Dintre toate propunerile și proiectele legislative cu toxicitate maximă ale Coaliției de Guvernare, aruncate ”pe piață” în ultimele luni, cea legată de dezincriminarea abuzului în serviciu (prin impunerea unui prag discreționar și aberant) a generat cea mai mare emoție publică, cea mai largă mediatizare și chiar un început de mobilizare de protest, cu sute de oameni în stradă.
În sine, măsura împrumutată de la Dragnea, Iordache, Toader și ceilalți părinți și susținători ai OUG 13, e un atac direct la adresa normalității, legalității și legitimității unui stat democratic, pretins (sau măcar dorit) a fi ”de drept”. În contextul și în corelație cu pachetul legilor îndreptate împotriva societății civile și ținând cont de miza de zeci de miliarde de euro din spatele lor, avem, însă, tabloul unei plan diabolic în cel mai comun sens al Dicționarului Explicativ al Limbii Române.
Desigur, am putea pica în dubla capcană întinsă de modul în care a fost lansat, peste noapte și fără (aparent/declarativ) nicio minimă consultare măcar a parlamentarilor Puterii, votul din Senat care stabilește un prag de 250.000 de euro al prejudiciului de la care o faptă a funcționarului public are caracterul unei infracțiuni (abuzul în serviciu), care implică răspunderea penală. Pe de o parte, prima capcană ar fi să ne concentrăm doar pe găsirea unui acar Păun (gen Predoiu) și/sau a unui mecanism gripat de funcționare a Coaliției și să răsuflăm ușurați că ni s-a promis că pragul va fi coborât la Camera Deputaților la ”doar” 9.000 de lei. Pe de altă parte, a doua capcană ar fi să nu analizăm situația în ansamblu, cu celelalte proiecte și propuneri toxice din ultimele luni și miza din spatele lor. Să le luăm pe rând.
Șmecheria cu pragul și apoi ”scăderea” lui
Dezincriminarea abuzului în serviciu a fost una dintre mizele OUG 13/2017, prin impunerea unui prag de 200.000 de lei. Iar principala miză părea, în acel moment, (doar) scăparea de pușcărie a multora dintre cei care au făcut posibilă îndestularea din banii publici, pentru ei și/sau pentru alții din grupul lor. Iar faptul că Liviu Dragnea era vizat direct de un astfel de dosar a personalizat contextul și a amplificat revolta publică. Amploarea protestelor de stradă a făcut să pice OUG 13, dar pe turnantă a venit decizia Curții Constituționale a României (CCR), care vorbea de necesitatea impunerii unui prag. Că, potrivit Constituției (pe care CCR ar trebui să o protejeze), CCR nu are vreo atribuție de inițiativă legislativă e o discuție separată, tehnică și mai lungă decât niște luni de post.
În același timp, însă, o analiză realizată de Ministerul Justiției în acel moment, arată că în nicio țară a Uniunii Europene NU exista vreun prag pentru abuz în serviciu. Iar în legislațiile în care există praguri, acestea nu dezincriminează faptele care cauzează prejudicii mai mici, ci doar instituie forme agravante (cu pedepse mai mari), în funcție de mărimea prejudiciului. Miniștrii Justiției se mai schimbă, ieri era Toader, azi e Predoiu, dar ministerul e același și e total inacceptabilă (în fapt, ar fi motiv de demisie/demitere) scuza că un ministru al Justiției nu are cunoștință de un document al instituției pe care o conduce pe un subiect atât important. Iar dacă documentul s-ar fi ”pierdut” prin arhivele Ministerului (că asta mai au unii grijă să se întâmple), l-ar fi putut găsi cu un banal search pe Google: ”România Curată” i-a făcut public conținutul încă de atunci.
Așadar, ca primă concluzie: NU există nicio obligație constituțională (să nu confundăm CCR cu Constituția) de a institui vreun prag pentru abuz în serviciu, NU există legislații similare în țările Uniunii Europene, iar dacă tot vrem să fim noi mai cu moț decât alții, nimic nu ne împiedică să punem un prag de 1 leu, de 3,14 lei ori, hai să zicem, maxim la cât a ajuns acum o cafea, de când cu inflația Guvernului Ciucă.
(nota bene: în 2017, din aproximativ 5.700 de cetățeni care au votat în sondajul inițiat de ”România Curată”, într-o proporție cvasi-majoritară, aceștia au optat pentru pragul de 1 leu; putem sonda ori consulta cetățenii României și oficial/instituțional și mi-e greu să cred că s-ar obține alt nivel pentru un eventual prag legat de abuzul în serviciu).
Prejudiciu de 9.000 de lei e puțin?!
Acum, că vorbim de un prag de 250.000 de lei, ori de un prag de 9.000 de lei, cum au anunțat lideri ai Coaliției după furtuna din ultimele zile, tot aia e. Că dacă îmi spune cineva că un prejudiciu de 9.000 de lei ar fi ”mic” (indiferent de câte ori s-ar repeta, adică un singur funcționar public ar putea cauza prejudicii de sute de mii de lei sau chiar milioane și zeci de milioane, totul e să le facă prin acte/fapte separate, care să nu fie niciunul, în parte, mai mari de 8.999 de lei și 99 de bani), îl întreb ori când a fost ultima dată la piață sau supermarket, ori dacă știe cât mai costă pâinea, sau de are afaceri cu statul, ori cine îi sunt părinții, sau ce state de plată secrete semnează.
9.000 de lei sunt 3 (trei) salarii minim pe economie (adică venitul ăla despre care statul zice că ar fi suficient pentru viețuirea decentă a unei persoane. Sunt prime pe care cvasi-majoritatea salariaților performanți, eficienți și onești în alte posturi decât cele din conducerea unor companii sau sinecuri publice NU le primesc, de Paște sau Crăciun. Sunt mult mai mult decât cavsi-majoritatea pensiilor lunare, după zeci de ani de muncă cinstită.
Un singur prejudiciu de 9.000 de lei e echivalentul a 600 de mese calde pentru elevi (la nivelul de 15 lei/zi/școlar, cât e la ora actuală), adică programul ăla de prevenit abandonul școlar pentru care nu se găsesc bani pentru a trece de la stadiul de pilotare la cel de implementare la nivel național. Da, asta înseamnă un singur prejudiciu de ”doar” 9.000 de lei: masa a 600 de elevi într-o zi de școală.
Din acest punct de vedere, acceptarea unui prejudiciu de 9.000 de lei ca prag pentru abuzul în serviciu, e cam același lucru cu 250.000 de lei. Ideea că s-ar face vreo concesie în urma revoltei publice e pură șmecherie. Pariez (și zic că timpul îmi va da dreptate) că, acesta a fost pragul inițial vizat, iar povestea cu votul pentru un prag de 250.000 de lei a fost gândită tocmai pentru a face ”acceptabil” pragul de 9.000 de lei. Oamenii se înfurie, apoi se liniștesc pe motiv că au impresia că au obținut ceva. Când, în realitate, doar ar accepta ca prin fiecare faptă nepedepsită să le fie luate ori trei salarii minime pe economie, ori mai multe pensii (sau sporuri la pensiile minime), ori masa a 600 de elevi/zi.
Dar care e miza reală a pragului pentru abuzul în serviciu
Hai să vedem cam ce fapte ar constitui abuzuri în serviciu. Printre cele mai frecvente sunt eliberarea diferitelor avize și autorizații (cu accent pe cele din domeniul imobiliar, al proiectelor de infrastructură și/sau al proiectelor cu impact major asupra mediului). Trucarea unor licitații și/sau licitațiile cu dedicație. Mascarea direcționării de bani publici fără licitație prin ”spargerea” abuzivă a unor contracte mai mari, în contracte mai mici, succesive. Angajările abuzive (sinecurile de familie și/sau partid) în diferite posturi publice, fără concursuri ori în urma unor concursuri aranjate. Închiderea ochilor și/sau mușamalizarea unor acțiuni de control, atât al legalității eliberării unor acte, cât și al îndeplinirii obligațiilor prevăzute în respectivele acte. Lista nu e nicidecum exhaustivă, ci strict exemplificativă.
Iar sumele sunt de ordinul zecilor de miliarde de euro în următorii ani. Către 30 de miliarde de euro (dacă îi accesăm pe toți) din PNRR. Vreo 10 miliarde de euro din PNDL 3 (zis și ”Anghel Saligny”). Fonduri structurale (altele decât PNRR) către 40 de miliarde de euro, până în 2028. Fără a mai aduce banii din bugetul național și bugetele locale care de la sinecuri la ”mărunțișuri” multiplicate de mii de ori, se pot duce, cumulat la alte zeci de miliarde de euro în următorii ani. Da, dacă ne punem să calculăm, zic că am putea ajunge ori chiar să trecem, doar pentru următorii 5 ani (până în 2028), de 100 de miliarde de euro! Bani care vor ajunge să fie cheltuiți discreționar și fără niciun control real. De ce discreționar și fără control? Păi să închidem cercul.
Propunerile și proiectele legislative anti societate civilă
Că, în ultimele luni, ne-am confruntat și cu alte (cel puțin) trei monstruozități de propuneri și proiecte legislative, îndreptate împotriva societății civile.
- Una vizează termene mai scurte, insuportabil de scurte, pentru reprezentanții societății civile, prin care pot să fie atacate diferite acte administrative eliberate abuziv (îndeosebi avize și autorizații);
- Alta care ar fi impus depunerea unor cauțiuni de 50.000 de lei pentru ONG-uri și chiar o răspundere patrimonială personală pentru membrii din conducerea acestora, pentru a putea ataca în Justiție acte posibil eliberate abuziv (da, prin abuz în serviciu);
- În fine, o propunere copy-paste, de la Ciucă și Bode, după o inițiativă a fostului ministru de Interne Carmen Dan, prin care protestatarii să poată fi trimiși la pușcărie în mod discreționar.
Iar cele trei propuneri vin după ce CCR a rezolvat problema celor mai mulți dintre prăduitorii de până acum prin ”revelația” cu prescrierea.
Tabloul clinic final
Și uite așa, ne-am trezit cu mai multe propuneri/proiecte legislative (bonus deciziile CCR) care ar avea următoarele efecte:
- cei mai mulți dintre cei care au comis până de curând fapte încadrabile la abuzul în serviciu au scăpat deja prin prescripție; adică o masă critică de funcționari, cei mai mulți încă ”la post”, antrenați în diferitele forme ale abuzului în serviciu și fidelizați;
- cei ale căror fapte sunt mai recente (încă n-ar fi prescrise) și cei care ar putea comite asemenea fapte în viitor (fie că au mai comis, fie că nu), liniștiți anticipat, gen ”stați calm, nu va ajunge nimeni la pușcărie”;
- dacă vrea cineva să atace în Justiție un aviz, autorizație ori alt act administrativ, o licitație trucată, un concurs regizat etc., ”stop joc”: că fie s-a ieșit din termen, fie n-ai bani de cauțiune și riști să rămâi fără garsonieră, mașină sau să te trezești cu veniturile poprite;
- dacă nu mai suporți toate cele de mai sus și vrei să ieși în stradă, să protestezi, ca orice cetățean sănătos la cap, din cauza unor abuzuri, ca cele de mai sus, riști să ajungi la pușcărie, iar dacă vii la protest cu câinele (nu, nu e glumă, citiți propunerea lui Ciucă și Bode), te poți trezi și cu niște ani ani în plus față de cei primiți pentru că ai strigat ”Huo! Jos Guvernul! Hoților!”.
Toate cele de mai sus vi se par ”simple coincidențe”? Sunt ceva zeci de ani de când monitorizez și investighez, ca jurnalist, mizeriile de genul ăsta. Apoi, patru ani am fost și în măgăoaia numită ”Casă a Poporului” și i-am cunoscut direct pe cei care gândesc și acționează în acest fel. Nu cred că voi avea vreme vreodată să detaliez toate strategiile similare (doar pentru modificările legislative și alte acte emise abuziv pentru proiectul de la Roșia Montană am scris o carte de 500 de pagini, fără a epuiza subiectul). Nu, nu e o singură minte diabolică la mijloc, ci un grup care doar la planuri și strategii de genul ăsta le stă mintea. Și au suficienți executanți pentru a lăsa impresia că propunerile/proiectele vin din direcții diferite și fără vreo legătură una cu alta.
Doar solidaritatea civică îi oprește
Asta nu înseamnă, însă, mințile și planurile astea sunt invincibile, de necontracarat. Faptul că avem grupuri de tip mafiot instituționalizate nu înseamnă și că ar fi niște genii. Că de ar fi fost geniali, nu doar malefici, munții, apele, galeriile de la Roșia Montană erau deja, acum, niște halde de steril și lacuri cu cianuri. Iar în 2017, n-ar fi aruncat ”broasca” direct în apă clocotită, trezindu-se cu sute de mii de cetățeni în stradă. Și în 2018 n-ar fi gândit că pot rezolva problema cu gaze lacrimogene, tunuri de apă și bastoane. Și nici strategia de acum, în care încălzesc apa treptat, poate-poate se acomodează ”broasca” și reacționează doar când e prea târziu, ba cu câte un proiect de lege de la unii, ba cu câte o propunere de la alții, ba luna asta, ba luna viitoare, încă n-are succes.
În urma mobilizării civice (petiții cu zeci de mii de semnături, scrisori publice cu sute de organizații semnatare, poziții publice de grup ori individuale etc.), una din legile anti societate civilă (cea cu cauțiunea pentru apelul la Justiție) a fost retrasă de inițiatori. Recent, Ciolacu a anunțat că-l lasă în ofsaid pe Ciucă și Bode și cu legea de băgat protestatarii la pușcărie. Cea de-a treia lege e la președinte, în așteptarea promulgării ori trimiterii la Parlament pentru re-examinare ori la CCR.
În fine, săptămâna asta, după doar câteva ore de revoltă în mass-media, pe rețelele de socializare și chiar și cu oameni în stradă, Coaliția PSD-PNL-UDMR a transmis că va ”scădea” pragul pentru abuz în serviciu de la 250.000 de lei la 9.000 de lei. Dar în acest din urmă caz, pariez că pragul de 9.000 de lei a fost cel vizat de la început, iar votul de la Senat, cu 250.000 de lei a fost intenționat atât de aberant încât să devină acceptabilă ”mizeria” cu ”doar” 9.000 de lei.
Dar faptul că deja la legile anti-ong au făcut pași în spate (deși, încă nu finali, și e suficientă o singură aberație să treacă și să se rupă echilibrul) e un semn că încă le e teamă de vocea și voința noastră, a cetățenilor. Și, mai ales, de solidarizarea noastră. Depinde de cât de deciși și solidari suntem noi în stopa și ”concesia” cu pragul de 9.000 de lei.
***
Despre aberațiile astea cu pragul pentru abuz în serviciu și legile împotriva societății civile am spus mai multe și la NCN:
***
Talharii speciali au ridicat stacheta hotiei la minim 9000 lei, separat de ce ma fura de ma usuca pe mine, pe altul, etc.
Taxele și impozitele noastre sunt primul prejudiciu. Pentru că banii noștri sunt folosiți de cei de la guvernare nu pentru a ne asigura condiții bune de muncă și ușurarea vieții ci, sunt folosiți în disprețul plătitorilor. Pentru rezolvarea sinecurilor de “geniu” ale politicienilor fără educație și cu un nivel de inteligență atât de redus încât le permite aceasta atitudine de dispreț calculat.
Nu pragurile constituie abuz ci inexistenta generală a măsurării sau evaluării reale a rezultatelor. Minciuna administrativă generalizată. De la directorul de personal care nu știe sau nu vrea să se pună rău cu “Șefu’”.
Așa cum in matematică sunt definite nr.pozitiv, cel negativ – ca fiind, fiecare, după poziția lor față de zero, mai mare sau mai mic, aici trebuie ca 0 lei să fie valoarea in funcție de care apare sau nu prejudiciul!
Articolul este al 12-lea ceas, dar românii au căzut în capcana abil întrețesută trei decenii: lehamitea și învingerea spiritului. Este terenul politic aberant de viran în care orice îngrădire de drepturi și libertăți civile este la îndemâna unor mandatați publici ai puterii cetățenilor, consecința clacării și ineficienței societății civile trădate de marile sindicate în anii ’90 și partizanatul mass-mediei. În legătură cu abuzul în serviciu, sigur, problema pragului este cheița dâmbovițeană a subterfugiului de sub incidența legii în manipularea banilor publici, în continuarea dezmățului, adeseori a jafului, a liberelor iresonsabilități și incompetențe, sinecuri. Nimeni nu a ridicat în spațiul public o chestiune esențială, chintesența democrației și a statului de drept: lezarea demnității umane ori atacul psihologic concertat al autorității publice, prin aceea că abuzul în serviciu poate aduce grave prejudicii morale, necuantificabile prin singurul filtru pe care-l mai percep politicianiștii, cel mercantil. Adică la a nu ți se soluționa o petiție, o cerere și a nu primi răspuns la ele, ceea ce este o sfidare și ignorare a cetățeanului, ceea ce duce adeseori la prescripție juridică prin tergiversări sau determinare la renunțare într-o cauză atfel boicotată, nu există „prag bănesc” și nu poate, nu trebuie să existe ÎN CONTRAPONDERE JURIDICĂ o incriminare?! Când se vor trezi românii va fi prea târziu ori actualele abuzuri vor instala extrema politică. Oricum, un dezastru pentru națiune. A nu se uita!