Ca să poți lupta eficient împotriva unui rău trebuie mai întâi să-l înțelegi. Sunteți siguri că înțelegem despre ce este vorba în cazul valului de crime monstruoase care a cuprins Europa? Eu cred că nu.
Se tot vorbește despre ”atacuri teroriste”, dar cred că suntem pe o pistă falsă. Sunt mai degrabă crime în masă săvârșite, deloc întâmplător, de oameni care au legătură cu islamul. În unele cazuri avem date concrete care-i leagă pe ucigași de organizația Statul Islamic, în altele nu există așa ceva. Autoritățile din Franța sau Germania, unde au avut loc ultimele atentate, vorbesc de fiecare dată că vor continua ”lupta împotriva terorismului”, președinții și șefii instituțiilor internaționale condamnă atentatele, spun că vor lupta cu ”terorismul”, instituie măsuri de urgență tot împotriva ”terorismului”. Comentatorii din România interpretează ideologic problema, unii spun despre eșecul multiculturalismului, alții vorbesc despre migranții marginalizați din Europa care, vezi Doamne, se răzbună acum pe majoritari (deși nu avem nici o dovadă că sărăcia e la baza radicalizării, ba dimpotrivă cei mai mulți provin din familii obișnuite), alții aruncă vina pe refugiații din Siria, deși aritmetica arată că majoritatea covârșitoare a atentatelor sunt săvârșite de cetățeni europeni aflați la prima sau chiar la a doua generație în Occident. La fel de aiuritoare e și scoaterea acestor atrocități din contextul islamic și atribuirea lor exclusiv unor probleme psihice ale criminalilor. Fiecare pare mai degrabă că urmărește să-și confirme teoriile, decât să înțeleagă ce se întâmplă. Mai rău e că aceeași senzație este dată și de pozițiile oficiale ale statelor afectate.
Nu prea înțeleg de ce li se spun ”acte teroriste” aceste odioase ucideri în masă. Dacă ar fi să mergem după definiții am vedea spre exemplu cum este definitiv terorismul în ”UK Terrorism Act 2000”: ”folosirea violenței sau amenințării cu violența pentru o cauză politică, religioasă sau ideologică”. Sau cum spune Dex-ul nostru: ”Terorismul înseamnă totalitatea actelor intenționate de violență comise de un grup sau de o organizație pentru a provoca o teamă generalizată și pentru atingerea unor scopuri politice”.
Deci prima întrebare: unde este scopul politic, religios sau ideologic în ultimele crime? Sau, să mergem mai departe, dacă ar fi un astfel de scop ar trebui să existe și un plan. Care ar fi planul celor doi criminali ce l-au ucis pe preotul catolic Jacques Hamel din biserica din Saint-Etienne-du-Rouvray? L-au ucis pentru că islamiștii duc un război cu creștinii, ar putea răspunde unii. Slabă explicație, atâta vreme cât organizația sunită Statul Islamic se află în principal în război cu șiiții și cu celelalte secte musulmane pe care le consideră necredincioase. Statul Islamic vrea să reinstaureze Califatul, care la un moment dat în istorie cuprindea și o parte din Europa, ar fi o altă explicație. Subțire din nou, pentru că musulmanii nu au stăpânit niciodată în Normandia, unde a avut loc crima.
Și apoi unde sunt revendicările criminalilor? Nu există revendicări în nici unul din cazuri. Înțeleg că unul dintre atacatori avea 19 ani și fusese arestat pentru că a vrut să plece în Siria să se alăture Statului Islamic, dar fusese între timp eliberat. Familia, care de altfel pare una normală, spune că asasinul a fost inspirat de atacul de la Charlie Hebdo care l-a făcut să-și schimbe viața și să meargă mai des la moschee.
Pentru că mersul la moschee apare destul de des în ecuație, atunci când vorbim de atentatori islamiști, se naște o altă întrebare: dacă oamenii se radicalizezează la moscheile din Europa, atunci de ce nu află acest lucru și serviciile de securitate? Răspunsul e că probabil lucrurile nu sunt atât de simple, cum își imaginează unii. Adică degeaba demolăm moscheile pentru că s-ar putea să rămânem cu criminalii.
Cel puțin patru dintre ultimele atacuri din Europa au fost revendicate de Statul Islamic. Și aici apare, din nou, o întrebare: Au fost atacatorii pregătiți, înarmați și, mai ales, li s-a stabilit din Siria sau Irak ținta pe care să o lovească? Nu reiese acest lucru de nicăieri. Mai degrabă, criminalii acționează de capul lor, eventual în complicitate cu alți islamiști radicali de pe plan local, își fac singuri rost de arme și își stabilesc singuri țintele. În aceste condiții, ISIS este doar beneficiarul atacului, adică îl trece în palmares, fară a avea însă nici o contribuție concretă, în afară de îndoctrinarea atacatorului. Eventual, pentru că nici asta nu este sigur în toate situațiile.
Și iarăși se naște o întrebare: cum se transformă omul obișnuit în criminal în serie, dacă acest lucru nu se face la moscheea de cartier (ar fi aflat și serviciile de securitate) și nici în familie?
Anul trecut, o ziaristă franceză a scris o carte după ce a pătruns incognito în această lume a tinerilor europeni radicalizați (unii dintre ei nici măcar nu s-au născut musulmani, s-au convertit ulterior) și a explicat că, de fapt, radicalizarea se face în propriul dormitor, în fața calculatorului. Sunt atât de multe site-uri care propagă ura împotriva civilizației occidentale încât doar dacă nu vrei nu le găsești. În plus, tinerii învățăcei din Europa pot intra direct în contact cu liderii Statului Islamic din Siria. (Am scris aici mai multe pe acest subiect).
Dar asta tot nu demonstrează că pe teritoriul Europei ar funcționa o organizație teroristă islamică, cu ierarhii bine stabilite, reguli, organe de conducere, finanțatori etc. Cum au fost, spre exemplu, IRA în Marea Britaniei sau ETA în Spania, cu care autoritățile au intrat în negocieri și, până la urmă, au ajuns la un armistițiu. Dar asta pentru că erau organizații teroriste potrivit definiției occidentale, cu scopuri și revendicări clare. Și să mai recunoaștem un lucru: acestea organizau atentate în principal împotriva soldaților, polițiștilor și politicienilor, mai puțin a civililor. Nu e deloc cazul criminalilor islamiști care nu urmăresc decât să ucidă cât mai mulți oameni nevinovați.
Ce te faci însă că există și crime care nici măcar nu sunt revendicate de ISIS, cum a fost cazul germanului de origine iraniană care s-a apucat să tragă la întâmplare într-un mall din Munchen (de altfel, șiiții iranieni sunt dușmanii de moarte ai organizației sunite ISIS)?
Ceea se întâmplă acum în Europa este mult mai abject decât terorismul. Pentru că terorismul presupune o luptă pentru un scop anume, în timp ce criminalii care ucid în numele islamului nu urmăresc nici un țel, pentru că acest țel nu există. Sau este unul strict personal și anume de a ajunge în Rai (și a pune mâna pe cele 72 de virgine) și de intra în istorie ca luptători pentru o cauză.
Pentru că în urechile acestor criminali, terorist înseamnă luptător. Își studiază crimele unii altora, jubilează la gândul că masacrele lor vor fi sursă de inspirație pentru alții, iar toată lumea- media și autoritățile- le face un imens serviciu pentru că dau luptei lor un sens, când este evident că acest sens nu există.
Atentatorii din zilele noastre sunt în realitate criminali în serie care e drept că-și trag ura din islam, dar energia și motivația și-o iau din modul în care faptele lor sunt promovate și încadrate în spațiul public. Se vorbește despre o luptă, când e clar că nu există nici o luptă. Doar măcelărirea unor oameni nevinovați.
Occidentul trebuie să renunțe la confortabila definiție a terorismului islamic pentru că nu face altceva decât să le dea criminalilor o aură de luptători pentru un scop, oricare ar fi acesta. Iar în acest mod, răul se va propaga mai repede decât ne punem imagina. Mii de scelerați aflați în fața calculatoarelor văd acum o cale sigură către celebritate.
Cu asasini în masă, cu asta se confruntă Occidentul. Oricât ar suna de cinic, până și teroriștii ar trebuie să se simtă jigniți de alăturarea cu criminalii islamiști din zilele noastre.
Foarte bun articolul, realitatea este ca trebuie sa înțelegem ce se întâmpla, iar in ziua de azi cu știri 24 din 24 si cu reacții pe Facebook, etc instantanee, reacția autorităților pare înceată. Cazurile din zilele astea îmi aduc aminte de potențialul criminal adolescent din Craiova prins anul trecut de SRI (se convertite la islam din dormitor).
Probabil pasul 2 este sa vedem ce soluții avem. Cum e posibil ca astfel de propaganda sa ajungă la acești adolescenți? Cum o oprim, cum lucram ca familiile lor, cubcominitatile lor?
Pentru ca din păcate riscam sa ne pierdem răbdarea si sa votam indivizi de extrema dreapta ce propun soluții simple care de fapt vor produce doar o spirala a violentei.
Excelent! Va multumesc pentru articol. Putine pozitii moderate in presa romaneasca.
Excelenta analiza, felicitari!
Excelent, ma raliez aprecierilor!
Nu sunt atat de destept sa dau solutii si ma tem ca ele nici nu prea exista. A detecta si “extrage” sau chiar elimina in timp util asemenea scelerati (in care includ neaparat si organizatiile, in cazul in care exista) presupune renuntarea la drepturile omului, stat politienesc care sa te urmareasca si in dormitor, sa te aresteze fara fasoane, sa te bata si tortureze, pedeapsa cu moartea, esafod in piata publica si tot tacamul.
Pt ca acesti sinucigasi nu au nici macar instinct de conservare, o masura care sa le atenueze pofta de ucis “necredinciosi” (desi uneori omoara cu aceiasi placere si-n randul musulmanilor) ar putea fi represaliile asupra familiilor lor, distrugerea casei care a clocit asemenea rebut, samd- masuri la care a recurs uneori Israelul.
E clar ca nimic din toate astea nu se poate pune in practica, pt ca ar insemna sa aruncam in aer intregul sistem in care traim, cu bune si rele. De fapt, asta se si urmareste de catre dementii astia, organizati sau nu!
Desi nu e politically correct, incep sa cred ca asa zisii extremisti de dreapta, fata de care ne scuipam tembel in san la fiecare vorba (cand deocamdata altii ne omoara ca la abator), ar putea fi mai eficienti decat, de exemplu, puternicul stat german care a impus cenzura asupra vestilor abominabile de la Koln si care, acum, se straduie din rasputeri sa ne convinga (si sa se convinga) ca banditul de la Mc suferea cu capul, saracul!
Madam Merkel, pe care o admiram, a dat-o-n craci, poate Firea ne va consola, gandeste f mult si bine. Ghilimele le puneti dvs.
Criminalii sint de mai multe feluri. Sint si teroristi, de ex. cei care au ucis preotul si au vorbit cu calugaritele – unul a spus ca atacurile din Franta vor inceta cind va inceta razboiul din Siria.
Sint si imigranti care au fost obisnuiti cu violenta, cazul preotului ranit la miini in Belgia si a agresorilor din Koln.
Nu totdeauna atacatorii au apucat sa vorbeasca despre scopurile lor. Nu-mi dau seama care a fost problema cu cel care a impuscat oamenii din OlimpiaCenter din Germania.
Sint de acord cu comentariul anterior, sper sa nu ajungem la statul politienesc, pentru ca seria de crime le ridica mingea la fileu f. bine celor care vor asta.
Într-adevăr, acești psiho/socio-pați despre care se vorbește în articol nu sunt teroriști (conform standarului ocupațional descris de autor). Dar urmăresc și ei să producă teroare cu orice preț (de regulă inclusiv cu cel al propriei vieți). Din păcate diletantismul lor (reflectat de regulă în eficacitatea scăzută a actelor) este compensat de apetitul mass media pentru senzațional. Soluția ar fi ca în primul rând ziariștii să trateze/prezinte astfel de acte ca pe niște crime/omucideri ordinare (oricât de abominabile ar fi acestea) și nu ca pe acte de terorism. Simplu fapt că făptașul este musulman nu înseamnă că acesta este neapărat terorist și nu un psihopat oarecare.