Cazul Defileului Jiului trebuie să ajungă la Curtea de Justiție a Uniunii Europene

Înalta Curte are joi o înfățișare privind cazul Defileului Jiului.

Notoria decizie definitivă a Curții de Apel București seamănă acum mai mult a istorie, după ce Agenția Națională pentru Protecția Mediului a decis să o încalce și să ”rezolve” pentru Hidroelectrica secarea Jiului. Abuzul este de notorietate mondială, dar cine să reacționeze în România?

Acum situația este și mai gravă, un grup de politruci din Camera Deputaților, care taie frunze la câini pe bani publici în ”Comisia parlamentară de anchetă pentru stabilirea cauzelor creşterii substanţiale a preţurilor gazelor naturale şi energiei electrice”, s-a adăugat presiunilor pentru încălcarea deciziei instanței. În loc să caute cauzele în cauză, acești parlamentari discută despre ”microhidrocentralele” din Defileul Jiului, de parcă lucrările ilegale de acolo nu ar fi fost în același stadiu și în urmă cu un an sau în urmă cu 4 ani, când prețurile erau ”normale”. Iar Octavian Pătraşcu, directorul Direcţiei Reglementări din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului,  a recunoscut public că scopul lor este ”să rezolve situația” pentru Hidroelectrica, nu să aplice legislația de mediu, să protejeze parcul național. Pătrașcu este un mai vechi susținător al mutării râurilor în țeavă/tunel.

Iată și cine sunt membrii comisiei în cauză:

Se remarcă un conflict clar de interese, unul dintre membrii comisiei fiind nimeni altul decât Toma-Florin Petcu, cel care este principalul vinovat pentru reluarea lucrărilor în 2016, pentru majoritatea distrugerii din Defileul Jiului. Atunci, în 2016, el era președintele Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, autoritatea de mediu competentă pentru proiectul hidroenergetic din Defileul Jiului. În 1 martie 2016 Federația Coaliția Natura 2000 a solicitat ANPM să respecte legea și să reia evaluarea de mediu pentru proiectul în cauză, pentru că au intervenit elemente noi de la emiterea acordului de mediu în 2003. Petcu a refuzat, semnând o adresă de răspuns plină cu date false și interpretări aberante și răuvoitoare.

Procedura de la ANPM, pentru emiterea unui nou acord de mediu ilegal (și inutil), a fost declanșată pe baza unui fals în acte publice. Ministerul Mediului promisese că, până nu se încheie procesele pe rol, nu se mai desfășoară nicio evaluare de mediu privind proiectul de secare a Jiului în parcul național. Ceea ce îi deranja teribil pe impostorii de mediu de la ministerul în cauză. Așa că s-au înțeles ca Hidroelectrica să mintă într-o adresă oficială (nr. 14542/25.06.2019) că procesele s-au terminat, iar Ministerul Mediului să se facă că nu știe să citească și să creadă. 

Oricine putea să vadă, pe site-ul Înaltei Curti, că dosarul 720/33/2017 avea înfățișarea abia în 18 noi 2020, deci nici vorbă să se fi încheiat procesele. Procesul privind avizul de gospodarirea apelor (emis ilegal în 2005 și ținut secret) nu s-a finalizat. Documentul este semnat de un alt dinozaur anti-mediu de tristă amintire, Grațiela Gavrilescu.

Dar să revin la procesul de joi. O instanță de la Curtea de Apel Cluj a decis că este tardiv să fie atacat în 2017 un aviz de gospodărirea apelor din 2005, chiar dacă a fost ținut secret și provoacă efecte în continuare. Iar o altă instanță, de la Înalta Curte, a susținut pozitia de la Cluj. Dar lucrurile nu au cum să rămână așa! Pentru că România trebuie să aducă până în 2027 toate corpurile de apă la stare ecologică bună. Ori, dacă prevederile din avizul atacat rămân în vigoare, și Jiul este deviat în tunel, 33 de kilometri de curs de râu rămânând doar cu un fir jalnic de apă, evident că pe corpul de apă de pe Jiu vom avea opusul stării ecologice bune. Chiar dacă acest sector de Jiu nu ar fi în nicio arie naturală protejată, tot ar fi ilegal. Așa, fiind vorba de un râu în parc național, pe deasupra ultimul râu mare de munte care mai curge liber în Carpații Românești, avizul în cauză este un document siderant. Directiva Cadru privind Apa face referire și la Registrul Ariilor Protejate. Avem protecție în plus pentru apele din arii protejate, chair și strict în baza acestei directive.

Dacă instanța din procesul de mâine nu decide să accepte solicitarea din ”revizuire-recurs” și să oblige instanța de la Cluj să-și facă treaba, să verifice legalitatea avizului de gospodărirea apelor, atunci trebuie măcar să sesizeze Curtea de Justiție a UE, să ceară lămurirea acestei situații contradictorii. Dacă la noi, odată cu regresul statului de drept constatat de toată lumea, nu se mai îndrăznește deranjarea afacerilor murdare ale statului în stat, pentru că intimidează prin complicitatea politrucilor și prin profitul amețitor obtinut distrugându-ne râurile (tuturor, chiar și magistraților) fără nicio compensație, CJUE sigur va îndrăzni să tranșeze problema în sensul respectării legislației comunitare de mediu. 

În ultima vreme o serie de ”Înalte Curți” europene au dat decizii corecte, pentru respectarea legislației de mediu, pentru salvarea râurilor. Una ar fi decizia Curții Supreme din Spania, de care trebuie să se țină cont și la noi, ca să avem o aplicare unitară a legislației comunitare.

În Albania, Înalta Curte a stopat construirea a două hidrocentrale pe Valbona.

În Albania, ca în România în cazul Defileului Jiului, mafia hidroenergetică a sfidat luni de zile decizia judecătorească definitivă, oprind lucrările foarte târziu, la presiunea publică.

Politrucilor care nici măcar nu știu unde este Jiul pe hartă nu pot decât să le sugerez să vizioneze un reportaj.