Claudia Postelnicescu

Cum se politizează decizia privind cariera magistraţilor

Excepţiile de neconstituţionalitate ridicate de PNL privind modificările aduse Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară se referă la faptul că, într-adevăr, în forma legii votate în Camera Deputaţilor, se reiau prevederi deja existente şi se încalcă textul constituţional.

De exemplu, în cazul prevederii de la art. I pct. 61, care se referă la modificarea art. 135 din lege, se încalcă textul constituţional care stabileşte statutul judecătorilor şi propunerile de numiri ale acestora în competenţa CSM, iar proiectul de modificare transferă competenţa la Ministrul Justiţiei, doar cu avizul CSM, în unele cazuri. Pe scurt, se politizează decizia privind cariera magistraţilor şi se limitează rolul CSM, adică ne întoarcem de unde am plecat în 2004 şi se reia în regres tot ce s-a făcut pe reforma justiţiei în ultimii 15 ani, acesta fiind un aspect extrem de important în mandatul mai multor miniştri: autonomizarea CSM ca un corp profesional desăvârşit, lipsit de influenţa şi implicarea politicului.

De asemenea, CCR a constatat ca fiind neconstituţionale prevederile referitoare la judecarea apelurilor şi recursurilor în complet de 3 judecători, dacă legea nu prevede altfel. Legea chiar prevede altfel şi avem – deja! – reglementări precise în codurile de procedură civilă şi penală, nu avem nevoie de o astfel de stipulare aici. Alte prevederi superflue şi absolut inutile se referă la „egalitatea de arme” în sala de judecată dintre cei 3 actori – judecătorul, procurorul şi avocatul – cu menţionarea configuraţiei sălii, ceea ce este ridicol, pentru că acestea sunt spaţiile de care dispunem şi locurile în care sunt amenajate sălile de judecată sunt subiect de coşmar de ani de zile. Egalitatea între cei trei actori importanţi în egala măsură în procesul de înfăptuire al justiţiei este un principiu de fundamental de drept, este o noţiune abstractă, la nivelul abstract al drepturilor şi este prevăzut ca atare în Constituţie, în sensul că justiţia se înfăptuieşte în numele legii, şi o echilibrare spaţială prin configurarea unor locuri egale în sala de judecată nu înseamnă implicit că s-a înfăptuit justiţia (de exemplu, avocaţii sunt singurii care au dreptul de a se mişca în sala de judecată, procurorii şi judecătorii nu, unii avocaţi au o retorică angajantă şi nu pot sta locului, etc.). Textul constituţional nu se referă şi la avocaţi, pentru că reglementează puterile statului, autoritatea judecătorească, iar avocatul este un liber profesionist care apără cetăţeanul, nu este o instituţie şi nu este parte a autorităţii judectoreşti, iar legile justiţiei se referă (sau ar trebui să se refere) strict la magistraţi.

De asemenea, termenul de redactare al hotărârilor judecătoreşti este deja de 30 de zile, este prevăzut de ani de zile în coduri de procedură şi funcţionează aşa cum se poate, adică nu se respectă aproape niciodată pentru că judecătorii şi grefierii sunt debordaţi de numărul de dosare, iar accesul unor noi judecători în sistem este extrem de competitiv, din sute de aplicanţi reuşesc doar câţiva, acesta este motivul pentru care termenul de motivare este în mod curent depăşit, e o situaţie de fapt pe care toţi sperăm să o vedem rezolvată cândva, însă prevederile există, problema este că cei care eu redactat legea de modificare nu le cunosc.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *