Cică există o doamnă deputată USL care, după cum scriu cei de la Adevărul, înainte de deputăţie era director executiv al Direcţiei de Servicii Publice din Bacău şi, în acelaşi timp, muncea ca zilier la aceeaşi direcţie. Cum oare? Păi, se auto-angajase, ca să-şi mai rotunjească veniturile. Acum e deputată, aşa că nu mai e […]
Atît a împlinit Ziarul de Iaşi la sfîrşitul săptămînii: 22 de ani. E un eveniment pe care mi-ar fi greu să-l trec cu vederea. E şi normal. De ziarul acesta se leagă începuturile mele ca jurnalist-comentator. În acel trecut nu foarte apropiat, adică în 1999, locuiam în Iaşi şi lucram la Radio Iaşi – eram […]
Acum şase ani şi mai bine scriam în Suplimentul de cultură: “E adevărat că noi, românii, scăpaţi dintr-o dictatură personală extrem de agresivă, suflăm de-acum şi în ciorbă, şi în iaurt, şi în orice pare să miroasă a autoritarism personal. Doar că dictaturile nu sînt numai personale (sau militare – alt model des întîlnit). În […]
Îmi dau seama că nu prea mai apuc să scriu pe blog şi nu vreau să transform o plăcere într-o obligaţie. Aşa că scriu cînd apuc. Să spun însă (ca un soi de explicaţie-precizare-reclamă) că îmi scriu săptămînal opiniile în altă parte: în Suplimentul de cultură din Iaşi. Săptămîna aceasta despre marii primari, cei mai […]
Încă de cînd a fost înlocuită conducerea Institutului Cultural Român, se profilau lucruri urîte. Nu-mi aduc eu aminte cîte s-au întîmplat în decursul a mai puţin de un an – de la demiterea fără explicaţii a directorilor unor ICR-uri din lume pînă la înfiinţarea unor fanteziste ICR-uri locale, care urmau să decopere tinere talente neexploatate, […]
Am găsit pe undeva o mostră de limbă de lemn din perioada stalinistă, reprodusă într-un număr mai vechi din România literară (nr. 47 din 1997). E greu, dacă nu imposibil, să mai găseşti azi aşa ceva. Pe atunci exista o măiestrie inegalabilă a spunerilor care nu spuneau nimic, un meşteşug care, ce-i drept, nu a […]
Dacă aş avea vreo trecere la Ion Iliescu, l-aş sfătui să îşi modifice titlul faimoasei sale cărţi în Revoluţie şi pomană. Fiindcă în asta s-a transformat eroicul moment din decembrie 1989: într-un motiv de cerşetorie al unor revoluţionari cu certificat. Nu ştiu cum se face, dar românii reuşesc să îşi mînjească şi cele mai eroice […]
În vara aceasta, în urma alegerilor locale, Timişoara a intrat în sfîrşit în rînd cu lumea: a votat cu puterea de la centru şi a ales un primar după tipicul PSD-PNL: plin de sine, ţîfnos, foarte vocal şi revanşard. Modelul Constanţa-Iaşi-Bucureşti, de-acum şi în orgolioasa urbe bănăţeană. Promisiuni multe, realizări puţine, intoleranţă la critici şi […]
Mă pregătesc să urmăresc mult anunţata revoluţie a bunului-simţ. Aia în care Gigi Becali îl bălăcăreşte pe Neagu Djuvara, iar Radu Mazăre se trage de bîrneţe cu Sandra Pralong. A, şi să nu uit: premierul României este dl Victor Ponta, doctor în drept, cu un doctorat plagiat care se vede şi de pe Lună. Mda, […]
Poate că nu pare mare lucru, dar o comunitate se formează şi prin lucruri şi gesturi mici. Iar uneori ele pot folosi tuturor. Aşa se întîmplă acum. Aşa că semnaţi aici (adică acolo). Semnaţi apelul lui Vlad Mixich către ministrul Sănătăţii, fiindcă e într-adevăr o şansă unică, pe care e păcat s-o scăpăm. Şi e […]
În ultimele luni s-a înteţit o campanie de denigrare la adresa scriitorului Mircea Cărtărescu. O grămadă de neaveniţi (cărora, din păcate, li s-au alăturat şi oameni de cultură veritabili, orbiţi de pasiunile politice) au pornit un şir de atacuri la adresa celui mai tradus scriitor român contemporan, în speranţa că astfel vor lovi, indirect, în […]
Pe mine, biet român crescut într-un iad al birocraţiei, continuă să mă uimească lipsa de suspiciune cu care eşti tratat în afara spaţiului nostru funcţionăresc. În drumul spre Viena, după controlul paşapoartelor de la graniţa dintre România şi Ungaria, n-am mai scos decît biletele de tren, ca să i le arătăm conductorului. În Budapesta, odată […]
Mă gîndesc la zilele astea stupide, de lupte politice fără sens – sau care au sens doar pentru o mînă de oameni –, şi mă înfurie apatia aproape generală a românilor. A mulţimii de români. În aer pluteşte multă ură, oamenii sînt dezbinaţi, se aleg tabere, se aud invective şi toată lumea se uită cruciş, […]
Mă mir de fiecare dată cînd aud cum cineva elogiază harul oratoricesc al dlui Crin Antonescu. De curînd a făcut-o dl Cristian Tudor Popescu, dar nu e cel dintîi. Pare un fel de idee primită, pe care toată lumea o perpetuează fără a o pune sub interogaţie, ca un fel de dat al destinului. E […]