zoaie propagandistice tovarase defta…

    Reply
    • Zieljnski

      Deci existai în 1990, n-ai votat AUR în 2020 și nu știai ce ești până de curând. A trebuit să vină Adrian Defta și să-ți producă o revelație, să te cheme întru existență cu semnificație. Iată că-s bune și zoaiele aruncate de Adrian Defta (oare era la vârsta când știa să scrie în 1990?). Te dezvoltă și te ajută să călătorești în timp: anii 1930, cel mai dezvoltat stat din Europa continentală.
      A propos de securiști și securitate, poți să întrebi la partid de camarazii Tobă și Roman. Ei îți vor produce alte revelații. (Dacă-i întâlneai în decembrie 1989, ți-ar fi produs multe vânătăi sau chiar o floricea în frunte, la rădăcina nasului, diametrul 7,62.)

      Reply
      • marius

        gogule, propaganda securista antilegionara are aceeasi putoare indiferent de an ca sint la putere fara intrerupere dupa fuga lui pacepa, zoaiele astea au aceeasi structura de propaganda, vrei sa faci pe careva de cacao arunci cu legionarismul pe el instant…. fara discutii inutile aici, te rog.

        numele alea doua nu-mi spun absolut nimic si chiar te rog sa dezvolti subiectul pentru ca pe mine ma sensibilizeaza securismul adevarat din ultimii 30 de ani si absolut deloc „legionarismul” reinventat tip „deftist” (zoaie pe aia care nu-ti convin), la ordin corporatist marxist venit din centrala international neomarxista cnn

        Reply
  4. Emil

    AUR irita crima organizata institutionala inscaunata de mafioti in Parlament, Justitie, MAI, CCR, etc, pentru a uzurpa puterea de stat si desfiinta structura statala. Parlamentul actual este o forma frusta de identitatea romaneasca.

    Reply
  5. Ghita Bizonu'

    Trebuie sa va dezvalui un „secret” .
    Da, intr-o prima versiune a juramantului militar din RSR era angajamentul „jur să urăsc din adâncul fiinţei mele pe toţi duşmanii patriei şi ai poporului muncitor”, insa textul a fots schimbat cu „ sa nu imi precupeţesc sangele şi viaţa

    De ce?
    Fiindca unii recurti obiectaua ca ei , find crestini nu au „deslegare” la ura si trebuie sa iubeasca toti oamenii ba dimpotriva au o rugaciune „Binecuvântează-i pe vrăjmaşii mei, Doamne.

    De aici „incurcaturi” si din zi festiva se ajungea la scandal si procuratura militara….
    Neplacut!

    Asa ca au bagat textu cu precupeţirea….. ca sa poata depune toti juramantul!!!!
    Si am auzit un loctiitor politic explicand unuia care nu putea urî din motive morale „Nu o sa iti cerem sa urasti, sa ucizi. O sa trebuiasca sa cari arma si daca o sa o folosesti …. atunci credinta ta e cam slaba!!”

    MDe .. Patria este cel mai ravnitor dintre zei ….

    PS .
    In regimentul in care mi-am satisfacut serviociul militar (1973-74) stiam toti cu cine ne0am fi confruntat . Dusmanul probabil era URSS !!! Ca nu se zicea si in gura mare .. era doar din „bun simt” !

    Reply
  6. Karx

    AUR vs Legionari.
    Am vazut doar ca George Simion a fost intrebat ce parere are despre miscarea legionara si Zelea Codreanu. A raspuns ca Z.Codreanu a trait intr-o epoca demult apusa, in conditii care nu se mai regasesc azi. Cam atat. Poate in alte interviuri a zis mai multe.

    Daca m-ar fi intrebat pe mine, mereu as fi început cu fraza ca Garda de Fier a fost o miscare para-militara criminală, care sustinea un totalitarism/dictatura militară crunta, profund anti democratie sau libertati individuale, contra libertatii de expresie si intrunire, contra multi partidismului. Iar daca nu incepi mereu prin a denunta caracterul criminal al legionarismului, esti dubios.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *