Încep prin a descrie scopul proiectului și anume faptul că este reprezentat de nevoia de a
informa populația despre cancerul mamar, pentru a reduce incidența cazurilor de îmbolnăvire prin evitarea factorilor de risc și prin aplicarea metodelor de auto-diagnosticare.
Motivul pentru care am ales să mă alătur unei inițiative a Societății Academice din România, în colaborare cu SSMB, Societatea Studenților în Medicină din București, prin care urmează să organizeze ore de educație atât pentru studenți, cât și pentru tinere și femei aflate la o vârstă mai înaintată.
Motivația.
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, cancerul la sân a ajuns să fie cel mai des
întâlnit tip de cancer la nivel mondial, statisticile arătând că 12% dintre cazurile oncologice
diagnosticate anual sunt, începând cu 2021, de cancer mamar.
Principalul scop al acestui proiect este informarea populației despre cancerul mamar, pentru a reduce incidența cazurilor de îmbolnăvire prin evitarea factorilor de risc și prin aplicarea metodelor de diagnosticare specifice. Trăim cu multe temeri ce ne îngrădesc dorințe și visuri, dar ca fete avem greutatea cancerului mamar ca factor în plus de îngrijorare. Printre drepturile fundamentale ale omului se regăsește și dreptul la sănătate, aceasta fiind definită ca “o stare de bine fizică, mentală și socială, și nu doar absența bolii sau a infirmității”. [1]
Cancerul mamar face parte din lista de tumori maligne ce pot fi dezvoltate de corpul uman, dar în acest caz este o tumoră ce se dezvoltă la sân, fiind o cauză principală de deces la nivel mondial. Prevenția și lupta împotriva cancerului se desfășoară pe două nivele: împotriva dobândirii cancerului și împotriva decesului și în tratarea lui. [2]
Cel mai probabil, fiecare dintre noi cunoaștem cel puțin un caz de prieten, membru al familiei sau cunoștință care să urmeze tratament de prevenție sau de vindecare a unui tip de cancer mamar. Cum ar fi să se discute mai mult pe această temă? Cum ar fi să se înceapă controlul de depistare de la o vârstă mai fragedă?
Cum ar fi să se evite multe cazuri prin prevenție? Cancerul de sân nu ține cont de vârstă, acesta putând apărea în adolescență sau maturitate, însă, o șansă de vindecare a lui depinde de momentul în care a fost depistat. Ca orice boală gravă, cancerul nu-i afectează numai pe cei diagnosticați, ci și pe cei din familie, din grupul de prieteni sau pe colegi, din punct de vedere psihic și emoțional.
Frica de îmbolnăvire, lipsa educației de prevenție, dar și ignoranța unor campanii de screening [3] sau de depistare a cancerului în rândurile femeilor și tinerelor, fac ca în țara noastră, boala să fie descoperită mult prea târziu, într-un stadiu atât de avansat, încât varianta de tratament disponibilă să fie doar una paliativă, foarte costisitoare, iar suferința pacientei să fie inumană. Populația ar trebui informată cu privire la factorii de risc, la tratamentele clinice, la metodele de diagnostic prin tehnici de autoexaminare a sânilor, pentru a observa posibile nereguli într-o fază incipientă a cancerului.
Diagnosticul.
Așa cum am menționat deja, cancerul mamar este cea mai des întâlnită tumoră malignă la femei în țara noastră, cu aproximativ 12.150 cazuri noi și 3.544 decese în anul 2020. Numerele acestea reprezintă o incidență de 28 % și o mortalitate de 1.4% în populația feminină. Deși se preconiza că incidența cancerului va fi mai scăzută decât media UE, mortalitatea globală cauzată de cancer în România a fost estimată a fi ușor mai ridicată.Ratele de supraviețuire la cinci ani pentru cancerul tratabil sunt cu mult sub media UE, inclusiv în cazul cancerului mamar (75 % comparativ cu 82 % în UE). [4]
În România, predomină stadiile avansate III-IV, procentajul formelor noninvazive al stadiilor I-II este unul scăzut. Numărul de laboratoare de anatomie patologică este unul mic, iar personalul este insuficient și accesibilitatea pacienților la radioterapie este redusă.
Cancerul mamar este vindecabil în proporții importante în stadiile inițiale și poate fi ameliorat pe lungă durată în stadiile avansate. Eficiența tratamentului este condiționată, printre alți factori, de stadiul bolii și vârsta bolnavei. [5]
Așadar, problema constă în faptul că diagnosticarea târzie afectează conduita terapeutică, iar diagnosticarea este târzie din cauză că populația nu este informată cu privire la cancerul mamar în sine și la profilaxia lui. Respectarea unui mod de viață sănătos, mai ales prin evitarea factorilor de risc, dar și controalele periodice ar putea da șanse de vindecare ușoară și mai puțin dureroasă pentru mai multe posibile paciente. Problema se extinde până la lipsa capacității de cunoaștere și până la înțelegerea metodelor de depistare precoce a cancerului mamar, inexistența unor ateliere de instruire pentru formarea abilităților de autoexaminare a sânilor conform unui calendar propus de medici.
Pentru identificarea nevoilor, am ales să intervievez un număr de cinci paciente diagnosticate, cu vârste de: 45, 58, 62, 75, respectiv 78 de ani. Din răspunsurile lor, am reușit să fac o listă de deziderate care, dacă ar fi fost valabile către publicul larg, le-ar fi făcut trecerea prin procesul de tratare mai ușor.
Scopul acestei strângeri de date și rezolvări este de a standardiza managementul cancerului mamar, dar și pentru a crește numărul cazurilor de cancer cu șanse mai mari de vindecare, depistate în stadii incipiente, în defavoarea cazurilor avansate, invazive, precum cele prezentate de pacientele intervievate. Într-o etapă viitoare a proiectului, această listă va fi dezbătută și discutată împreună cu personalul din specialitatea de obstetrică-ginecologie, dar și de personalul medical din alte specialități, precum: medicina de familie, oncologia, chirurgia, radiologia, ce se confruntă cu posibilitatea de a preveni cancerul de sân.
Printre probabil multe alte opțiuni, cele discutate și amintite de paciente se referă la creșterea calității serviciilor și procedurilor medicale, la reducerea unor factori de risc prezentați încă din copilărie, la eradicarea unor erori sau incertitudini terapeutice, la aplicarea unor măsuri de prevenție în practica medicală atât prin diseminarea unor noutăți științifice, cât și prin integrarea unor servicii sau proceduri gratuite, oferite prin diferite de programe de prevenire.
De asemenea, o mare problemă resimțită de paciente a fost, spre surprinderea mea, lipsa încrederii în personalul medical sau în instituția spitalului în sine, auzind tot felul de experiențe negative, iar faptul că rezultatul unui act medical ar putea da greș, sau nu ar vindeca problema de sănătate, le-a făcut să evite programarea unui control până nu a fost mult prea târziu.
La momentul în care pacientele au fost diagnosticate, boala era atât de avansată, încât singura schemă valabilă de tratament a fost mastectomia, operația clasică la sân, urmată de radioterapie și chimioterapie. Modul în care au aflat vestea nu a fost nicidecum datorită faptului că au bănuit o anumită problemă în zona afectată, ci s-au prezentat cu totul și cu totul alte simptome, pentru altă afecțiune, ulterior făcând un set de analize în urma căruia li s-a pus diagnosticul.
Efectele secundare ale acestor intervenții puteau fi evitate sau diminuate prin descoperirea tumorilor într-un stadiu incipient dacă ar fi existat campanii de prevenire sau dacă medicii de familie ar fi chemat persoanele trecute de o anumită vârstă la controale regulate. Prin urmare, după punerea în aplicare a proiectului, am informa populația cu privire la necesitatea unor controale de rutină efectuate o dată la ceva timp, conform vârstei, iar o diagnosticare preventivă ar crește șansele de vindecare sau de ameliorare a simptomelor.
[1] https://www.breastcancer.org/facts-statistics
[2] https://www.who.int/
[3] Screening= Screening reprezintă metoda prin care o persoană este investigată, pentru a depista prezența cancerului de sân înainte ca această persoană să aibă simptome de cancer. (https://www.scumc.ro/ce-este-screeningul/)
[4] Site-ul oficial: State of Health in the EU. România. Profilul de țară din 2021 în ceea ce privește
(https://www.oecd-ilibrary.org/docserver/b1c792f4-)
[5] N. Ghilezan A.C. Rancea, C. Vitoc, G.Peltecu, R. Anghel, M. Dediu, L. Minea : Cancerul mamar: ghid de diagnostic și tratament. Radioterapie și Oncologie Medicală.2006, 1:16-26
