Ce ne spun ”Bătălia de la Piața Unirii” și decizia definitivă pentru Cathedral Plaza despre alegerile de acum și runda viitoare

Alegerile prezidențiale din acest an parcă au un singur scop: să ne arate de ce avem nevoie de candidatura lui Nicușor Dan peste cinci ani.

Dar asta e doar cea de-a două concluzie după o săptămână în care am avut parte atât de ”Bătălia de la Piața Unirii”, cât și de decizia definitivă în cazul monstruozității Cathedral Plaza, care deblochează, ireversibil, drumul pentru demolarea ei. Prima concluzie e că, în politică, avem nevoie de oameni care cred în niște cauze și sunt dispuși să-și asume toate riscurile unei lupte inegale cu un stat acaparat de grupuri de interese ilegitime și de rețele politice clientelare, care se întrepătrund.

A făcut ce a promis că va face

De când a trecut din zona civică în cea politică m-am plictisit de ”experții” care îi dădeau lecții lui Nicușor Dan despre cum să renunțe la metodele de tip ONG, că ”politica e altceva”, că ”nu are capacitatea să conducă un partid” și altele asemenea. Ei, lasă că ăia care ”se pricepeau la politică” au dat-o cu oiștea în gard și au făcut praf și țăndări partidul care avea șansa să reformeze România.

Nicușor Dan și-a văzut, însă, de obiectivele lui, așa așezat, ardelenește (bag seama că rădăcinile i-au prins bine), a negociat mai bine decât anticipau ”inițiații” și ”experții”, și-a construit echipele, a câștigat a la Pirus primul mandat și defilând pe cel de-al doilea.

Atenție, însă: pe ambele le-a câștigat făcând, în primul rând, ceea ce a promis că va face: stoparea abuzurilor imobiliare, una dintre cele mai grave probleme ale Capitalei (dacă nu cea mai gravă), din care își trag seva multe dintre celelalte – distrugerea spațiilor verzi, aglomerație, trafic, poluare, implicit probleme de sănătate cu costurile sociale și economice asociate.

Iar pentru asta, spre disperarea unora, a continuat să bată culoarele tribunalelor, a stat cu ochii pe fiecare proiect în parte, a avut de înfruntat alianțele marilor imobiliari și, la nevoie, a adus buldozere să demoleze șantiere deschise fără autorizații legale. Și nu a făcut asta pentru ”a câștiga voturi” (dimpotrivă, asumându-și riscuri politice majore), ci pentru că asta s-a apucat să facă încă dinainte de a se gândi să intre în politică, ca activist civic, asta a promis să facă în momentul în care a făcut un partid apoi a candidat la Primăria Generală.

Sunt convins că în următorii patru ani va curge mai multă apă caldă în Capitală (că săpăturile și țevile alea uriașe care acum îi enervează pe șoferi pentru asta sunt), va crește numărul tramvaielor și autobuzelor electrice, vor fi mai multe străzi și mai mult timp deschise pentru pietoni și va rezolva și restanța pistelor de biciclete. Iar mega-proiectul regândirii Dâmboviței, cel care cu adevărat poate schimba Bucureștiul, va fi intrat într-o linie dreaptă.

Iar funcționărimea moștenită din trecutele administrații își va fi luat speranța de la restaurație și va avea două opțiuni: fie se va apuca de muncă pe bune, fie își va căuta altceva, în alte zone în care colectivismul de partid va avea nevoie de ea.

Poate sună prea optimist, subiectiv ori prea laudativ toate acestea. Adevărul e că îmi permit. Nicușor Dan nu are vreo miză politică directă în alegerile de la sfârșitul anului. Dar are forța de a mișca, la un semn, niște sute de mii de voturi într-o direcție sau alta. Sute de mii de voturi care pot decide cine intră în turul al doilea la prezidențiale ori cine face scor cu care poate negocia majorități parlamentare. Iar această forță și-a câștigat-o pe bune, prin simplul fapt că s-a încăpățânat să facă ceea ce a promis că va face, exact ceea ce ți-ai dori de la un politician.

Tura asta, Nicușor Dan nu și-a pus, în mod serios, problema de a candida la prezidențiale. Știe că pentru a schimba direcția în care se duce Bucureștiul e nevoie de minim două mandate. Dar la fel cred că știe că dacă peste patru ani curge apa caldă în Capitală se poate pregăti de Cotroceni. Și, în ciuda ”inițiaților” și ”experților” care îl considerau ”fără șanse” și „ieșit din joc” prin 2016 și 2017, Nicușor Dan e într-un moment în care are puterea de a trage în în sus un partid ori, mai ales, o coaliție de partide (dintre care cel puțin unul sau două noi) care să dea și majoritatea parlamentară în 2028.

Dacă vă uitați la oferta electorală de la sfârșitul acestui an (la parlamentare și, mai ales, la prezidențiale) posibil să aveți sentimentul că totul e pierdut și că e cazul să vă faceți bagajele (cei care încă n-ați făcut-o). Eu sunt ceva mai optimist. Poate era necesar să trecem și prin calvarul unor astfel de alegeri, pentru a ne pregăti mai bine pentru ceea ce urmează.

***

Nou pe România Curată:

Ce nu vor Schweighofer, Ciolacu și Ciucă să se discute în campania electorală. Hai să-i facem să vrea!

Alina Mungiu-Pippidi, distinsă cu Medalia ”Leo Mechelin” a Universității din Helsinki

Am dus Poliția să constate tăierile ilegale de lângă pădurile incluse în UNESCO (VIDEO). Culmea, pădurile astea sunt date ca exemplu de bune practici! Vă imaginați ce hoție e în celelalte?!

Am găsit noi tăieri ilegale în pădurile în care am fost amenințați cu moartea. Uite cum se ascund hoții și ce neagă lobby-știi și avocații Schweighofer, inclusiv în Parlament!