Isteria maidanezilor initiata si sustinuta in ultimele zile de mass-media
pentru a ascunde alte evenimente importante, cum ar fi spre exemplu zecile de
mii de oameni care au iesit in strada pentru Rosia Montana, are ca prim efect
instigarea la ura fata de cainii fara stapan si fata de caini in general.
In ultimele zile problema maidanezilor a devenit una de o maxima urgenta, desi ei stau pe strazi de zeci de ani. Stirea despre tragicul accident ca baietelului omorat de maidanezi a tinut prima pagina a tuturor site-urilor de stiri in ultimele zile, impreuna cu poze de mare rezolutie cu „monstrii canini”. Oprescu anunta referendum si cere Parlamentului Aflam ca „Comisia juridica si cea de administratie din Camera Deputatilor au finalizat luni noapte raportul pentru proiectul de lege privind cainii fara stapan” (hotnews). Intre timp ProTV a initiat deja propriul referendum online intitulat „Eutanasierea cainilor fara stapan (insasi titlul sugereaza raspunsul „corect”) – Decide pentru Romania” mentionand ca vor trimite rezultatele votului catre autorităților în cauză. De unde atata panica si urgenta?
Nu ma intelegeti gresit. Inteleg frustrarea celor care se simt permanent amenintati de cainii care umbla liberi pe strazi, uneori chiar in haite. Mii de oameni au fost muscati. Unii chiar omorati. Sunt complet de acord ca haitele de caini nu au ce cauta pe strazi. Si eu am fost atacata de cateva ori cand am intrat pe „teritoriul lor”. Sa nu uitam insa ca infinit mai multi caini au fost omorati de oameni, iar cei din urma se spune ca ar avea ratiune si mijloace mai sofisticate de aparare!
Problema nu trebuie rezolvata in pripa si sub influenta isteriei generale care pare sa stapaneasca in acest moment. Avem nevoie de solutii sustenabile si rezonabile care sa fie sprijinite de cat mai multa lume. De ce singura solutie adusa in discutie este eutanasierea? Suna mai mult a razbunare, decat a masura rationala de a rezolva o problema cu care ne confruntam de fapt de mult timp.
Dincolo de cainii maidanezi
Un al lucru demn de mentionat este si faptul ca aceasta isterie are un efect negativ si asupra cainilor in general: fie ca au sau nu stapan si fie ca prezinta sau nu un pericol real. Exista destui oameni care pur si simplu dispretuiesc atat cainii cat si oamenii care au grija de acestia (fie ca ii tin in casa sau doar ii hranesc si ingrijesc pe cei de langa bloc). Oameni care hranesc si sterilizeaza caini maidanezi sunt adesea criticati de vecini ca si cum ei ar fi parte din problema, nu din solutie!
Mai mult, si proprietarii de caini tinuti in casa (fie ca sunt sau nu „de rasa”) sunt adesea pusi in dificultate, datorita campaniilor media care nu fac decat sa legitimeze ura unora fara de caini in general. Am auzit recent de un caine batran, care nici nu semana a maidanez, care se plimbat in lesa de stapan si a fost pur si simplu lovit. Pentru ca acum „e pe val”. De curand am trecut printr-un parc cu propriul caine (in lesa) si am auzit urmatorul comentariu in spatele meu: „uite, caine mai lipsea in parc”.. Desigur, acesta gandire nu caracterizeaza pe toata lumea, dar sunt oameni care considera ca parcul nu este un bun public in care au acces egal toti cetatenii, inclusiv cei cu caini. Nu. Cei cu caini trebuie sa stea doar in anumite locuri, special imprejmuite. Sunt un fel de cetateni de rang inferior. Parcul este doar pentru ceilalti. Cu alta ocazie, o persoana si-a luat pur si simplu copilul in brate si a inceput sa urle disperata, cand a vazut cainele meu alergand dupa minge la cativa metri de ea, dar complet intr-o alta directie. Parea sa creada ca vor fi mancati de vii amandoi ca in episodul relatat la stiri. A ameninta chiar ca va suna la politie. Pentru acest grup de cetateni, fie datorita influentei de media, sau a preconceptiilor anterioare, nu conteaza ca sunt caini cu strapan sau fara, ca sunt 1 sau 10, agresivi sau nu, in lesa sau liberi, pitbul sau coker. Iar asta nu face decat sa arate diferenta dintre mentalitatea din Romania si alte locuri in care cainii (cu stapan) sunt acceptati si integrati in societate, prin ghidarea persoanelor nevazatoare, participarea la sedinte de terapie pentru persoane cu autism, si au acces chiar si in spitale pentru a-si vizita stapanii. Acestea sunt doar cateva exemple.
Solutii?
Revenind la cainii maidanezi, un al lucru care nu este constientiza de multi este ca vina pentru situatia creata nu apartine cainilor de pe strazi, ci autoritatilor care nu au reusit sa gestioneze aceasta problema in toti acesti ani, nici prin eutanasiere, nici prin alte metode. Nici macar nu au sterilizat toti cainii astfel ca unii s-au inmulti chiar anul asta, pe langa faptul ca nu i-au strans din teritoriu. De vina sunt si oamenii care abandoneaza caini adulti sau pui. Aud astfel de povesti aproape zilnic. Prin urmare, frustrarea trebuie directionata catre acestia, nu catre caini. Totusi, singurii sacrificati in acest moment sunt tot cainii, care au fost omorati cu sutele in ultimele zile. Circula pe internet nenumarate poze oribile, pe care nu le voi reda aici. Citez totusi un caz reprezentantiv: „Prima căţeluşă pe care a iubit-o vreodată fiica mea care are acum doi ani a fost ucisă prin otrăvire pe 3.09.2013 de oameni câinoşi la suflet. Am stat cu ea peste nouă ore, de la 7 jumate` dimineaţa, când am văzut-o zăcând lată lângă bloc, până seara la 7 fără 20 când şi-a dat duhul într-un final.”
Persoanele ignorante care sunt responsabile de aceste infractiuni nu au luat in calcul niciun moment ca ar putea exista si victime colaterale ale actiunilor lor, cum ar fi copiii sau cainii cu stapan. Autoritatile pe de alta parte nu am auzit sa fi investigat si sanctionat astfel de incidente – deci sa fi aplicat legea. In acest fel, autoritatile nu apara nici drepturile oamenilor si nici ale animalelor. Traim intr-o jungla in care fiecare isi face dreptate singur.
Prin urmare, conflictul intre oameni si animale mediatizat intens in ultimul timp este de fapt o reprezentare gresita a situatiei: conflictul este intre oameni si reprezentantii lor (tot oameni), iar cainii sunt undeva la mijloc.
Si totusi, ce putem face concret pentru a rezolva problema? Printre solutiile propuse de cei care se opun eutanasierii se numara:
– sterilizarea obligatorie a tuturor cainilor cu stapan si a celor fara stapan si plata unui impozit anual de catre cei ce nu isi steriliezeaza animalul de companie (regulament care s-a adoptat deja in Bucuresti in urma cu 3 luni). Este o masura esentiala pentru prevenirea abandonului, dar este mult prea recenta pentru a se vedea rezultatele.
– organizarea unei campanii sustinute de publicitate facuta de persoane publice precum artisti/ cantareti pentru adoptia cainilor maidanezi. Este o masura care necesita foarte putine resurse materiale.
-scaderea impozitelor pentru cei care adopta un catel (cu limitarea numarului de catei adoptati/ persoana).
– adoptia in afara tarii este o solutie care s-a practicat cu succes in ultimii ani de persoane sau ONGuri implicare in aceasta cauza.
– acordarea in folosinta gratuita a terenurilor de la marginea orasului dar nevandabile ale primariei catre asociatiile private pentru a putea tine acolo cateii neadoptati.” Desigur, trebuie monitorizat atent utilizarea acestor terenuri si conditiile in care sunt tinuti cainii.
As mai adauga aici:
– Initierea unor programe de reconvertire a cainilor tineri in caini utilitari sau pentru lucrul cu copiii sau batrani institutionalizati. Astfel de programe functioneaza cu succes in alte tari si s-au mai incercat si la noi in 2005.
Nu in ultimul rand se poate lansa o invitatie la dezbatere pentru toti cei interesati, in urma careia sa se selecteze mai multe masuri complementare. Discutia nu ar trebui centrata doar pe „eutanasiere” versus mentinerea cainilor pe strada. Aceasta abordare nu face decat sa separe cetatenii in doua tabere: pro si contra, in loc sa canalizeze eforturile spre o solutie comuna. Mai mult, propunerea de a avea un referendum pe aceasta tema ar insemna sa se mai aloce si resurse materiale pentru a purta aceasta discutie (contradictorie si neproductiva), resurse care pot fi alocate direct pentru rezolvarea problemei! In concluzie, masura pripita a eutanasierii sau a omorarii acestor caini in moduri barbare este doar un mod in care reprezentantii locali incearca sa rezolve in care luni ceva ce ar fi trebuit rezolvat in cativa ani! Problema este ca acest mod rezolvare – desi pare sa raspunda la cerintele cetatenilor cetatenilor revoltati si speriati – nu este nici pe departe o solutie eficienta pe termen lung
.
bravo curaj.va multumesc
Masurile care le propuneti nu rezolva problema – numarul mare de caini vagabonzi.
– Adoptia – cainii vor fi vagabonzi adoptati….. pentru ca numarul de caini care pot fi ingrijiti corespunzator de cetateni este relativ mic.
– sterilizarea nu-si va arata decat mult prea tarziu efectul
– cate adaposturi pot construi si intretine ONG-urile? Chiar vor ele sa se inhame la acest gen de cheltuieli?
Asa ca ….. concluzia nu se impune de la sine?
observ in continuare ca se cauta solutii pentru efectele problemei, nu pentru cauze. o populatie de animale se dezvolta in limitele rezervelor de hrana pe care le poseda. altfel spus, atat eutanasierea, cat si castrarea, sunt rezolvari punctuale, de moment, care nu impiedica dezvoltarea populatiilor de animale, pentru ca acestea oricand vin sau sunt aduse din alte parti in locurile unde este mancare. ceea ce trebuie in primul rand e disparitia tomberoanelor ce dau pe dinafara cu mancare la indemana cainilor. acestea le asigura 90% din hrana. bineinteles, cei care asigura hrana restului de 10% trebuie sa primeasca amenzi substantiale. si pentru ca curatenia orasului e solutia fundamentala, ar fi cazul sa-i vedem pe proprietarii de caini avand la ei manusile, farasul si pungile pentru mizeria lasata in urma de propriile animale.
Propuneri:
1. Stabilirea unui termen impreuna cu un plan de actiune bine definit cu implicarea TUTUTOR, Primarii, ONG-uri,Oameni
2. Construirea de adaposturi din fonduri comune stranse in urma planului prin contributie a ONG-urilor, Oamenilor si din fondurile primariilor
3. Strangerea maidanezilor de catre firmele de ecarisaj ( prin contractele cu primariile ), Oameni ( primesc o recompensa financiara pentru fiecare maidanez adus sau vauchere din parte sponsorilor de exemplu sponsor care distribuie hrana pentru animale ) si ONG-uri ( prin fortele proprii si voluntariat )
4. Sterilizarea tuturor maidanezilor stransi si pastrarea lor in adaposturi pana la moartea naturala sau adoptarea interna / externa
5. Maidanezii din adaposturi pot fi vizitati , hraniti si ingrijiti de orice persoana care viziteaza adapostul pentru stimulare de adoptie sau contributie la hrana si ingrijire.
Comentarii pentru autoarea articolului.
Scrieti: ,, o persoana .. a inceput sa urle disperata, cand a vazut cainele meu alergand…”
Am crezut ca in spatiile publice (cu exceptia unor parcuri special amenajate cu ingradire) cîinii de companie se scot in lesa.
Adoptarea si hranirea unui cîine vagabond ar trebui facuta exclusiv in conditiile in care persoana respectiva il tine in casa, asumindu-si toate obligatiile (legale) de stapin al animalului.
Mentalitatea ,,ciinilor din jurul blocului” e dupa parerea mea o problema. Multe din persoanele omenoase care ii ,,hranesc” gresesc din start. Hrana pe care le-o ofera nu e corespunzatoare (nu pentru ciini) si din cauza nivelului redus de civilizatie al unora dintre aceste persoane, nu se intelege ca trebuie facut pasul pina la capat: facut din animalul respectiv un animal de companie.
Daca ,,adopti” un copil orfan nu-l lasi la orfelinat sa-l vizitezi cind vrei si sa-i aduci ceva resturi.
Suedia are o lege foarte buna pentru protectia animalelor. O cunoaste cineva, a studiat cum se aplica?
Am citit recent despre un medic veterinar suedez care si-a facut un busines din care ,,va trai toata viata”. Merge cu un laborator ambulant 8 ore pe zi 5 zile saptamina si, cu ajutorul unor cetateni omenosi, ia in primire pisici parasite pe care le sterilizeaza si apoi le lasa in locul de unde le-a primit.
In Romania, inainte de razboi, cainii fara stapan erau omorati. Proprietarul care il revendica, dupa capturare, trebuia sa platesca o taxa ca sa-l recupereze. Azi nu suntem mai bogati si toete solutiile alternative, necesita bani. Nu avem bani sa facem internate pentru copii nevoiasi, sau pentru copii ai caror parinti au plecat cs sa muncesca in strainatate, fiindca aici nu au unde lucra. Nu avem bani pentru azile decente de batrani si nici pentru adaposturi pentru oameni fara locuinte. Nu avem bani ca sa reducem impozitul pe munta, incurajand astfel creierea de locuri de munca, facilitand investitiile private de capital. Propuneti totusi sa cheltuim bani ca sa adapostim, sa hranim si sa ingrijim, sute de mii de caini tinuti in custi. Care-i ratiunea?
Sustenabilitate in cazul unui animal al carui singur rol social este protectia nu prea poate exista. Cainele nu ne da noua nici lapte, nici oua, nici carne (aici am ceva dubii), ci doar pureci, fobii, dar si mai multi caini!
Dupa cum vad eu situatia, precum si altii asemanator mie, caninele nu isi are locul in societate, ci in cadru restrans, familial sau individual. Chiar daca voi fi judecat gresit, voi afirma ca sustin legea, dar asta numai in conditiile in care si cei care hranesc cainii strazii sau cei care ii abandoneaza vor avea de suferit! Caine sau nu, e un animal, si putem considera ca cei care intretin un prost obicei sau care fac rau societatii folosindu-se de aceste animale ar trebui sa fie oameni, deci rationali si responsabili, ceea ce implica ca si ei ar trebui sa sufere cot la cot cu animalele!
Stimata doamna,
Lipseste un rationament din articolul dvs.: de ce n-a mers pana acum ce propuneti dvs. si de ce ar merge de-acum inainte.
Nu cred ca adoptia grabita, sub imperiul emotiilor, de catre oameni care locuiesc la bloc, este solutia. Multi vor descoperi ca pe termen lung nu merge (fie nu au timp/bani/rabdare/disponibilitate sa isi schimbe modul de viatza, fie cainele nu se adapteaza la traiul in apartament). Ma gandeam cum ar fi daca ar exista un program prin care cainii sa fie transportati in mediul rural si donati oamenilor care au curte si ar avea nevoie de un caine de paza (care macar sa latre cand se apropie un strain). Ar trebui insa facuta o campanie in sensul asta.
de ce vreti sa inventati apa calda si mersul pe jos? preluati legislatia in domeniu din UK, SUA sau Franta, Austria, Germania! si s-a rezolvat problema… vad ca va intereseaza maidanezii, nu Ionut sau fetita din cta etc… masura asta nu e pripita si e luata de toate tarile civilizate; pe de alta partte ne-ati aburit cu sterilizarea 11 ani… uite unde am ajuns (ne promiteati ca in 10 ani scapam natural de problema; si uman…) .. de c enu cererti socoteala priamrilor care nu au aplicat legile? (Oprescu, Mazare etc.) Vedeti ca OUG 215/2001 prevede oblogativitatea eutanaasierii in 7 zile… iar Legea Marinescu (2002) in 14 zile… calendaristice. Cum vreti o Romaniei curata, daca protejati primari care incalca legea? ce e legea pentru voi?
Cum se face ca problema asta aduna numai fosti securei, activisti, nomenklaturisti si beizadelele lor?
Cum s eface ca dupa 3 zile in care presa a aratat cazul Ionut, toata mass-media a trecut la articole promaidaneze? Cum se face ca toate … si toti…. care doresc sa fie mediatizati iau maidanezii in brate? In timp c etoti cei care-l apara pe IUonut si copii acestei tari sunt ostracizati sau balacariti de bardul vostru nationale, Vadim? Mos Ion Roata avea drreptate!