Adrian Popescu

Cazul Vișinescu, o condamnare istorică. Cum a fost însă cât pe ce ca fostul torționar să scape nepedepsit

Condamnarea la 20 de ani de închisoare a lui Alexandru Vișinescu, fostul comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, poate fi considerată una istorică pentru România. Cu toate acestea, au existat momente în care torționarul a fost aproape de a scăpa de pedeapsă, în condițiile în care se face vinovat de moartea a cel puțin 12 deținuți politici. România Curată vă arată care au fost momentele cheie ale acestui lung proces.

Divergența dintre judecătorii Înalte Curți

Alexandru Vișinescu a fost condamnat la închisoare de instanța supremă, dar Francisca Vasile, unul dintre cei trei magistraţi din completul de judecată, a votat ca torționarul să nu fie tras la răspundere, pe motiv că faptele de care este acuzat s-au prescris.

Ea nu a reuşit însă să-i convingă pe judecătorii Iulian Dragomir şi Valentin Şelaru, astfel încât a fost menţinută condamnarea de 20 ani închisoare dată de instanţa de fond în iulie 2015.

Divergenţa dintre judecători pe acest caz a fost evidenţiată şi de faptul că, pentru prima dată în istoria justiţiei din România, unul dintre judecători a insistat să citească în faţa presei o „mică motivare” a sentinţei.

De ce s-au contrat magistrații

 În iulie 2015, prima instanță, Curtea de Apel Bucureşti, l-a condamnat pe Vişinescu la 20 ani închisoare pentru crime împotriva umanităţii, degradarea militară şi plata a 300.000 euro către urmaşii a trei deţinuţi care au avut de suferit în penitenciar. Apelul s-a judecat la instanţa supremă şi totul indica un proces fără probleme.

La citirea sentinţei de azi, a fost dezvăluit faptul că judecătoarea Francisca Vasile are o opinie separată, în sensul că Alexandru Vişinescu nu trebuie condamnat, pe motive de procedură şi nu că nu ar exista probe la dosar. Astfel, ea susţine că în 1963, când s-a închis Penitenciarul Râmnicu Sărat, infracţiunea de genocid avea un caracter prescriptibil, iar în cazul lui Vişinescu legea penală mai favorabilă este Codul penal adoptat în 1936 pe vremea regelui Carol al II-lea.

Practic, termenul de prescripţie de 22 de ani şi jumătate a curs de la 1990 şi s-a împlinit în iulie 2012, cu peste un an înainte ca parchetul să demareze cercetările penale.

Ceilalţi doi judecători, Iulian Dragomir şi Valentin Şelaru, nu au fost de acord şi au stabilit că Vişinescu poate fi condamnat în baza Codului penal din 1969, iar poziţia lor a avut câştig de cauză. Valentin Şelaru chiar a rugat jurnaliştii să mai stea în sala de judecată pentru a le citi motivele de condamnare.

„În sarcina lui Alexandru Vişinescu s-a reţinut faptul că, în perioada 1956-1963, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, prin acte materiale repetate şi cu încălcarea legii şi a atribuţiilor de serviciu, având la bază un raport de adversitate asumat de către acesta, a supus din motive politice colectivitatea deţinuţilor, caracterizaţi de regimul comunist drept „contrarevoluţionari”, la tratamente neomenoase, inumane şi degradante, tortură fizică şi psihică şi exterminare. Înalta Curte a stabilit că aceste fapte sunt fără putinţă de tăgadă”, a declarat Valentin Şelaru.

Primul pas l-au făcut istoricii

Cazul Vișinescu a reapărut în atenția publică după ce, în iulie 2014, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a solicitat procurorilor începerea urmăririi penale pe numele torționarului pentru omor deosebit de grav.

IICCMER a identificat o serie de probe care indică faptul că la Râmnicu Sărat deţinuţii politici au fost supuşi unui regim de detenţie extrem de dur. Vişinescu a fost comandantul închisorii în perioada 1956-1963, una din cele mai rele temniţe comuniste, unde au fost închişi 136 de deţinuţi politici: foşti conducători în guvernele „burghezo-moşiereşti” şi din conducerile PNŢ (Ion Mihalache, Corneliu Coposu, Ion Diaconescu) şi PNL, conducători ai diverselor organizaţii „subversive” şi „secte religioase” etc. Dintre aceştia, 12 au murit în perioada în care Vişinescu era şef în penitenciar.

Regimul poate fi calificat drept unul de exterminare, prin raportare la condiţiile inumane de detenţie, care au dus în final la decesul unor deţinuţi politici. „Avem dovezi clare din care rezultă tratamentul inuman la care au fost supuşi deţinuţii, caracterizat prin izolare completă de familii şi de orice alte persoane, condiţii de cazare mizerabile, frig insuportabil în celule, sancţiuni fizice crunte aplicate pentru abateri minore, o hrană deficitară şi lipsa îngrijirilor medicale de orice fel”, declara la acea vreme Andrei Muraru, preşedintele IICCMER.

De cealaltă parte, Vişinescu s-a apărat susţinând că el doar a executat ordinele superiorilor, iar deţinuţii au murit datorită vârstei înaintate. În timplul procesului, el a declarat că a fost un copil sărac, a fost înfiat de o familie unde a fost exploatat ca o slugă şi a găsit o salvare în haina militară, el fiind recrutat de către Securitate.

După Revoluţie nimeni nu i-a cerut socoteală, locuind în centrul Bucureştiului cu o pensie de 6.000 lei.

Rudele victimelor speră în căinţa torţionarului

Imediat după citirea sentinţei de miercuri, Anca Cernea, fiica fostului deţinut politic Ioan Bărbuş, a declarat că nu doreşte ca torţionarul Alexandru Vişinescu să sufere în închisoare şi speră ca acesta să mediteze în celulă şi poate va cere iertare pentru ceea ce a făcut.

„Noi nu ne dorim să sufere Vişinescu. Dacă vrea Dumnezeu, poate acolo în celulă o să mediteze şi poate cere iertare, măcar aşa în secret în sufletul lui şi se mântuieşte. Ideea este ca în faţa societăţii româneşti să fie puse clar nişte delimitări, cine sunt modelele şi cine sunt criminalii”, a spus Anca Cernea.

Poziţia acesteia are în vedere faptul că, la acest moment, Alexandru Vişinescu este bătrân (91 de ani) şi probabil suferă de Alzheimer, astfel încât poate nu conştientizează ce i se întâmplă.

Lista scurtă

IICCMER a investigat abuzurile săvârşite de 35 de foşti şefi din penitenciarele comuniste, suspectaţi de comiterea unor crime politice în urma exercitării funcţiilor în perioada 1950-1964.

Deocamdată, în instanţă au ajuns doar doi torţionari, Alexandru Vişinescu (condamnat definitiv) şi Ion Ficior (comandant al Coloniei de muncă Periprava), iar alţi trei sunt în cercetare la Parchet: Iuliu Sebestyen (locţiitor pentru pază şi regim la Penitenciarului Gherla), Florian Cormoş (comandant al coloniei de muncă Cernavodă), Constantin Istrate (locţiitor al comandantului pentru pază şi regim la colonia de muncă Oneşti).


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *