“Cultura ucraineană este inexistentă. Rușii i-au învățat carte pe ucraineni”. Una dintre justificările menite să legitimeze ”operațiunea specială” a Rusiei în Ucraina, atât în rândul rușilor, cât și al opiniei publice globale neagă existența unei culturi ucrainene distincte de cea rusească, de unde și necesitatea de ”culturalizare, alfabetizare și învățare de carte”.
Narațiunea vine încă din perioada țaristă, a fost promovată și dezvoltată în perioada sovietică, iar actualul regim de la Moscova o desăvârșește, pentru a oferi o aură de legitimitate invadării Ucrainei. Astfel, potrivit propagandei propagandei rusești, cultura ucraineană nu există ori, cel mult, e slab dezvoltată și, de fapt, URSS i-ar fi învățat pe ucraineni să scrie și să citească. Înainte de aceasta, ucrainenii ar fi fost analfabeți, o națiune de șerbi fără școală.
Ce spun rușii
„Factorul cultural este unul important în lume. Pentru că una este să fi fost orientat, să zicem, spre cultura occidentală. Ei bine, cultura occidentală nu este foarte accesibilă, pentru că numărul de oameni care cunosc limbile occidentale și așa mai departe nu este foarte mare. Este o orientare către cultura ucraineană. Iar cultura ucraineană nu este la fel de dezvoltată ca și cultura rusă. Dacă trăiești în marile orașe de pe malul stâng al Niprului (Harkov, Dnipropetrovsk, Donețk și Odesa, de asemenea), te orientezi în principal către literatura rusă, limba rusă și arta rusă”, declara în 2015 Evghenii Iasin, fost ministru al economiei din Rusia, într-un interviu pentru Banki.ru.
În cadrul unui interviu realizat de postul rusesc NTS Sevastopol în 2019, în Crimeea ocupată, cu Anatolii Vaserman (publicist, consultant politic, deputat în Duma de stat a Rusiei, născut în Odesa), jurnaliștii l-au întrebat pe parlamentar dacă, din punct de vedere cultural, Crimeii îi este acum mai bine ca făcând parte din Rusia, sau îi era mai bine cu Ucraina. Vaserman a declarat următoarele: „Strict din punct de vedere cultural, cultura ucraineană nu există, este o parte componentă a culturii rusești. Are mici particularități, dar nu cu mult mai deosebite decât, să spunem, cultura arhanghelovskaia (din orașul rus Arhangelsk), uralskaia (din regiunea rusă Ural). Iar cei care încearcă să rupă Ucraina de restul Rusiei, să creeze ceva original care nu seamănă cu nimic, ei fac o cultură, de fapt, înapoiată și îndepărtată, specifică satului. Deoarece cultura orașului, cea care trăiește în fluxul de schimb informațional, este cultura rusească. Așadar, perioada în care Crimeea a ținut de Ucraina a fost o perioada de mari pierderi în legătură cu cultura. Ar fi fost mult mai multe pierderi dacă Crimeea nu s-ar fi putut folosi de „lovitura de stat din Ucraina” (aluzie la înlăturarea președintelui pro-rus Ianukovici, în 2014, în urma protestelor civice reprimate sângeros) în folosul propriilor cetățeni.”
În realitate
Istoricul ucrainean Oleksandr Alfyorov recomandă, însă, însemnările lui Paul Aleppsky (călător, secretar al patriarhului antiohian Macarie al III-lea, care a fost cu acest patriarh în anii 1654-1656 în ținuturile actualei Ucraina). Acesta consemna că toți locuitorii, cu puține excepții, chiar și femeile și fetele, știau să citească, cunoșteau rânduiala serviciului divin și cântarea bisericească. În plus, preoții îi învățau pe orfani și nu permiteau copiilor să rătăcească pe străzi.
Conform doctorului în științe filologice Iaroslav Gerasim, folclorul este unul dintre elementele culturale care arată cât de diferiți sunt ucrainenii de ruși, precum și cultura ucraineană de cea rusească. Un alt element definitoriu este modul de viață. Strămoșii etniei ucrainene au fost agricultori, iar cei ai rușilor nomazi. “Stilul de gândire și de comportament, culturile pe care le avem acum sunt înrădăcinate în acest mod de existență etnică de bază, când un nomad este obișnuit să călătorească în mod constant, nu are valori permanente, nu poate avea democrație. Ce democrație în condițiile unei drumeții continui. De aici despotismul și autoritarismul”, a explicat doctorul în științe filologice Iaroslav Gerasim. Acest mod de viață a fost reflectat în arta populară orală: în cântece, basme, tradiții și ocupații principale. Doctorul în științe filologice a remarcat că acesta este un alt tip de viață, de comportament și influențează formarea unui alt tip de creativitate.
Tradițiile ucrainene diferă substanțial de cele rusești. În Ucraina, toate ritualurile anului erau legate de pământ și de cultivarea plantelor. Totul începea iarna cu colindele – cântecele ucrainene de Crăciun lăudau gazda, urându-i prosperitate și o recoltă bună. În colindele rusești, motivul dominant este acela de a cere cadouri pentru că a colindat casa. De asemenea, ucrainenii cântă chrodrovka, care este un gen muzical ritualic unic pe care nu îl are nicio altă națiune.
O narațiune ”cu istorie”
Rusia a început să răspândească narațiunea conform căreia cultura ucraineană nu există, încă cu mult înainte de invazia din Ucraina, încă din perioada țaristă, apoi în cea sovietică. În ultimele secole, autoritățile ruse i-au prezentat pe ucraineni ca fiind un popor provincial și sărăcăcios, fără niciun fel de moștenire culturală.
Mi mult, în perioada URSS, ”centrul” (Moscova rusească) a început să își însușească în mod activ figurile culturale aparținând ucrainenilor. Printre cele mai faimoase exemple se numără scriitorul ucrainean Nikolai Gogol sau artistul avangardist Kazimir Malevici.
Mai mult, conducerea URSS are responsabilități pentru suprimarea renașterii culturale a Ucrainei, cu puțin timp înainte de începutul celui de-al doilea război mondial, moment denumit, acum, ”Renașterea împușcată”. Pe 3 noiembrie 1937, literatura ucraineană a fost decimată la propriu și la figurat. La ordinul Moscovei, în lagărul de la Solovki, au fost executați scriitorii Marko Voroniy, Hrihorii Epik, Valerian Polişciuk, Pavlo Filipovici, Mihailo Ialovyi, Mihail Kozoris, Valerian Pidmoghilnyi, Miroslav Ircian Slisarenko şi mulți alţii. În aceeaşi zi şi în acelaşi loc au fost împuşcaţi pedagogul şi dramaturgul Nicolai Kuliş și regizorul Lesy Kurbas.
***
***
Articol publicat în cadrul proiectului ”Ucraina, dezinformarea și manualul de demistificare”. Proiectul este derulat de Societatea Academică din România (SAR) și beneficiază de o finanțare în valoare de 36.940 euro, prin programul Active Citizens Fund România – finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul materialelor realizate în cadrul proiectului nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021. Pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt disponibile la www.activecitizensfund.ro.
