Citiți mesajele și comentariile de mai jos. Sunt doar câteva dintre cele transmise pe pagina de Facebook a României Curate, după ce am promovat știrea legată de intenția Guvernului Cioloș de a tăia din drumurile aberante și toată alergătura pe la ghișee și instituții după tot felul de hârtii (începând cu cazierul judiciar), adeverințe, legalizări de documente etc.
Mai spre seară a venit și confirmarea, proiectul de Ordonanță de Urgență fiind aprobat în ședința Guvernului și mai e doar o chestiune de timp până când prevederile să fie transpuse și în practică (mai multe detalii aici). Mă rog, sub rezerva că nu ne-om trezi cu toate aceste ordonanțe modificate substanțial în momentul votării lor în Parlament (când o fi să le vină rândul), ori diluate la aplicare.
Entuziasmul cu care au fost primite are niște justificări reale. Și nu e vorba doar de timpul, nervii, frustrările și banii consumați de-a lela până acum pentru obținerea lor, ci și de o eliberare mult mai subtilă. Eliberarea cazierului judiciar sau obținerea cine știe cărei adeverințe sau copii legalizate a reprezentat (și încă reprezintă până la intrarea în vigoare a noilor simplificări) primul pas către compromis, situația primordială de naștere a complicităților aparent nevinovate, că, vorba aceea, ce e așa rău să apelezi la un prieten, la o cunoștință, la o ciocolată ori o măslină ca să obții un asemenea document fără să te duci personal după el și să-ți pierzi o zi ori poate chiar mai multe pe drumuri? Că din două, una: ori îți blestemai ”norocul” de a te fi născut într-un stat cu instituții handicapate, ori intrai în jocul micilor complicități cu funcționarii publici, iar de aici la altele mai mari era doar o problemă de timp.
Mai mult, măsurile astea de simplificare a birocrației, care unora s-ar putea să le pară a fi doar o forfecare a hârtiilor (nu că ăsta ar fi puțin lucru), au și un nivel social pronunțat, pentru că nu e greu de ghicit cine sunt categoriile de cetățeni care nu au o secretară ori asistent manager care să-i ajute în obținerea tuturor acestor hârtii, adeverințe etc., sau, mai ales, cine sunt cei care, pur și simplu, nu-și permit să plătescă taxele alea care unora li se par derizorii și pierd astfel oportunități sau chiar accesul la drepturi elementare. Nu e niciun secret că măsura privitoare la simplificarea obținerii unui CNP îi privește în mod special pe cei mai săraci dintre români (cei mai mulți de etnie romă). Că rigiditatea și supra-formalismul normelor legate de eliberarea unui CNP a fost (și încă mai este) pretextul perfect pentru autoritățile locale să nu elibereze cărți de identitate pentru cei care nu le au. În mod absolut vinovat, primari din numeroase localități din România (inclusiv din orașe) s-au folosit de alibiul ăsta pentru a nu le face cărți de identitate celor care nu le au și pentru a scăpa în acest mod de plata diferitelor ajutoare sociale (că CNP-ul aduce cu sine și cartea de identitate și, implicit, o adresă de domiciliu). Și nu doar protecția socială era/este pierdută pentru cei fără CNP, ci și orice șansă de integrare (că nimeni fără carte de identitate nu se poate angaja pe undeva). Cum spuneam, de simplificările astea profită toți săracii, dar, din punct de vedere al romilor (din rândul cărora se numără cele mai numeroase persoane fără carte de identitate), dacă nu-i vor fi puse bețe în roate la aplicare, e măsura care-i poate ajuta cel mai mult.
Și ziua Guvernului Cioloș nu s-a încheiat aici. Că mai e și scutirea de impozitul pe venit pentru cercetători și servicii de cercetare, facilitățile fiscale (reduceri de TVA) pentru agricultori, ”savanții pușcăriilor” puși la colț ori suspendarea creșterii prețului gazelor naturale pentru utilizatorii casnici până la sfârșitul lui martie 2017 (adică până la ieșirea din iarna viitoare). (MAI PE LARG AICI) Să recunoaștem, nu ai parte de asemenea măsuri pe bandă rulantă în fiecare zi.
***
Dar de ce să răsufle mulțumiți Dacian Cioloș și alți miniștri care chiar s-au implicat în luarea acestor măsuri când în Guvern există și un ministru precum Marius Bostan? Care, mai spre seară, s-a gândit să vorbească un pic și despre profesori. Și a ieșit ce puteți citi mai jos (integral aici):
”Unii profesori pur și simplu își bat joc de meseria lor și spun că au salarii mici. Domnule, mergi acasă, dă-ți demisia. Dar nu să îți bați joc de viitorul copilului. Justificarea că ‘am salariu mic’ e o imbecilitate. Am salariu mic, îmi dau demisia, mă apuc de altă muncă dacă nu îmi place meseria asta. Vorbele mele poate sunt brutale. Dacă fiecare părinte ar plăti 100 de lei pe lună, nu mult, ceva simbolic, dar să simtă că nu e gratis…”
“Mentalitatea comunistă a fost așa: să primesc gratis educație. Atunci nu cer în partea cealaltă la ghișeu calitate. Să primesc gratis curent, de exemplu. (…) Părerea mea este că e o reminiscență a celor 50 de ani de comunism”, a mai afirmat ministrul Comunicațiilor.
“O mărire de salarii în zona asta de Educație nu ar provoca decât pagube pe următorii 2-3-5 ani, dar pagube pe care nu le mai poți recupera”
E aproape imposibil de comentat declarațiile astea de un primitivism incredibil (ținând cont că vin de la un ministru cică… tehnocrat), dar totuși, ar fi necesar să-i explice cineva că:
- nu toți românii au ”meritul” de a avea contracte pe bandă rulantă cu statul (vezi aici), motiv pentru care, pentru cei mai mulți dintre ei, 100 de lei pe lună nu reprezintă o sumă ”simbolică”;
- majoritatea părinților din România plătesc (taxe și impozite) pentru educația copiilor lor; educația e gratis pentru elevi și studenți, dar asta nu înseamnă că părinții lor nu plătesc pentru ea;
- dacă n-ar exista avocați (precum un ”celebru” coleg de cabinet al domniei sale) care să consilieze firmele cum să-și piardă urma veniturilor prin Panama, Barbados și alte insule cocotiere, ar exista ceva mai multe fonduri și pentru Educație (sau, cine știe, în lumea d-nului Bostan toți or fi cu conturile prin Panama și-atunci are dreptate, că ar trebui puși și oamenii ăia să plătească pentru educație);
- domnia sa este exemplul cel mai bun de ce trebuie investit în Educație; că dacă s-ar fi investit suficient în Educație pe când a fost la școală, probabil că acum n-ar fi emis asemenea enormități; dacă profesorii lui ar fi fost mai corect recompensați, s-ar fi găsit vreunul care să-i explice de ce Educația nu are cum să producă pagube.
De fapt, dintr-un anumit punct de vedere, o pagubă tot s-ar produce. Mai exact acea pagubă care în vorbirea populară se cheamă… în ciuperci – că într-o societate ceva mai educată, veci pururi cineva cu o mentalitate atât de rudimentară n-ar ajunge să fie ministru.
***
Aș fi ipocrit dacă aș spune că nu știu cum e posibil ca în Cabinetul care a luat măsurile enunțate mai sus (vezi și aici pe larg) să existe și miniștri precum Bostan ăsta. Și evident că știți și voi cum e posibil. Că cică educație e și aia care se predă pe la școlile, și colegiile, și academiile ale speciale de securitate și informații. Școlile, și colegiile, și academiile la care dacă s-ar plăti mai consistent studiile poate n-am avea atâția ”specialiști” ca alde Bostan. Să nu mai vorbim că taman alea sunt școlile despre care putem afirma că produc pagube. Și e vorba de pagube care nu se reduc doar la fondurile cu care sunt bugetate!
***
Conform Hotnews.ro, premierul Dacian Cioloș i-a solicitat lui Marius Bostan să-și ceară scuze și să vină cu clarificări legate de declarațiile făcute. D-nul Bostan a publicat o precizare (că astea nu sunt scuze) pe Facebook (vezi mai jos). Ce zice omul, puteți citi și voi. Eu am reținut că pentru dânsul e un motiv de bucurie că afirmațiile astea l-au adus în centrul atenției și că are regrete legate doar de modul în care i-ar fi fost interpretate declarațiile. Și dacă tot suntem la capitolul ”interpretări”, uite ce înțeleg din clarificările d-nului Bostan, când spune că ”răspunsul la salariile mici ale profesorilor ar fi crearea unei piețe competitive a învățământului”. Colaborat cu primele declarații, asta înseamnă învățământ pentru cei ai căror părinți dau și ei acolo, ”simbolic”, 100 de lei lunar (evident, în plus față de impozitele și taxele pe care le plătesc; mă rog, dacă le plătesc în România, nu în Panama ori Barbados). Cât despre creșterea deficitului din ”cauza” Educației, să ne vorbească d-nul Bostan după ce bugetul alocat domeniului ajunge la 6% din PIB. Până atunci alte domenii sunt responsabile de deficit, nu Educația.
DEMISIA URGENTA sau sa fie dat afara de Ciolos. Problema extrem de grava este ca a spus exact ce gindeste fara nici o urma de dubiu in aceasta privinta.
Nici macar nu pot fi comentate elucubratiile acestui individ iar singurul lucru pe care-l doresc este ca cineva sa aiba o initiativa pentru parlamentari si guvernanti sa fie supusi unui control psihologic eventual psihiatric inainte de a putea ocupa orice fel de functie in stat sau sa poata candida.
Mai exista inca doi indivizi in guvernul Ciolos cu o gindire asemanatoare acestui individ, Anca Dragu si Gabriel Biris!
Extremismul neoliberal este la fel de periculos ca orice alta forma de fanatism politic, cu atit mai mult cu cit este vorba despre oameni cu functii in aparatul de stat.
Ce aveți oameni buni? Dacă e ministru nu poate avea păreri personale? Musai să fie ” politically correct”? Aici nu e ca la biserică unde ne uităm la ce zice popa și nu la ce face. A făcut ceva bun? Să continue. Nu înțeleg această punere la zid, dar nici nu sunt la curent cu interesele cui le reprezintă el ori dumneavoastră. Timpul mă va lămuri.
@ ruxa: 1. ”păreri personale” la o conferință la care a fost invitat în calitate de ministru? 2. nu e musai să fie ”politically corect”, dar nici nu e musai să fie ministru cât timp are asemenea aberații în cap; că aici nu vorbim despre ”păreri personale”, ci despre respectarea/ contestarea unui drept garantat de Constituție – dreptul la învățământ gratuit 3. am și eu dreptul la ”părerea mea personală”, conform căreia cine emite opinii de un asemenea primitivism n-are ce căuta în Guvern; să mai treacă pe la școală înainte
Educația …așa cum este acum , e gratuită . Cred că omul vorbea despre educația de calitate. În România și pe oriunde , educație și educație de calitate nu sunt sinonime totale (absolute sau perfecte).
Prima intrebare pe care o am – care e cauza invatamantului degradat din Romania recunoscut in unanimitate? A analizat-o cineva pana acum pe puncte astfel incat sa stim unde e cazul sa se intervina? Se pare ca parerea generala este ca avem numai profesori excelenti la toate nivelele de invatamant chiar daca s-a ajuns la plagiate in masa sau suportul “lucrarilor stiintifice” scrise din inchisori pentru simplu motiv al reducerii termenului de sentinta. Ma intreb atunci, de ce se sacrifica parintii sa plateasca meditatori peste meditatori daca copiii au toate resursele necesare la scoala?
Parerea mea e ca ministrul invatamantului a lansat idei care pot fi discutate, imbunatatite de cei interesati, inclusiv de public. A nega aceste idei, a condamna pe cel ce are idei – poate nu ideale – fara a veni cu altele mai bune in loc, mi se pare lipsit de orice sens. Astfel de discutie nu duce decat la cearta fara rost, nu aduce nimic bun, nu se intrevede nici o solutie pentru a iesi din situatia in care suntem. Ministrul a venit cu niste ide – bune sau nu – in loc de critica si condamnare, unde sunt ideile autorului si ale publicului pentru imbuatatrea invatatamantului? Asta este discutia pe care o astept.
De fapt ministrul are dreptate, profesorii care se fac ca predau si se scuza pentru lipsa lor de impliczre si de performanta cufaptul ca au salarii mici sint mare majoritat
Omul a spus lucrurilor pe nume: vrei sa-ti faci meseria ti-o faci bine indiferent de leafa. Nu-ti convine leafa te apuci de altceva
Dar sa fii profesor si sa-ti faci meseria de mintuiala pentru ca salariul e mic aste e inadmisibil si Ministrul are dreptate
Adevarul este ca sunt o gramada de profi f prost pregatiti care pur si simplu distrug copii, iar astia mai bine ar merge acasa , asa cum zicea, nu foarte elegant, Bostan. Nu-l apar pt modul in care s-a exprimat, dar ca sa ai asa profesori slabi in invatamat este contrar a ceea ce asteapta parintii de la un profesor. Tot respectul pt profesorii care pun suflet si timp in munca lor, dar numarul lor scade dramatic iar asta se vede la rezultatele pe care le au copiii la examene.
Treaba cu invatamantul gratuit despre care se face atata caz, si care lasa statul roman “cu mana pe suflet” cand toti universitarii le pleaca peste hotare dupa ce termina facultatea, este alta problema. Stiu ca in Australia de pilda, statul iti plateste scoala, dar faci un contract cu ei, dupa ce termini si incepi sa lucrezi iti platesti datoria treptat, in felul asta statul isi ia inapoi banii pe care i-a investit in tine fara ca tu sa-i dai cu tifla mai tarziu…