Anda Mețac

Episod din „Totul despre educația sexuală” din România

Un studiu al Universității British Columbia explică motivul pentru care oamenii sunt atrași de ceea ce este prezentat ca “interzis”. E în ADN-ul nostru, fiind ființe dotate cu inteligență și puterea de a diferenția intre bine și rău. Studiul făcut de Grace Truong, absolvent al UBC, departamentul psihologie și conducător al studiului trage concluzia că un lucru interzis unui individ devine un gând obsesiv, creierul acordând mai multă atenție acelui gând.

În schimb, un lucru interzis unui grup este suportat mai bine existând “presiunea de grup” care moderează nivelul atracției fata de obiect. Putem subînțelege cum informațiile corecte diseminate către un grup pot avea rezultate benefice.

Studiile recente arată cum primii ani de viață îi parcurgem încercând să facem diferență între individualitatea noastră și lume, bebeluși fiind neavand limite conștiente între ceea ce percepem ca fiind propria ființă și lumea înconjurătoare. Astfel, când ne e frig, nu ne este “nouă frig” ci întreaga lume este “rece”, de unde avem reacțiile normale ale copilului care plânge fără a avea capacitatea să înțeleagă exact ceea ce se întâmplă când simte disconfort.

De asemenea, apar instinctele noastre de a explora și a cunoaște mai ales prin simțuri fiecare detaliu. Când etapa aceasta de individualizare s-a terminat, începe o etapă nouă care prevede cum interacționează și cum se conectează individualitatea noastră cu lumea.

De aceea, adolescentul va fi primul care își va apăra individualitatea aproape agresiv în unele situații, neînțelegând cum din copilul cald și dornic de afecțiune, intră  într-o etapă de izolare.

Astfel, un noul val de hormoni este împins în corpul nostru la vârsta adolescentei, care ne fac să fim mai interesați de conexiunile pe care le facem. Uneori, în lipsa unor informații corecte acestea pot avea consecințe, consecințe ce afectează nu doar generația prezentă dar și cea viitoare.

Statisticile Eurostat 2018 arată cam așa la capitolul „copii născuți de mame minore”:

  • 391 de cazuri între 10-14 ani
  • 5250 de cazuri între 15-17 ani, dintre care:
  • 15 ani: 934
  • 16 ani: 1842
  • 17 ani: 2474

Avorturile nu sunt incluse. Sunt cifrele cu care lucrează toolkit-ul Eurostat (pe baza rapoartelor naționale) pentru cei născuți-vii.

Am fost crescută într-un mediu religios. Personal, mă consider o persoană credincioasă iar în familie am reușit să obțin informațiile benefice despre ce înseamnă sexualitatea. Am crescut într-o familie baptista, fiind considerată de exteriorul religiei mele o religie “strictă”. Cu toate circumstanțele am reușit să îmi formez o părere diferită decât mulți actori din sistemul religios. Părerea mea poate veni ca și cum “joc la echipa adversă” sau ca o părere a unei persoane care s-a informat și a luat decizia singură, nu a preluat informația doar pe baza unui spirit de turmă, dovada că scuzele există doar dacă există ignoranță.

Nota personală este: dacă putem avea religie în scoli, consider că putem avea și educație sexuală.  Pentru că aceasta nu înseamnă decât un basic de informații medicale corecte nișate pe temă.

Dacă religia, care de multe ori nu își împlinește scopul cum ar trebui este considerată informație necesară, indiferent de forma transmisă, la fel este educația sexuala deoarece a ignora problema nu ne face decât să luam parte la formarea victimelor. La fel cum problema avortului este discutată si judecata în diferite feluri de grupurile religioase, întrebarea mea este: de ce aceste grupuri nu ar vedea chiar o soluționare indirectă a acestei probleme, datorită faptului că informația poate reduce numărul de situații în care avortul este ales?

Menționez, există o diferență majoră între cunoștințe medicale corecte și sexualitatea la nivel de pornografie care este adusă în discuție. Majoră. Iar mențiunile grupurilor care se împotrivesc adoptării educației sexuale în scoli, când sunt benefice, uneori atrag atenția la o gestionare corectă a programei. Alteori, atitudinea agresivă e data la rândul ei de lipsa de interes și informare corectă.

Victor Ciobotaru, spune într-o postare virală pe Facebook: “Educația sexuală nu distruge „inocența” copiilor. O sarcină la 14 ani da.” și cred că în aceste cuvinte este cuprinsa toată ideea acestui articol.

Așa că am decis să vorbesc direct cu persoanele care au trecut prin această situație și am ales două povești, ale elevei-mamă și ale elevei curioase. Acestea pot vorbi mai bine decât mine.Szekeres Henrietta-Hanna, are 18 ani și studiază la un colegiu cu renume din Oradea, fiind elevă în a 12-a la profil de filologie bilingv-engleză. Aceasta își începe discuția cu mine spunând:

Probabil o dorință mare de a mea este faptul că aș dori că vocea mea să fie înțeleasă și auzită cândva, sunt super deschisă la subiecte de genul ăsta, de care lumea se ascunde, subiecte de care noi avem nevoie în viața noastră dar ne este greu să acceptăm acest fapt.

De când cunoașterea corpului tău și a protecției asupra corpului tău este ceva neortodox? Eu ca și elevă din aceste școli din România, îmi doream să avem parte de așa ceva, măcar 1 oră la nu știu cât timp, există mii de cazuri unde fete tinere sau băieți tineri suferă de pe urma lipsei de atenție asupra educației sexuale. În plus, această educație nu constă în faptul că, copiii voștri vor fi învățați despre ce înseamnă pornografia (mulți asta credeți că inseamnă educația sexuală), deloc, dacă gândește cineva așa, îmi pare rău, copilul tău de fapt ar primi șansa de a-și cunoaște corpul și de a face diferența dintre ce e bine și ce nu, ca pe urmă, treptat, la vârste mai mature să poată să își înteleagă pubertatea și adolescența, cât și importanța grijii în ceea ce constă viață sexuală, igienă.

Mă țin de cap când văd așa ceva, eu, o persoană care este un pion într-un liceu al sistemului de învățământ. Copiii cât și adolescenții devin cât mai deschiși și întelegători în legătură cu marile taboo-uri de care vouă vă este frică, dar până unde o să ajungem cu ignoranța asta? Când o să ne deschidem? În străinătate asemenea discuții și educații sunt subiecte normale, tratate normal, înțelese pe măsură, însă pro și contra vă exista mereu.

Eu, ca elevă, vă zic sincer, nu mai suntem pe vremea părinților mei, unde îți era frică și de exprimarea părerii personale, ar fi cazul să se modernizeze și gândirea, să fim în pas și cu asta, nu numai cu chestiile banale. Îmi pare rău dacă va deranja sau ofensa pe cineva comentariul meu în care mi-am exprimat părerea, însă merg după „fii schimbarea pe care vrei să o vezi în jurul tău”.

Experiența ei fiind următoarea:

“Sunt clasa a 12-a și abia anul ăsta am fost scoase noi, fetele, de către doamna asistentă a scolii, 10 minute din clasă, ca să ne vorbească foarte rușinat despre protecție, metode contraceptive și consecințe. Normal că noi deja, sincer, știam despre toate astea însă indiferența asupra  educației sexuale din școlile din Romania, mă deranjează teribil.

Cunosc cazuri în care din cauza lipsei de informație și a inconștientei (nu dau vina pe persoana respectivă), s-a ajuns la o sarcină nedorită la 14-15 ani, cu consecințe nefaste asupra ei, a familiei și mai important, asupra viitorului ei. Consider că educația sexuală și tema despre sex în sine, va fi încă foarte mult timp de acum încolo un taboo sau un subiect prea controversant sau jignitor pentru majoritatea oamenilor din Romania.

Sincer, eu una mi-aș fi dorit să se implementeze o lege sau să apară măcar o oră de educație sexuală în scoli, ba o dată pe săptămână, ba o dată la două săptămâni. Numai să fie acolo, că e mai mare nevoie de așa ceva, decât ne imaginam. E trist că pot să mă zbat eu cât vreau pe tema asta și pot să îmi doresc cât vreau să fie o schimbare, degeaba, nu se va întâmpla prea curând. Am simțit nevoie să îmi exprim o părere, cunoscând cauza sau situația, sper că părerea mea a fost bine venită.”

Bone Ema Vanessa, elevă în clasa a-11 a al unui liceu cu profil economic din Baia Mare, este mămică. Aceasta a rămas însărcinată la sfârșit de clasa a 8-a. Aceasta nu știa că era însărcinată, aflând după examenele naționale. Ema:

“Sistemul de învățământ pot să spun că m-a sprijinit cumva. Când am intrat în clasa a-9a alăptam și nu puteam să merg la liceu. În perioada aia îmi spunea diriginta de atunci să fac cumva să merg măcar la teze, că restul se rezolvă să trec anul. Am ales să îngheț anul până la urma pentru că nu mi se părea corect față de ceilalți elevi și voiam să am cunoștințele pe care le înveți în a-9a. Nu am avut probleme cu înghețarea anului, chiar le părea rău dirigintei și directoarei că am luat decizia asta.

După ce m-am întors la liceu, tot clasa a-9a, nu am avut nicio problemă. Majoritatea profesorilor îmi cunoșteau situația, știau de ce lipsesc dar nu prea a fost nevoie să îmi acorde tratament special, să zic așa. Mereu îmi făceam treaba la fel ca ceilalți și continui să o fac. Chiar nu am avut deloc probleme la capitolul ăsta.”

Anda: Consideri că educația sexuală în școală te-ar fi ajutat în situația ta sau în situația colegilor tăi ?

Ema: “Cu siguranță. Dacă erau ore de genul din generală, nu ajungeam în punctul asta. Știi cum e, nu toți avem părinți care ne vorbesc despre lucrurile astea. Sau sunt copii care nu dau 2 bani pe ce zic părinții. Ideea e că, orele de educație sexuală ar putea atrage atenția. Prin activități amuzante și interesante.”

Anda: Cum a decurs după aceea situația? Ce consideri că ar ajuta acest proces? De exemplu, tu fiind mamă în liceu, care au fost problemele majore cu care te-ai confruntat? Cum crezi că sistemul ar putea să sprijine mamele pe parcursul acestei decizii?

Ema: ”Eu nu am întâmpinat probleme. Pentru mine cel mai greu îmi era că lipseam foarte mult. Dar niciodată nu s-a pus problema să nu mi se motiveze absențele. În rest, eu am sprijinul profesorilor și nu mi-e greu. Să zicem că ar fi fete cu situație ca a mea, care nu sunt capabile să învețe la anumite materii singure, dacă lipsesc de la ore mai mult.

Că nu e același lucru când iți explică un profesor ceva nou sau dacă ai lecția în fata și stai să o gândești tu. S-ar putea angaja profesori particulari care să nu trebuiască plătiți, sau să se facă un interval orar cu profesori de la scoală în care să meargă copiii cu anumite situații. Și ce ar ajuta mamele mult ar fi bursele. Cum sunt cele de merit și de nevoi. Până la urma școala costă, toți știm asta. Fiind mamă la liceu, chiar daca aș avea un loc de muncă, cu siguranță nu mi-ar ajunge și pentru mine și pentru copil, asta în cazul în care nu sunt alături părinții fetei.

Să fie burse care constau în materiale necesare pentru școală. Se acordă maternitate dacă continui liceul și se primește 2 ani. Nu stiu cum se calculează sincer, părinții mei au făcut actele atunci. Știu doar că au avut nevoie de o adeverință drept dovada că frecventez liceul.”

Povestea ei fiind o situație în care empatia a câștigat, dar e o dovadă a sistemului care în situații de absenteism recuperarea educației e aproape imposibilă. Corelată cu numărul crescut de abandon școlar, cred că putem trage cu toții o concluzie. Bursele școlare nu sunt acordate uneori nici în situații de performanță școlară sau situații critice. O altă lacună a sistemului.

Ce fac asociațiile de părinți, elevi, studenți din domeniul medical? Am încercat să aflu și părerea, experiența acestora și situațiile cu care s-au întâlnit.

Gianluca Maros, student la medicină în primul an al Universității de Medicina și Farmacie, Științe și Tehnologie “George Emil Palade” Târgu Mureș, voluntar în această problematică, a ales să îmi povestească cum se desfășoară experiența “la firul ierbii” și care sunt problemele cu care se confruntă în activitatea sa. El este implicat în astfel de proiecte încă din timpul liceului când a intrat în contact prima oara cu o activitate care prevedea educația sexuala în școli. Ideea principală pe care își dorește să o transmită:

Dacă e ceva care trebuie să iasă la urechile lumii e faptul că cel mai mult au nevoie cei din mediul rural. Cei de la școlile profesionale și colegiile tehnologice nu prea au habar de temă. Nu înțeleg cum funcționează menstruația și cum se transmit bolile sexuale. Părinții sunt neimplicați, ignorând cu desăvârșire subiectul. De multe ori avem de trecut peste glume “nesărate” din partea elevilor, ce denotă nivelul de cunoștinte iar părinții au o educație și o abordare “învechită” a situației care face mai mult rău decât bine.

Încercam ca informația să vina cât mai ușor, copiii să înțeleagă anatomia, să fie deschiși să pună întrebări și termenii medicali să fie asimilabili. De exemplu, e normal ca o scoală cu profil de arte să nu aibă informații despre biologie suficient de dezvoltate, astfel trebuie explicat fiecare termen chiar și banalul “ARN” pe care studentul de la medicina îl întâlnește în cursuri zilnic.

Cel mai des primim întrebări banale, nu cred că pot rezuma un anumit set.

Nivelul de informație este foarte foarte redus, de la lipsa cunoștintelor folosirii unui prezervativ, la inconștiența pe care o poți observa prin atitudine și nivelul de argou utilizat în limbaj uneori intre ei. Profesorii nici nu se mai obosesc să atenționeze. Atitudinea din sala e obișnuită.

Noi încercam să abordăm sexualitatea, dar nu să o inducem, cum se stipulează. Încercăm să abordăm educația, anatomia și dezvoltarea informațiilor generale despre metode contraceptive, ce este ovulația, ce este menstruația, ce este sarcina etc.

Esențial ar fi ca tinerii din liceu și generală să înțeleagă aceste informații minime. Am avut eleve care nu știau ce înseamnă menstruația și de ce apare aceasta. Nu înțelegeau ce sunt anticoncepționalele și majoritatea luau anticoncepționale deoarece și “vecina ia” și ajung în punctul în care datorită lipsei de informație își fac rău. Elevii își pun viața în pericol.

Alt punct pe care insistam sunt bolile cu transmitere sexuală: transmitere, ce sunt, cum să se testeze, metode de prevenție mai ales informații despre HIV.

Ideea e că ei să pună întrebări, aceștia trebuie să aibă măcar cunoștințe minime. Dar copiii aceștia nu știu aproape nimic. Ar vrea să întrebe dar nu știu ce să întrebe.

În alte cazuri, sunt mulți care își pun în pericol viața din lipsa de informații, repet. Doar exemplul contraceptivelor luate greșit poate avea efecte foarte nefericite, multe întrebări sunt mai periculoase și prefer să le țin secrete datorită respectului față de aceștia și confidențialitatea din program însă situația nu e roz.

Elevii sunt primitori, dacă știi să te apropii de ei cu un discurs și o stare de spirit bună.

Majoritatea având acces la internet sunt bombardați de pornografie și uneori au experiență mai dezvoltată decât noi, știind că întâlnim sexualitatea la orice pas, aceștia ar trebui canalizați sănătos. Protecția pe care și-o dorește majoritatea duce de fapt la punerea acestora în pericol.”

La nivel național, organizația care a militat probabil cel mai mult pentru obținerea acestui drept este FASMR-Federaţia Asociaţiilor Studenţilor în Medicină din România. Mesajul acestora este: “Studenții la medicină susțin noua Lege a Educației pentru sănătate în școli.

Federația Asociațiilor Studenților în Medicină din România (FASMR), în calitate de reprezentant al viitorilor medici din România, sprijină Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, promulgată de Președintele României. Noua lege prevede ca organele abilitate cu atribuții în domeniul educației și al sănătății să organizeze cel puţin o dată pe semestru programe de educaţie pentru viaţă şi pentru sănătate, inclusiv educaţie sexuală pentru elevi.

Datele pledează pentru dezvoltarea prevenției, bazată în special pe educația pentru sănătate. Astfel, pentru a menține starea de sănătate a unei populații trebuie implementate politici de promovare a sănătății, a căror eficiență se bazează pe includerea cetățenilor de la vârste cât mai tinere. Prin intermediul programelor școlare, educația pentru sănătate trebuie să fie una dintre misiunile principale ale sistemului educațional școlar.

Informarea tinerilor înseamnă:

  • Măsuri profilactice corect implementate;
  • Limitarea răspândirii infecțiilor în societate;
  • Mai puține cazuri de boală;
  • Prevenirea cheltuielilor destinate tratamentelor specifice și redirecționarea acestora către noi programe de prevenție.

Atât cetățeanul tânăr, familia, medicii, cât și sistemul sanitar, toți au de câștigat!

Rolul orelor de educație pentru sănătate, inclusiv educație sexuală și reproductivă este acela de a furniza elevilor informații corecte și avizate despre modificările fiziologice ce apar în timpul adolescenței, despre implicațiile unui comportament sănătos și responsabil în ceea ce privește sănătatea personală, comunitară și a reproducerii. În vederea unei bune implementări a acestei legi, susținem colaborarea între școli și personalul didactic preuniversitar cu ONG-urile (asociații cu specific, proiecte naționale derulate de ONG-uri, studenți sau cadre auxiliare, psihologi instruiți, etc.) cu expertiză în domeniul educației pentru sănătate în vederea pregătirii corecte a personalului didactic.

În ultimii ani, studenții la medicină au făcut eforturi semnificative pentru a convinge factorii decizionali de importanța adoptării acestei legi, prin campanii, declarații publice, discuții cu parlamentari și amendarea publică a inițiativelor legislative anterioare. Mai mult decât atât, FASMR și cele 11 asociații locale ale studenților mediciniști s-au implicat în repetate rânduri în promovarea educației pentru sănătate în școli, prin intermediul a zeci de proiecte și mii de voluntari.

Anual, au beneficiat peste 22.000 de elevi și preșcolari de proiectele ce vizează aspecte precum educația sexuală comprehensivă, sănătatea mintală, stilul de viață sănătos și implicarea civică. Astfel, s-a vizat completarea curriculei școlare standard având ca scop pregătirea tinerilor pentru a se integra în societatea europeană actuală. Printre activitățile desfășurate de FASMR și centrele noastre locale putem oferi câteva exemple: lecții multidisciplinare de educație sanitară, activități legate de sănătatea mintală a liceenilor, lecții interactive despre drepturile omului sau lecții de educație sexuală comprehensivă pentru liceeni.

Federația Asociațiilor Studenților în Medicină din România consideră că educația pentru sănătate (inclusiv educația sexuală) reprezintă un pilon important în dezvoltarea armonioasă a elevilor români. De aceea, FASMR face un apel către instituțiile abilitate ale statului să implementeze cât mai curând aceste măsuri, să monitorizeze și să publice progresul măsurilor pentru a dovedi eficiența acestora pe termen scurt, mediu și lung.”

Atitudinea generală însă este foarte împărțită. De la aducerea în discuție a celorlalte lacune din sistem (lipsa informațiilor medicale de bază: vaccin, igiena adecvată, etc.) până la momentul în care realizam că discutăm aceste probleme alături de instituții care poate funcționează fără să aibă toaletă echipată adecvat, săpun, hârtie sau apă caldă. Toți strigă în legătură cu problema pe care o găsesc ei mai mare. Cu cât vom ignora însă și acest subiect, cu atât ne vom adânci mai tare într-o problemă ce afectează cel puțin 2 generații dacă facem calculele corect.

Concluzia acestui articol este să ajungă la cât mai multe persoane și să fie o dovadă a cazurilor reale de la care să tragem concluzii singuri. E ușor să strigi de pe margine, la fel cum e ușor să impui măsuri despre care nu ai vreo idee și care nu te afectează. Nu uitați că prima problemă cu care ne confruntăm, prima boală care aparent se transmite mai rapid decât oricare alta e: IGNORANȚA.

Propunerea mea ar fi să ne axăm mai mult pe conținut decât pe forme. Fie o reformă a materiei clasice „educație pentru sănătate” unde să discutăm despre obținerea unor cunoștințe medicale necesare supraviețuirii și sănătății, fie o metodă de abordare nouă.

Într-o lume ideală informația se obține din casă. În realitate, nivelul minim pe care îl au și părinții în multe situații ne condamnă să ne gândim de 2 ori înainte dacă e bine să lăsăm pe mâna tuturor forța aceasta, deoarece sunt mulți necompatibili cu atribuția.
Vă invit la o analiză amănunțită.

Nu putem generaliza doar pentru că noi ne-am născut într-un mediu mai privilegiat, confruntați-vă cu discrepanțele de la nivelul educației din țară. Un părinte care nu știe scrie nu ii va putea explica fiicei de ce nu e bine să ia anticoncepționale ca pe bomboane.

De asemenea, vă invit să lăsăm prezumția de inocență care va fi distrusă la auzul unor informații de ordin general, într-o țară unde avem reclamă TV pe posturi naționale să explice că nu se pune vata peste absorbant.

Sexualitatea e instinctuală. Informația, nu.

Până atunci, închei ca de obicei: dum spiro, spero.

Anda Mețac este coordonator al proiectului Școli Curate în județul Mureș, studentă la Facultatea de Medicină din cadrul Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș și fost reprezentant al elevilor la nivelul jud. Maramureș. A fost președinte al Consiliului Județean al Elevilor Maramureș și a fondat ulterior Asociația Elevilor din Maramureș (AEM).


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

4 thoughts on “Episod din „Totul despre educația sexuală” din România

  1. Dumitru

    Mai baieti, fete si adulti, voi chiar credeti ca daca veti face cursuri la scoala se va ameliora situatia ? Eu cred ca e o prostie. V-as sfatui sa cautati date despre corelatia dintre nasterile de catre minore si veniturile familiilor in care asta se intampla. Veti constata probabil ca sunt categorii sociale pe care scoala nu le atinge decat marginal. Si, tot asa cum fetele acelea nu invata matematica, nu vor invata nici cum sa se apere de MST-uri sau de sarcinile nedorite (asta presupunand ca ele chiar sunt nedorite, ceea ce la 16-17 ani, mai ales in comunitatile rome, nu e neaparat cazul). Si deci voi vreti sa fortati toti elevii din Romania sa faca o chestie care nu va reduce decat marginal criteriile pe care vi le fixati. Si apoi veti face clabuci la gura ca nu merge pentru ca nu sunt suficiente resurse, s.a.m.d. Nu-i serios…

    Reply
  2. Dumitru

    Addendum : ca sa nu mai spunem ca maternitatea la minore nu este pentru mine principala problema pe care trebuie sa o adreseze educatia sexuala. In schimb, epidemia de avorturi este, ca si cea de hepatita C. Numarul de avorturi, in particular, este o rusine pentru o tara in care planningul familial este disponibil la 100%. Insa, inca o data, nu cred ca educatia in scoli va schimba ceva. Familiile bine educate oricum isi educa urmasii, in timp ce familiile needucate (cu copii in esec scolar) oricum nu sunt foarte atinse de scoala.

    Reply
  3. Taxe MICI

    Anda Mețac este…. „coordonator” ?
    – de ce nu-i explica rudele mature ca banii se cistiga MUNCIND.
    Palavrageala ieftina te aseza unde ti-e locul – un/o nimeni bun la…nimic

    Reply
  4. Emilian

    Pe bune, chiar crede cineva că sunt tineri care nu știu ce e aia sexualitate? Mai ales cei de 15-16 ani…Știu cazuri de copii din mediul rural care știau cam tot ce e de știut încă de la 9-10 ani, deci cred că sunt rarisime cazurile la care se face referire aici…și faza că alta era soarta fetei ăleia dacă făcea educație sexuală tot mi se pare forțată.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *