Alina Mungiu-Pippidi, numită în Comitetul de Experți în Administrație Publică al ONU, cu un mandat de patru ani
Alina Mungiu-Pippidi, președinta Societății Academice din România (SAR), a fost numită, pentru un mandat de patru ani, în Comitetul de Experți în Administrație Publică (CEPA) al Organizației Națiunilor Unite (ONU). Numirea noilor membri ai CEPA a fost făcută de către Consiliul Economic și Social (ECOSOC), la propunerea Secretarului General al ONU, în conformitate cu Rezoluția 2001/45.
Experții din comitet (24 la număr) servesc în nume personal pentru un mandat care începe la 1 august 2025 și expiră la 31 iulie 2029. Comitetul de Experți al ONU în Administrație Publică (CEPA) joacă un rol crucial în sprijinirea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD) prin furnizarea de consultanță de specialitate privind guvernanța și administrația publică Consiliului Economic și Social (ECOSOC). CEPA se concentrează pe îmbunătățirea structurilor și proceselor de guvernanță pentru a facilita implementarea obiectivelor, în special în legătură cu Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă, dezvoltând și supervizând strategia ONU privind indicatorii economici și sociali de dezvoltare și bună guvernare.
Conform biografiei difuzate de ONU, Alina Mungiu-Pippidi (România) deține catedra de Politici Publice Comparate la Departamentul de Științe Politice al Universității LUISS Guido Carli din Roma, după ce a fost profesor de Studii ale Democrației la Hertie School (Berlin) din 2007 până în 2023. A studiat psihologie socială în România, unde și-a obținut doctoratul, și științe politice la Kennedy School a Universității Harvard.
Deține președinția de onoare a Societății Academice din România (SAR), conduce Centrul European de Cercetare pentru Anticorupție și Construcția Statului (ERCAS) și este coordonatorul academic al BridgeGap, un proiect de cercetare EU Horizon în valoare de 6 milioane de euro.
Principalele sale monografii în engleză sunt Europe’s Burden. Promoting Good Governance across Borders, A Quest for Good Governance. How Societies Build Control of Corruption (Cambridge University Press, 2015, Polirom pentru traducerea română 2016) și A Tale of Two Villages (CEU Press, 2010). A publicat în revistele Nature și Nature Behavior, precum și în reviste de științe politice și drept.
Alina Mungiu-Pippidi este promotorul indicatorilor obiectivi de guvernanță și creatorul site-ului www.corruptionrisk.org, al Indexului de Integritate Publică (IPI), al indicelui T (transparență mediată de computer pentru 143 de țări) si al sitului legislativ Europam.eu.
A lucrat ca expert în guvernanță pentru Banca Mondială, Comisia Europeană și Parlamentul European, Curtea de Conturi Europeană, guvernele Olandei, Suediei și Norvegiei, PNUD și UNODC. Între 2002 și 2012, a condus Coaliția Română pentru un Parlament Curat, o campanie civică anticorupție extinsă de rețeaua Open Society Foundations în peste 10 țări, cea mai notabilă fiind Chesno! în Ucraina, înainte de revoluția de pe Maidan. Este frecvent citată în The Economist, iar filmul său documentar, Povestea a două sate, a fost proiectat de BBC.
SUSȚINE ȘI TU LUPTA PENTRU APE ȘI PĂDURI! DONEAZĂ, ACUM, AICI (CLIC)!
Bun venit in clubul numitului Calin Georgescu.
Cum ar fi arătat România dacă, în decembrie 1989, istoria n-ar fi luat-o pe scurtătura hoției?
Dacă ar fi existat nu doar dorință de schimbare, ci și lideri onești, capabili, neafiliați mafiei securisto-comuniste? Dacă n-am fi confundat libertatea cu dezmățul și tranziția cu jaf? Ce urmează nu este o fantezie, ci o variantă perfect plauzibilă – România care ar fi putut fi, dacă în loc de impostori și lichele, am fi ales un alt drum. O Românie în care normalitatea n-a fost sabotorul viselor, ci vehiculul lor. O Românie deșteaptă, curată, eficientă.
Pai atunci ar fi trebuit sa votati cu altii. Clar nu cu FSN/PDSR/PSD/PDL, care au fost partidele fostilor mici notabili comunisti (cu varianta “de stanga” a lui Iliescu/PSD si cu cea “ciolan only” a FSN/PD/PDL). Dar nici cu PNT/Coposu al carui “restitutio in integrum” a declansat unul din cele mai mari jafuri anti-nationale din estul Europei. Si clar nici cu partidul etnic UDMR, a carui existenta intr-o “open society” este in continuare un nonsens total. Si nu e clar ca aveati cu cine vota. Atunci cand Ungaria, Polonia si Republica Ceha erau practic invadate de investitori germani care au stabilizat economia si au sustinut pe filiera “PPE” guverne nationaliste si liberale, Romania a fost lasata intr-o zona gri, in care partidele nationaliste (Vadim Tudor, Funar) au fost combatute masiv, iar pentru liberalism nu exista (in lipsa capitalului) nici un argument electoral. Rezultatul se vede si azi: Ungaria, Polonia, Cehia au partide de dreapta puternice (liberale si nationaliste) care mentin guvernari cu crestere economica si echilibru institutional cu UE (asa cum e normal). In Romania n-au ramas decat vatafii multinationalelor si ai ambasadelor straine, care nu ajuta pe nimeni, nici macar pe multinationale si pe ambasadele straine, pentru ca Romania a devenit total neinteresanta politic si e pe cale sa devina si economic.
@ Emil, nicio grija, nu candidez la nimic, și asta nu ONG-ul ONU, e chiar ONU.