Prim-ministrul Nicolae Ciucă a anunțat că va ignora decizia Curții Constituționale a României (CCR), care a admis sesizarea împotriva Legii anti-râuri și anti-natură, implicit și deciziile anterioare ale Justiției care au anulat autorizațiile de construire ale unor proiecte hidroenergetice în arii naturale protejate. Ciucă a declarat (de altfel, total previzibil) că legea care se va întoarce în Parlament va mai fi curățată puțin (cât să pretindă că ”s-a schimbat ceva”), pentru a fi, iar, adoptată până la sfârșitul anului. Iar ”argumentul” premierului (din nou previzibil) ar fi ”cerința strategică” a României și UE legată de energie și ieșirea din criza energetică. Asta chiar dacă, documentele EU spun, negru pe alb, că banii NU sunt pentru proiecte în zone cu risc ridicate pentru mediu!
Și dincolo de problemele de mediu, de cele de legalitate și/sau constituționalitate ori cele legate de finanțarea rețelelor clientelare din aceste proiecte, în spatele declarațiilor lui Nicolae Ciucă se ascunde marea problemă: faptul că nu are (nici el, nici coaliția de guvernare) o soluție pentru depășirea crizei energetice actuale.
Energie puțină, dar mai scumpă și doar peste (minim) 3 ani
Să fie clar: cele mai controversate două proiecte în discuție, cel din Parcul Național Defileul Jiului, respectiv cel de pe Răstolița, din Situl Natura 2000 Munții Călimani, ar avea, împreună, o putere instalată de 100 MW. Adică undeva pe la 0,5% din puterea instalată a sistemului energetic național (asta, sub condiția, total improbabilă, că energia hidro ar mai produce vreodată la puterea instalată – a se vedea doar seceta din acest an și previziunile deloc optimiste legate de evoluția climei).
Apoi, hidrocentralele în discuție nu sunt construite în proporție de 90-95%, cum pretinde premierul și propaganda PSD – PNL – UDMR – Antena 3 – RTV & more, ci pe la 60% – iar asta scrie, negru pe alb, în legea neconstituțională!
Și în aceeași lege neconstituțională se mai prevede că termenul de finalizare al proiectelor în discuție este sfârșitul anului 2025. Adică peste 3 ani! Fără nicio garanție, însă, că și un astfel de termen va fi respectat.
În fine, un calcul simplu ne spune că dacă banii tocați (ilegal) până acum – 300 de milioane de euro (pentru Răstolița și Defileul Jiului) – au ajuns pentru 60% din proiecte , încă aproape 40% vor reprezenta alte 200 de milioane de euro cheltuiți (și, desigur, dacă, între timp, se vor umfla facturile, ne vom trezi peste 2-3 ani și cu retorica ”dacă tot am dat până acum jumătate de miliard de euro, mai putem dacă încă o sută – două sute de milioane de euro să le terminăm”…).
Așadar, și dacă mâine s-ar relua construcțiile ilegale, acestea ar fi gata peste minim 3 ani, ne-ar costa de 3 până la 5 ori mai scump decât obținerea aceleiași puteri instalate din eolian și/sau solar (sau am putea obține de 3-5 ori mai multă putere instalată cu aceeași bani), fără distrugerile de mediu, imposibil de cuantificat financiar, iar creșterea de putere instalată obținută ar fi în marja de eroare, în raport cu puterea sistemului energetic național. Adică vom produce energie mai scumpă (nicidecum mai ieftină), vom achita facturi mai mari, vom distruge rezervoare esențiale de biodiversitate și totul pentru un aport absolut nesemnificativ, peste 3 ani sau mai mult, la sistemul energetic.
UE nu finanțează proiecte cu riscuri de mediu
Mai trebuie specificat că oricine citește proiectul REPowerEU (planul UE de ieșire din criza energetică) n-o să găsească vreo referire la hidroenergie, în schimb se specifică destul de clar că proiectele vizate pentru finanțare în proceduri simplificate și accelerate (eolian, solar, hidrogen obținut din surse regenerabile, biomasă) trebuie să fie în zone în care impactul de mediu să fie cât mai mic (nicidecum în cele mai valoroase arii naturale protejate!). De altfel, în așteptarea deciziei CCR, comisarul european de mediu a avertizat deja România că dacă legea a trece, ne mai paște și un proces (și o condamnare) la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE).
”Noi acte legislative și recomandări pentru o autorizare mai rapidă a surselor regenerabile de energie în special în zone specifice, propice dezvoltării surselor regenerabile de energie, cu risc redus pentru mediu”
fragment din documentul REPowerEU (sublinierea ”zone specifice, cu risc redus pentru mediu”, aparține autorului)
Și, atunci, vine și întrebarea legitimă: de ce Dumnezeu se încăpățânează Ciucă, PSD, PNL, UDMR (ba chiar și AUR), să meargă mai departe cu niște proiecte distructive, care n-au nicio legătură cu actuala criză energetică și rezolvarea ei, care va scumpi curentul, împotriva cărora s-au strâns, în ultimii ani, peste 100.000 de semnături și pentru care riscăm un proces și o condamnare (ce va fi plătită tot din bani publici) la CJUE?
Iar răspunsurile sunt:
1. Direcționarea a sute de milioane de euro (bani pentru studii, construcții etc.) către firmele clientelei de partid. Nu e o coincidență că, până acum, cei mai mulți bani din proiectul care ar distruge Parcul Național Defileul Jiului au ajuns la Romelectro, fosta firmă de comerț exterior a Securității comuniste, preluată, ulterior, de Dan Ioan Popescu, ex-ministru în Guverne PSD. Și e cât se poate de credibil zvonul (primit din mai multe surse) că una dintre principalele beneficiare a fondurilor destinate studiilor și evaluărilor de mediu (legal, imposibil de realizat pentru proiecte deja începute, dar nu e legea cea care să-l încurce e Ciucă și gașca) va fi doamna Adi Croitoru, fosta șefă a Agenției pentru Arii Naturale Protejate (ANANP). Postură din care a sprijinit aceste proiecte, înainte de a schimba baricada, trecând în privat, pentru a-și primi răsplata (situație de manual pentru ceea ce se cheamă revolving doors).
2. Lipsa unor soluții reale pentru a depăși criza energetică din partea Coaliției de Guvernare. Situație în care, trebuie găsiți niște ”vinovați de serviciu”, înspre care să direcționeze revolta publică. Iar cei mai îndemână sunt… Soros, ”agenturile străine” și ong-urile autohtone.
3. Combinația letală dintre primele două răspunsuri.
Îl credeți pe Nicolae Ciucă ori pe Daniel Zamfir, că o creștere cu 0,5% a puterii energetice, peste 3 ani, ne va scoate acum din criză și va ieftini facturile? Mulțumiți-le atunci că luptă cu ”oculta ong-istă” și ”vânduții Bruxelles-ului”! Dar nu vă plângeți dacă nu vă scade factura la energie, chiar dacă ne distrugem și câteva dintre ultimele rezervoare și zone de supraviețuire ale naturii din țara noastră. Și nici când seceta va pârjoli culturile și, în ciuda lui Daea și AUR, vom ajunge să mâncăm lăcuste. Nu pentru că ar fi gustoase și pline de proteine ci, pur și simplu, pentru că astea vor fi tot ce va mai ”crește” pe aici…
***
Citește pe aceeași temă:
O hidrocentrala are din proiect, fara a se lua in calcul dezastrul ecologic aferent, o perioada de 40 de ani de amortizare a investitiei dupa care ar urma teoretic sa faca profit.
Faceti un studiu la hidrocentralele noastre care este puterea medie produsa in ultimii ani raportat la puterea instalata si vor fi surprize.
Hidrocentralele sunt in prezent o ramasita a abordarii si gandirii socialiste ( lumea a 3-a)a energeticii pe linga centralele pe carbune in comparatie cu energia fotovoltaica si eoliana.
Laudabil efortul, e o diferenta intre hidroelectric si eolian/solar, probabil o stiti si Dvs.
Intrebarea mea este alta: in legatura cu centralele alea nucleare mici si experimentale pe care le promoveaza tot felul de dobitoci corupti urmeaza sa faceti ceva?
De parca coalitia de neguvernare are solutii.
Raspunsul e in intrebare. Cata vreme toti se revendica de la 1848.
Adica un stat cu potential energetic de invidiat si implicit cu export de energie ieftina nu are solutii contra crizei si preturilor de faliment si dezastru? Nu este o problema de siguranta nationala sau este tratata ca si alte strategii similare (transport rutier si cfr, inclusiv cfr marfa irigatii/zootehnie/agricultura, instrainarea dramatica a pamanturilor, redursele de gaze naturale)?!
Nu înțeleg câteva aspecte:
Până la sfârșitul lui 1989, România era considerata ca o țară cu multe fabrici si uzine energofage (mari consumatoare de energie electrică – datorită tehnologiilor foarte vechi). Spre exemplu: lucram pe o platformă industrială unde era amplasată și o „modernă” dar învechită fabrică de oxigen cu tehnologie rusească. Acea fabrică avea un compresor-reactor cu presiune înaltă care era acționat de un motor electric de 90-110MW/h. Când trebuia pornit acel motor trebuia solicitat avizul rețelei energetice naționale pentru a stabili ora la care se putea porni acel motor electric pentru a nu apare o cădere a sistemului energetic național. Acea fabrică nu mai exista.
Centrul de turbomcompresoare subsonice, o altă unitate care nu deservea fabrica de oxigen (cu turbocompresoare subsonice acționate de motoare electrice cu un consum de intre 1,9 și 2,4 MW/h / unitate turbo – care frecvent funcționa cu 2 unități) in care lucram nu mai există. Și sunt zeci și sute de alte fabrici ineficiente mari consumatoare de energie electrică de la sfârșitul lui 89 care nu mai există.
De atunci au pornit si unitățile nucleare de la Cernavoda și au mai fost date in folosință hidrocentrale și eoliene.
PARADOXul vremurilor noastre : – la noi „penurie” de energie electrică și preturi foarte mari ele energiei electrice livrate populației!!!
Ceva nu „pușcă”, cineva face mari averi și ne minte cu tupeu că stăm foarte prost la capitolul de producție energie electrică raportat la cerințele populației și activităților economice ale țării noastre.
pe de o parte, după 1989, consumul casnic a crescut mult (asta e o realitate – nu doar că n-a mai fost ”curent cu rația”, dar au mai apărut frigidere noi, televizoare, calculatoare, mașini de spălat, telefoane etc. în cele mai multe gospodării); pe de altă parte, da, mari întreprinderi ”energofage” s-au închis; nu am acum, cifre să compar dacă situația e ”pe minus” sau ”pe plus” la consum; dar e destul de sigur că nu stăm așa de rău cu producția de energie, chiar și în condițiile închiderii Mintiei; de altfel, citeam săptămâna trecută despre proiectul parcului solar din jud. Arad, estimat a fi finalizat în 2025, cu o putere instalată de 1.044 MW – în analizele presei economice internaționale scrie că darea în folosință a acestui parc solar ar face din România exportator net de energie în zonă (pregătesc o analiză pe acest subiect care, demonstrează, o dată în plus, că dincolo de costurile investiționale uriașe și distrugerile de mediu, proiectele hidro în discuție sunt, de fapt, inutile ca aport la sistemul energetic național; dar, desigur, nu inutile și pentru firmele de construcții care încasează sutele de milioane de euro care ar mai trebui cheltuite pentru finalizarea lor)
Legat de amplasarea panourilor solare am rețineri în privința unor aspecte.
Județul Arad este preponderent cu o zonă de câmpie cu terenuri fertile favorabile agriculturii performante. Acei peste 1000 MW necesită ceva suprafață întinsă de teren.
Cum la noi cu îmbunătățirile funciare batem „câmpii” (plagiatură a la Câmpeanu) există riscul să ne trezim că teren agricol valoros să fie utilizat pentru niște panouri care fac umbră solului, in condițiile în care aceleași panouri solare ar fi putut fi amplasate pe terenuri agricole mai slabe calitativ în alte zone ale țării.
Sunt îngrozit de dezvoltarea haotică a zonei județului Timiș (văzut live, nu din poze), de asemenea cu terenuri agricole fertile (cum este de fapt toată Câmpia de Vest) sute de hectare terenuri agricole in jurul Timișoarei invadate de fabrici și uzine, agricultură YOK.
Și se încearcă a se spune despre „dezvoltare sustenabilă” când în fapt este vorba de accentuarea dezechilibrelor ecologice dar mai ales, vorba afaceriștilor” sănătatea economică.
Da, este vorba de sănătatea economică a celor cu spirit de inițiativă, dar în condițiile în care totul se face numai în interesul profitului cu orice preț se va ajunge să mâncăm răbdări prăjite de panouri solare utilizate pentru a genera energie electrică pentru eolienele amplasate pe căile naturale ale mișcării curenților de aer anihilate de însăși parcurile de eoliene.
Vom asista la o resuscitare a climei naturale INTRATE DEJA ÎN COLAPS.
o să revin cu detalii despre proiectul de la Arad; conform legii votate anul ăsta, se vor putea construi parcuri solare pe terenuri din categoriile a III, a IV-a și a V-a (nu și pe cele din categoria I și a II-a; și în sistem dual (care să permită și agricultură/ pășunat); desigur, rămâne de monitorizat respectarea legii și implementarea proiectului; da, și eu aș prefera investiții în zone puternic antropizate (orașe – pe clădiri, blocuri, foste platforme industriale, terenuri degradate); din păcate, însă, pentru asta: pe de o parte, ar trebui să existe programe guvernamentale și/sau locale care să sprijine asta; pe de altă parte, firmele mari din domeniu vor prefera zone compacte, unde nu trebuie să obțină mii de aprobări/autorizări – cum ar fi pentru fiecare clădire în parte; în fine, nu există, cel puțin la ora actuală, soluții energetice fără impact asupra mediului; există însă diferențe majore între costurile de mediu și investiționale în cazul unor proiecte megalomanice, gen hidrocentrale în arii naturale protejate, vs genul de proiect de la Arad, iar raportul legat de aportul la sistemul energetic național este invers proporțional – cum spuneam, voi reveni cu detalii
Haideți să luăm exemplul eolienelor:
Acum mai mult de un deceniu anumite studii de impact aproximau că o singură eoliană atenuează cu „NUMAI” 3% energia curenților de aer in calea cărora se află amplasată acea „moară” eoliană.
Pare idilică interpretarea științifică a impactului unei singure eoliene asupra mediului înconjurător făcută, emisă însă in baza unor experimente de „laborator”, tunele aerodinamice cu „eoliene” reduse la scară tehnică.
Cam la atât s-au rezumat concluziile beneficiilor unei eoliene (la scară mică) în rest: sssst despre curenții turbionari generați de imensele elice pe suprafețe deschise (nu încăperi închise), despre ce înseamnă 3% reducere a curenților de aer in transportul maselor umede de aer și a formațiunilor noroase, despre efectul grupurilor de eoliene amplasate pe culoarele naturale de circulație a aerului, ca să nu mai vorbim de poluarea fonică de background, de energia electrică „murdară” indusă in sistemele energetice, …
Aparent soluția panourilor fotovoltaice este o soluție de moment ce poate să suplinească producerea energiei electrice complementare. Rezolvă problema energiei ”murdare” a eolienelor (asigură un ciclu constant de frecvență 50Hz) și nu afectează major curenții naturali de aer.
Apar însă semne de întrebare legate de dezvoltarea unor parcuri de panouri întinse pe suprafețe mari, în ceea ce privește:
– afectarea umidității suprafeței solului acoperit de panouri
– diferențele de temperatură înregistrate la nivelul solului in condițiile naturale și în condițiile solului acoperit de panouri
– ce presupune o suprafață mare care reflectă razele solare
…
– și cel mai important, ce vom alege: intre 10 hectare de panouri solare numai pentru a avea curent de vândut cu 10 lei kilowatul – 6-7 ore/zi (fără a avea de mâncare) sau zece hectare de legume și cereale pentru hrană proprie și animale cu care să ne putem hrăni dar și vinde altora cu 1 leu/kW (convertit), dar 24/24h?!!!
Fără energie electrică omenirea a trăit și s-a dezvoltat de mii de ani, dar fără mâncare! civilizații întregi au pierit.
Consumul de putere ( MW) este aproximativ acelasi cu cel dinainte de 1989 insa proportia consumului industrial datorita pretului a scazut foarte mult iar proportia consumului casnic a crescut.
Au fost inlocuite sau abandonate tehnologii industriale cu eficienta scazuta. Centrala de la Cernavoda data in folosinta in anii ’90 a inlocuit in mare parte carbunele. Romania s-a bazat mult pe importul de carbune si hidrocarburi pentru productia de energie
Aveți idee despre câți MW/h consuma ALRO Slatina?!!!
O giga afacere rezultă din subvenționarea energiei electrice pentru rușii de la ALRO.