A aparut, in draft, proiectul intitulat “Metodologia de evaluare pentru clasificarea universitatilor si ierarhizarea programelor de studii” (in atasament).
Aceasta metodologie este unul dintre mecanismele de greutate in aplicarea Legii Educatiei Nationale (LEN) si este important sa discutam si sa facem propuneri de optimizare. Altfel, nemultumirile ulterioare nu vor fi legitimate de un efort de a imbunatati legislatia secundara.
Metodologia in discutie contine multe pagini de prezentare a situatiei mondiale in domeniul ierarhizarii si clasificarii universitatilor si programelor de studii, situatie ce nu-si are locul intr-un act normativ din legislatia secundara. Cel mult intr-o nota de fundamentare.
Clasificarea universitatilor trebuie sa fie ulterior legata de finantare.
Universitatile noastre inseamna, de prea multe ori, fabrici de diplome, fara vreun control asupra rezultatelor sumelor mari de bani cheltuiti din fonduri publice. Caracterizarea Comisiei Prezidentiale condusa de Mircea Miclea, facuta invatamantului superior romanesc, „insule de excelenta intr-o mare de mediocritate”, nu si-a pierdut actualitatea si trebuie vazut daca metodologia propusa in dezbatere publica are vreo sansa sa schimbe aceste lucruri.
In primul rand este de discutat daca sunt necesare criterii proprii, autohtone, de evaluare a universitatilor si programelor de studii sau, apartenta la SEISC (Spatiul European al Invatamantului Superior si Cercetarii) le face superflue, adica este mai util sa adoptam regulile si criteriile din UE pentru a ne alinia la standarde si criterii europene. Acest lucru este cu atat mai important cu cat diplomele acordate de universitatile noastre ar trebui sa fie echivalente cu dipolomele emise de alte universitati din UE iar prima evaluare in vederea clasificarii trebuie realizata, conform LEN, de agentii straine de evaluare. Ori nu vad ce agentii serioase ar veni sa evalueze dupa referentiale „neserioase”, specifice plaiurilor mioritice romanesti!
Mai ales ca, Ministerul Educatiei a incheiat un parteneriat cu Asociatia Universitatilor Europene (EUA), membru fondator in EQAR (Registrul European al agentiilor de evaluare a calitatii in educatie), prin care EUA se ofera sa colaboreze la evaluarea initiala a universitatilor, realizata prin prevederile LEN doar de agentii straine.
O prima fraza din metodologie arunca tot efortul in derizoriu:
„Procesul de evaluare cu scopul clasificării universităţilor nu reprezintă în niciun fel un proces de ierarhizare a instituţiilor de învăţământ superior din România”.
Clasificare fara ierarhizare, iata un efort complet inutil.
Am in vedere experienta de la CUC (Coalitia pentru Universitati Curate), care a facut o clasificare a universitatilor de stat dupa criterii precum: 1. transparență şi corectitudine administrativă; 2. corectitudine academică; 3. calitatea guvernanței; 4. management financiar.
Rezultatul a fost o clasificare, dar si o ierarhizare: nicio universitate cu cinci stele, 3 cu patru stele, …sase universitati cu o singura stea si o universitate ci zero stele.
De ce ne este teama sa constatam ca universitatea X este mai putin performanta decat universitatea Y? Eu unul nu inteleg. Si viitorii studenti, cum isi aleg universitatea, daca nimeni nu le spune care este mai buna?
Sigur, nu putem compara mere cu pere. Adica, o universitate centrata pe educatie cu una de cercetare avansata si educatie. Dar in cadrul aceleiasi categorii se pot face clasamente care sa insemne si ierarhie, cum s-a obtinut la CUC.
Se poate argumenta ca sunt mai relevante ierarhiile programelor de studii. Adevarat, dar in opinia mea nu exista calitate fara competitie si competitie fara ierarhii. Nu suntem in situatia Americii, in care nimeni nu confunda Harvard sau MIT cu cine stie ce universitate comunitara, avand valoarea unei scoli postliceale de la noi.
Iata un alt aspect ingrijorator:
„Autoevaluarea și evaluarea externă a universităţilor, în vederea clasificării, se vor realiza pe baza a patru criterii: 1. Predare și învățare; 2. Cercetare; 3. Relațiile universității cu mediul extern; 4. Capacitate instituțională”.
Persista principiul care ne-a demolat invatamantul in ultimii 20 de ani: rolul scolii si universitatii este sa predea si sa evalueze, al studentului si al elevului sa studieze. Daca poate, bine, daca nu, sanatate! Noi ne-am luat banii, de la buget sau direct din buzunarul beneficiarului!
Nicaieri in lume nu se mai poarta o astfel de coneptie educationala. Peste tot finantarea este legata strict de rezultatele proceselor, cuantificate si puse la loc de cinste printre criterii. Ce inseamna „predare si invatare” fara cuantificarea prin rezultate? Adica:
1. Insertia in piata muncii, in specializare absolvita si nivelul de salarizare, intr-un interval de timp de la absolvire precizat.
2. Gradul de satisfacere a asteptarilor beneficiarilor, la o distanta in timp de la absolvire, masurat pe un esantion reprezentativ.
Odata cu intrarea in functie a Registrului Matricol Unic al Universitatilor din Romania (RMUR), prevazut de LEN, ar trebui ca toata aceasta monitorizare sa fie usor de realizat, de catre gestionarii Registrului, care sa fie „de terta parte”, pentru a fi obiectivi.
Daca nu se vor introduce astfel de criterii in referentialul de evaluare, ne vom trezi ca in evaluarea ARACIS, 2/3 din universitatile romanesti au „grad ridicat de incredere”, cand toata tara stie ca reprezinta, inainte de orice, fabrici de produs diplome si bani.
Este adevarat ca la standarde se prevad:
PI 1 Asigurarea resurselor umane (Universitatea dovedeşte o preocupare permanentă pentru asigurarea resurselor umane necesare derulării la standarde de calitate a activităţilor de predare şi învăţare.)
PI 2 Curriculum și calificări (Universitatea asigură organizarea de programe de studii al căror curriculum este adecvat nevoilor de formare ale studenţilor şi oferă acestora şanse cât mai mari în inserţia pe piaţa muncii prin calificările obţinute în urma absolvirii programelor de studii.)
Daca insa, in metodologia de evaluare nu se prevad, in mod concret, metode de masurare a rezultatelor, in sensul celor prezentate mai sus, ma tem ca vom avea iarasi o forma fara fond, care sa serveasca doar interesele nelegitime ale furnizorilor, nu si celor legitime ale beneficiarilor si platitorilor serviciilor educationale.
Aceleiasi obiectii sunt valabile si pentru cercetarea stiitifica:
C 1 Rezultate obţinute în activitatea de cercetare știinţifică/creaţie artistică (Universitatea are în vedere implicarea în activitatea de cercetare știinţifică/creaţie artistică, prin creșterea permanentă a rezultatelor efectiv obţinute.)
C 2 Asigurarea resurselor necesare activităţii de cercetare știinţifică/creaţie artistică (Intensificarea atragerii resurselor necesare activităţii de cercetare știinţifică/creaţie artistică reprezintă una dintre condiţiile asigurării dezvoltării performanţei în cercetarea știinţifică.)
Rezultate, rezultate, dar masurabile cum? Cum vrea fiecare universitate? Numar de articol ISI, brevete, inventii, indice H, factor de impact relativ, cum se vor masura rezultatele? Inteleg ca in LEN sa nu fie trecute, dar daca nici in metodologie, atunci unde?
Sa trecem la evaluarea programelor de studii universitare:
„Evaluarea programelor de studii universitare cu scopul ierarhizării se realizează în funcţie de domeniul de studii, pe baza rezultatelor efective asociate cu următoarele criterii de evaluare: 1. Predare și învățare; 2. Cerce
tare științifică; 3. Relațiile universității cu mediul extern; 4. Capacitate instituțională.
Fiecărui criteriu de evaluare îi este asociat un set de standarde de referinţă, iar fiecărui standard îi este asociat un set de indicatori de colectare de date primare (variabile)”.
Se mentioneaza ca ” Definirea indicatorilor/variabilelor ce corespund standardelor este realizată în cadrul ghidului de aplicare. Variabilele ce corespund standardelor prezentei metodologii de evaluare sunt publicate periodic de un consorţiu format din ARACIS, CNATDCU și CNCS”. „În interiorul fiecărei ierarhii pe domeniu de studii, în funcţie de punctajul obţinut, programele de studii ale unei universităţi vor fi distribuite într-una din următoarele clase: A, B, C, D și E”.
Ramane si aici observatia de fond: daca referentialul de evaluare este romanesc, degeaba chemam agentii straine, care sa lucreze la evaluare cu tiparul clientului. Rezultatele nu vor fi decat cele pe masura tiparului.
In concluzie, reprosurile la adresa prezentei metodologii sunt, in esenta, urmatoarele:
1. Referentialul de evaluare este specific romanesc, in loc sa fie cel din UE
2. Referentialul de evaluare nu tine cont de rezultatele proceselor, masurate in rata de insertie a absolventilor in piata muncii si de nivelul de salarizare, precum si de gradul de satisfacere ale asteparilor beneficiarilor.
Reiterez apelul adresat cititorilor HotNews sa-si spuna opiniile la comentarii, ii asigur ca sunt citite de factorii interesati in optimizarea metodologiei in discutie. Daca persoanele interesate in progresul invatamantului universitar nu vin cu idei si propuneri, vor ramane in opera interesele care au adus educatia acolo unde este acum: printre ultimele din Europa si din lume.
Citeste si despre: universitati, criterii de clasificare, metodologie, optimizare, salarizare.
Articole cu aceeasi tema:
Rectorii parlamentari au devenit incompatibili
De ce se razboiesc studentii cu Ministerul Educatiei?
Gerontocratia omoara meritocratia
