Cum lucrează Norvegia pentru realizarea viziunii cetățeanului responsabil de guvernare

Societatea Academică din România și partenerii săi din proiectul care poartă titlul  „Dezvoltarea capacității de monitorizare a bunei guvernări prin Alianța pentru o Românie Curată”, respectiv Centrul pentru Jurnalism Independent, Asociația Salvați Bucureștiul, Asociația Pro.Do.Mo precum și Vellenes Fellesorganisasjon din Norvegia – își propun să abordeze buna guvernare, anticorupția și transparența prin monitorizarea, elaborarea de analize, rapoarte de evaluare și acționarea în justiție a instituțiilor publice în situațiile în care se va considera necesar. Un alt obiectiv principal este să contribuim la asigurarea accesului cetățenilor la informare publică obiectivă prin promovarea jurnalismului de calitate și a standardelor de etică, standarde care să devină un model de bună practică și pentru cetățenii care doresc să se implice prin sesizările lor publice.

Pornim de la lipsa de transparență accentuată a instituțiilor statului de care acestea se prevalează cu consecvență, cu consecințe grave asupra: gradului de furnizare a răspunsurilor la solicitările de informații de interes public ale cetățenilor și deci a receptivității autorităților publice față de cetățeni; situațiilor de conflict de interese; profitului necuvenit obținut de reprezentanți ai autorităților publice; favoritismului; cheltuielilor discreționare.

Referitor la receptivitatea autorităților statului față de cetățeni, colegul nostru din proiect, Harald Koht, expert în guvernare locală din partea Vellenes Fellesorganisasjon – Norvegia, asigură coordonarea schimbului de bune practici între Norvegia și România. Koht coordonează elaborarea studiilor despre buna guvernare și ne va oferi în cadrul proiectului exemple de bune practici din țările finanțatoare ale Fondului ONG. Astăzi vă prezentăm cel mai recent studiu al său care poartă titlul ”Norvegia stabilește noi arene de întâlnire pentru Guvernare Deschisă”. Este extrem de interesant pentru ca oferă perspectiva unei țări democratice cu experiență în comunicarea societății civile cu autoritățile statului și, în același timp, puteți remarca atenția deosebită care este acordată de societatea civilă care nu vrea să-și piardă privilegiul contribuției la elaborarea politicilor publice și urmărește cu multă atenție această temă. Este de remarcat pasul experimental făcut de Norvegia către realizarea viziunii cetățeanului responsabil de guvernare. Vă prezentăm mai jos, integral, cu mulțumiri adresate monitorului ARC Claudia Frățilă din Cluj pentru traducerea și adaptarea acestui text, articolul expertului Harald Koht.

Norvegia și Guvernarea Deschisă

”Municipalitățile norvegiene folosesc  în tot mai mare măsură mijloace netradiționale de comunicare cu cetățenii. Începând din anii 1960, normele care reglementează administrația publică au impus instituțiilor publice să realizeze consultări scrise cu privire la probleme de politici publice și planificare. Recent, municipalitățile au stabilit noi arene pentru întâlniri cu cetățenii în scopul schimbului reciproc de opinii  înainte de luarea oficială a deciziilor. Un studiu recent arată că grupurile de cetățeni au îmbrățișat cu înflăcărare aceste noi oportunități pentru influențarea politicilor publice.

Începând cu secolul al 19-lea, asociațiile de proximitate norvegiene au lucrat îndeaproape cu municipalitățile pentru a oferi iluminat stradal, locuri de joacă și alte facilități publice. Odată cu creșterea urbanizării, atenția lor s-a concentrat înspre probleme de siguranță a traficului, parcuri și preocupări mai largi de mediu. Într-o populație totală de 5 milioane de locuitori, există în prezent aproximativ 8.000 de asociații de cartier locale.

O relație strânsă

Potrivit unui sondaj realizat de Federația Norvegiană de Vecinătate și publicat de către Oslo and Akershus University College în 2013, un procent de 62% dintr-un eșantion de 871 de asociații de proximitate au raportat că au realizat unul sau mai multe proiecte în colaborare cu municipalitatea. Cele mai multe proiecte comune au vizat construirea de locuri de joacă (63%), curățarea străzilor (59%), de siguranță a traficului (57%) și parcuri (52%). În mare parte, asociațiile de proximitate susțin că sunt inițiatorii acestor proiecte comune, mai degrabă decât municipalitățile.

Privind la activitățile de planificare municipale, imaginea pare oarecum diferită, mai ales în ceea ce privește planificarea la scară largă și pe termen lung. În acest caz, municipalitatea solicită, de obicei, participarea cetățenilor într-un stadiu incipient al procesului de planificare. În unele zone mai specifice, cum ar fi planificarea traficului, grupurile de interese se consideră ca fiind actorii principali ai discuțiilor și criticilor. Cu toate acestea, participarea efectivă variază considerabil. În timp ce un procent de 70% dintre asociațiile de proximitate se va implica în planificarea traficului, doar 25% vor lua în dezbatere probleme legate de poluarea mediului.

Un numitor comun

Căile unidimensionale tradiționale de influențare a politicilor publice sunt departe de a fi dispărut. Mai mult de 60% dintre toate asociațiile de cartier continuă să-și prezinte opiniile în scris asupra problemelor publice într-un an dat. In plus, ele participă, de asemenea, într-o mare varietate de arene publice caracterizate prin deliberare interactivă.

Apariția unora dintre aceste arene, cum ar fi consultările orale, pot fi atribuite modificărilor intervenite în normele de planificare urbană, dar altminteri municipalitățile au libertatea de a iniția și a experimenta cu un număr de metode alternative de participare cetățenească. În acest sens, legislația națională urmează tendințele, mai degrabă decât să pună în discuție reforme.

Întâlniri de  scurtă  durată, cu discuții deschise, de obicei numite “întâniri deschise  de o jumătate de oră”, înainte de ședințe  oficiale ale consiliilor locale s-au dovedit deosebit de populare în rândul grupurilor de interese, dar, de asemenea, și în rândul persoanelor având diverse  plângeri. Cu toate acestea, unele consilii locale mențin tradiția de a primi delegații de cetățeni sau grupuri de lobby, care, de obicei, se limitează la aprezenta o scurtă opinie declarativă cu privire la o anumită problemă curentă. Prin contrast, întânirile deschise  de o jumătate de oră  încep cu o dezbatere publică, pluralistă,  în care există libera circulație a argumentelor și contra-argumentelor și posibilitatea de construire a consensului.

Reprezentarea intereselor de grup în comitete și consilii reprezintă o tradiție stabilită în multe localități. În ultimii ani, au existat mișcări puternice împotriva amestecului dintre membrii aleși/votați si membrii nealeși, astfel încât să nu submineze puterea și responsabilitățile canalului electoral. Din moment ce toate municipalitățile trebuie să aibă consilii pentru seniori, membrii lor sunt, în practică, recrutați de organizații OAP.

După cum se poate observa din figura 1, asociațiile de cartier folosesc în mod limitat rețelele electronice pentru a comunica cu administrația locală. Puține municipalități au stabilit forumuri pentru dezbateri publice pe site-urile lor.

 

Figura 1: Distribuția de instrumente și arene folosite de către asociațiile norvegiene de proximitate pentru a comunica cu municipalitățile. Sursa: Raportul Oslo and Akershus University College 2013 nr. 2.  N = 907 în procente.

De la participare la putere

Ancheta menționată nu ia în considerare apariția unor inițiative cetățenești care oferă grupurilor de interese, fie organizate, fie ad-hoc puterea de a obliga consiliile locale să adopte o anumită problemă de interes pentru petiționari. Un raport din 2010 de la Institutul Norvegian pentru Cercetare Urbană și Regională (NIBR) arată că acest nou instrument este abia cunoscut și foarte puțin utilizată. Chiar mai rău, raportul documentează că inițiativele cetățenești sunt în mare parte ignorate de către administrația locală, atât la nivel administrativ cât și la nivel politic.

Eșecul inițiativei cetățenești locale conduce la câteva întrebări importante nerezolvate în ceea ce privește participarea cetățenilor. Într-un articol din 2005 din Public Administration Review , Lisa B. Bingham, Tina Nabatchi și Rosemary O’Leary au provocat cititorii să studieze practicile legate de participarea cetățenilor la guvernare. Cazul norvegian arată că evoluția noilor arene participative poate să fi pavat calea pentru o guvernare mai deschisă, dar s-a dovedit a fi dificil de  determinat dacă această activitate a avut vreun efect asupra deciziilor reale. În timp ce oficialilor publici li se pare ușor să considere procesul politicilor publice ca o serie de etape distincte de la inițiativă la implementare, cetățenii rareori consideră acest proces la fel de clar. De cele mai multe ori, interesul cetățeanului este trezit tocmai în momentul în care procesul decizional a devenit ireversibil.

În 2002, într-un articol din Public Administration Review, Eran Vigod a imaginat un viitor cu cetățeanul la conducere și oficialii guvernamentali ca subiecte. În 2014, Norvegia celebrează bicentenarul constituției sale, a doua cea mai veche din lume. Istoria sa reprezintă o extindere graduală a drepturilor democratice. Ca parte a celebrării, Constituția a fost revizuită complet pentru a include mai multe articole noi, printre care libertatea de a constitui și adera la organizații. În acest fel, Norvegia a făcut un alt pas experimental către realizarea viziunii cetățeanului responsabil de guvernare”.

Cine este autorul: Membru al ASPA (American Society of Public Administration), Harald Koht, Ph.D. are 40 de ani de experiență în lucrul pentru guvern în Norvegia. Timp de 10 ani, a lucrat ca specialist OD pentru guvernarea de stat și locală.  În  ultimii 30 de ani, el a predat cursul de management executiv și administrație publică de la Oslo and Akershus University College of Applied Sciences. El a predat, de asemenea, cursul de administrație publică și politică la Universitatea din Letonia pentru mai mult de 10 ani și a fost conferențiar invitat la universități dinGermania, Lituania și Statele Unite ale Americii.

Koht a primit titlul de doctor în administrația publică de la Universitatea Americană și are mai multe studii și analize cu privire la serviciile pentru copii și vârstnici, guvernarea locală  și comisiile de anchetă guvernamentale în Statele Unite și Norvegia. Este fost președinte al Norwegian Political Science Association și fost membru al Consiliului Local din Oslo.

Opiniile exprimate sunt cele ale autorului și nu reflectă în mod obligatoriu poziția/opiniile  ASPA ca organizație.

***

Iată deci cum lucrează Norvegia pentru realizarea viziunii cetățeanului responsabil de guvernare. Noi, românii, cum lucrăm? Sau, mai precis, ce ne oprește să milităm pentru aceasta și să ne exprimăm atât de deschis opiniile?