Atît a împlinit Ziarul de Iaşi la
sfîrşitul săptămînii: 22 de ani. E un eveniment pe care mi-ar fi greu
să-l trec cu vederea. E şi normal. De ziarul acesta se leagă
începuturile mele ca jurnalist-comentator.
În acel trecut nu foarte apropiat, adică în 1999, locuiam în Iaşi şi
lucram la Radio Iaşi – eram realizatorul emisiunii “Convorbiri
literare”. Era luna iulie, adică exact acum paisprezece ani, şi peste
vreo patru luni urma să-i cunosc pe scriitorii tineri de la Club 8 şi
cenaclul OuTopos, care urmau să-mi devină prieteni şi cu care urma să
facem destule în anii următori. Dar asta e altă poveste.
Însă atunci, în iulie 1999, m-am dus pentru prima dată cu o dischetă
(mai existau dischete!), pe care aveam un text pentru pagina de opinii a
ziarului. Pe atunci se numea Monitorul şi avea o reţea cu
ediţii proprii în cîteva zeci de judeţe. Am coborît pe strada Elena
Doamna, am ajuns la intersecţia cu strada Smîrdan, am intrat în clădire
şi am început să urc scările. Cred că m-am învîrtit vreo jumătate de
oră, întrebînd timid în stînga şi în dreapta, pînă am ajuns unde şi la
cine trebuia. Am dat textul şi am aflat că dacă e bun, o să apară. Să
spun cu cîtă înfrigurare am aşteptat? Şi a apărut.
A doua oară a fost mai uşor. A treia oară, desigur, şi mai uşor. Dar
am rămas multă vreme reţinut şi şovăielnic în faţa oamenilor acelora
importanţi, care făceau Ziarul. Şi am publicat apoi acolo, în pagina de
opinii, vreme de aproape trei ani, laolaltă cu Emil Brumaru, Michael
Astner şi mulţi alţi scriitori de prima mînă şi jurnalişti asemenea, ba
chiar şi cu inenarabilul C. Simirad. Am făcut-o săptămînă după săptămînă
(uneori chiar mai des) pînă la plecarea în America.
Aşadar, aici am învăţat eu să scriu texte de opinie aşa cum le cere
un cotidian şi un cititor de cotidian: scurte, concise, la obiect,
concentrate pe o idee şi cu impact la cititor. Fiindcă la Monitorul se făcea – şi se face încă – presă excelentă, aşa cum ieşenii se
încăpăţînează să facă de multă vreme. O bună parte din ideile şi chiar
din textele apărute în Monitorul au intrat ulterior în volumul Românii e deştepţi. Asta înseamnă pentru mine cei 22 de ani ai actualului Ziar de Iaşi. Pe lîngă multe altele, care se povestesc mai degrabă între prieteni.
Aşadar, la mulţi ani de presă bună! Nici nu mă aştept la altceva.
