Încercarea de a limita legal migrația politică măcar la nivelul aleșilor locali pare să fi dat greș, la opt ani după reglementarea din 2006 vicepremierul Liviu Dragnea cerînd o resetare completă a afilierilor politice. Conform cuvintelor sale culese de Mediafax la Suceava la sfîrșitul acestei săptămîni, vicepremierul vrea să legalizeze din nou migrația dînd primarilor și consilierilor județeni 45 de zile să își aleagă noul partid fără să își piardă mandatul, cum cere legea. ”Nu susţinem migraţia politică, dar nici nu putem să stăm indiferenţi. Pentru mine este foarte important ca fiecare om dintr-o comunitate să beneficieze de dezvoltare şi pentru asta sunt dispus să susţin un asemenea act normativ pentru ca astfel de blocaje să nu mai existe”, a spus vicepremierul.”Nu este migraţie politică, ci limpezirea unei situaţii care există în fapt”.
Președinta SAR Alina Mungiu-Pippidi spune că ”E cel mai mare atac al PSD la statul de drept din marțea neagră, arătînd că liderii acestui partid nu înțeleg că nu poți manipula legile după plac în orice moment”. Cel mai mult de pierdut ar avea ACL și cel mai mult de cîștigat PSD din această modificare. Mulți liberali sînt presați să treacă la Tăriceanu, mulți primari PDL ca Emil Boc sînt de fapt cu Elena Udrea, iar trupele de strînsură ale lui Dan Diaconescu se adună demult sub pulpana alianței de stînga.
Și de ce nu, dacă așa vor oamenii? Există două motive importante: unu, că alegătorii nu au fost întrebați sau nu sînt de acord. De exemplu, clujenii la europarlamentare au preferat PDL, nu PMP, deci nu l-ar urma pe primarul Boc la Elena Udrea, deci în logica reprezentării ar fi normal să își piardă mandatul dacă trece la PMP, că nu e patrimonial lui, nu i l-a lăsat tată-su prin testament. Doi, că aceste mișcări nu reflectă ideologia aleșilor locali, ci șantajul nemilos la care sunt supuși de guvernarea centrală, de dl. Dragnea în primul rind. Pentru că, foarte semnificativ, dl. Dragnea a menționat că are grja asta, a aleșilor locali, din cauză că trebuie să ne creștem performanța la fondurile europene.
Vezi însă că dl. Dragnea, făcîndu-se vocea aleșilor locali ca să ne transmită ce i-au spus ei lui uită să ne spună ce le-a spus el lor. Dar ceva ecouri au ajuns deja pe la noi. Și ele ar putea explica de ce brusc fondurile europene au încetinit peste tot, chiar proiecte deja semnate și cu cofinanțare locală stagnează zilele astea în multe locuri, primarii și chiar contractanți au brusc probleme au autoritatea contractantă, ce să vezi, char cea în subordinea Ministerului Dezvoltării a dlui Dragnea. Și că totul se rezolvă, miraculos odată ce alesul local lovit de o străfulgerare ideologică subită migrează unde trebuie sau măcar semnează pactul că la alegeri nu va face campanie pentru candidatul partidului său (Klaus Johannis). Pe scurt, ne va crește performanța la fondurile europene cînd toți aleșii se vor duce la PSD și atunci li se vor putea în fine da și fondurile. Cam asta era și gîndirea dnei Udrea, predecesoarea dlui Dragnea la minister.
Nu ne mai rămîne decît s-o facem și legal. Și asta e ce ne propune vicepremierul PSD, arătînd cam ce va ajunge democrația locală sub alianța PSD-UNPR-PC.
Era doar o chestiune de timp pana se ajungea aici. Nu poate cineva sa aiba in mod realist alte asteptari de la PSD. Acesta este partidul care asigura baltirea Romaniei in mlastina tranzitiei. Pentru modernizarea tarii, e partidul cel mai toxic. Celelalte forte politice poate ar permite un anumit grad de modernizare a tarii, mai mare sau mai mic. Dar nu au forta urmasului de fapt al fostului PCR.
TRADAREA, in societatea romaneasca a devenit o parte permanenta a cotidianului politico-social si economico-administrativ. Majoritatea romanilor tradeaza ca ticalosii pe toate planurile si sunt tradati continuu de cei carora le acorda incredere. Tradarea este dureroasa atunci cind simtim cum suntem tradati de oamenii falsi, dar nu si cand noi tradam cu multa usurinta curveasca.
Ignorind aspectul public negativ poate exista si tradare justificata de alegerea interesului propriu in realizarea celui mai simplu instinct, acela de a supravietui.
Actul de trădare semnifica in primul rand lipsa, unei valori umane esentiale, a credintei, a unor convingeri, pentru ca nici un om cu crez adevarat nu poate trada. Tradeaza cel ce nu are nici o credinta si care se ascunde sub masca servilismului, ipocriziei si a falsitatii.
Tradarea este considerata un mare pacat, deoarece viata a dovedit-o ca nu este usor sa decidem impotriva vointei noastre, a tentatiilor ticaloase sau a interesului nostru marsav si putini sunt cei care au vocatia de martiri.
In politica romaneasca postdecembrista nu s-a remarcat nici un caz de loialitate politica cu finalitate glorioasa sau virtute, in schimb s-a putut vedea foarte frecvent tradarea calificata, prin aplicarea diferitelor moduri de operare imorala in interese meschine de partid, de grup sau personal.
In existenta oricarei intelegeri(contract) politice, in drumul spre realizarea tintelor nobile trambitate pentru a fi auzite de creduli, totdeauna au aparut situatii in care cel putin un politician, animat de ganduri negre dusmanoase, imorale a demonstrat ca interesul lui este altul mult mai important decat al celorlalti de langa el si atunci a intervenit ruptura in urma caruia s-a urzit tradarea politica ca o alegere egoista, fara a mai interesa ca aceasta este de fapt facuta impotriva, celor cu care a mers impreuna pina in acel punct al unui traseu comun sau a celor care i-au acordat increderea.
Datorita TRADARII, incompetentei si imoralitatii putine obiective politice de interes general au mai fost finalizate conform intelegerilor stabilite initial.
Politicienii romani, pentru a fi alesi, au promis si cautat sa convinga prin siretenie si mecanisme demagogice cat mai multi alegatori pentru a le castiga votul sau pentru a le fura picatura de putere publica. Dupa castigarea mandatului marea majoritate a acestora (mai ales daca au si imunitate) au tradat, acoperindu-se cu justificarea politicii personale, ridicata mult mai sus decat rangul oricarui votant sau semen de-al sau.
In acest context este clar ca majoritatea POLITICIENILOR care acorda TRADARII rang de virtute nu mai pot dovedi DEMNITATE deoarece, sunt lipsiti de anumite valoari umane, cinste, merite morale si de instictul politic suprem de a preţui omul sau de a manageria destine umane.
In cazul unor conflicte sociale, niciodata nu se poate clarifica situatia despre cine a tradat primul, pentru ca frustrati de pierderea suferită, cei care se simt sacrificati, se arata a fi tot politicienii stapaniti de ura si egoism, plini de sine si incapabili de a-si recunoaste propriile tradari. Astfel ei devin victime artificiale si razbunatori crunti in numele unei moralitati lipsite de orice constiinta a tradarilor pe care le-au facut.
“Calea TRADARII NATIONALE totdeauna a fost croita de/prin politica”. Cateva maxime cu referire la tradare sustin cele consemnate: “Servilismul este masca tradarii”- Francesco Orestano ; “Nu este credincios faţă de nimeni şi de nimic cel ce-şi poate trăda tovarăşul de trudă”- Antoine de Saint-Exupery; “Trădarea niciodată nu-nfloreşte desi e un spin. De ce oare? De-ar înflori n-ai mai putea să-i spui trădare” – John Harington