Problemele romilor sunt, de fapt, problemele tuturor românilor săraci care nu au acces la educație, la servicii de sănătate sau locuiesc în condiții precare, se arată într-o analiză a Societății Academice din România (SAR). Analiza (pe care o puteți citi mai jos) vine în contextul recentelor declarații ale premierului Victor Ponta legate de integrarea romilor. (România Curată)
***
Fact check #1
Prim-ministrul Victor Ponta a declarat duminică, 12 octombrie 2014, la Bistrița „Dacă mă intrebați strict despre romi, eu cred că cel mai eficient lucru pe care putem să-l facem pentru integrarea romilor este să îi convingem, să facilităm accesul copiilor lor la școală. Orice altă măsură nu știu cât de eficientă este, dar dacă reușim să-i convingem pe părinți să ducă copiii la școală […]”.
Declarația premierului Ponta reproduce și consolidează principalele stereotipuri ale populației majoritare despre romi, respectiv dezinteresul acestora față de educație și caracterizarea lor ca infractori, leneși, cerșetori: „În România, percepția majorității asupra minorității rome se concentrează în continuare pe stereotipurile de infracționalitate, violență, lipsă de interes pentru școlarizare”, afirmă un raport bazat pe un sondaj Gallup din 2009. Multe studii confirmă existența acestor prejudecăți (ex: “rădăcina problemei este faptul că romii nu sunt interesați de educația formală”. Aceasta ipoteză nu a fost confirmată însă de cercetări, care arată clar că: “atunci când obstacolele sunt îndepărtate și sunt acordate stimulentele potrivite, familiile rome își trimit copiii la școală”.
Acest tip de discurs portretizează romii ca un grup complet diferit de restul populației și în afara limitelor normalității, promovând ideea că pentru a asigura accesul lor la educație sunt necesare mijloace diferite decât pentru ceilalți copii. Acest lucru nu este susținut de realitate. Datele arată că motivele pentru care copiii romi nu merg la școală sunt legate de aspecte sociale, fiind valabile indiferent de etnie.
Astfel, principalele cauze ale abandonului timpuriu în rândul romilor sunt:
Sărăcia
O cauză importantă a participării scăzute a romilor la procesul educațional, evidențiată de o cercetare realizată de Romani Criss și UNICEF, este lipsa de resurse financiare. Alt raport întărește această concluzie: “Faptul că mulți părinți romi își înscriu copiii la școala mai târziu (între 7-9 ani) nu este o consecință a ‘culturii rome’, ci mai degrabă a culturii sărăciei și a faptului că și părinții copiilor au un nivel educațional scăzut” afirmă cercetătorii.
- Condiții precare de locuire: Faptul că familiile cu venit redus nu își permit locuințe adecvate afectează performanțele școlare ale copiilor, arată același raport.
- Acces precar la servicii de sănătate: statisticile arată că “mortalitatea infantilă la romi este de trei sau de patru ori mai ridicată decât media națională. Peste 40% din copiii din gospodăriile rome sunt subnutriți, izolați și înfometați. La 45,7% din copiii romi nu li se administrează vaccinurile prevăzute de Planul Național de Imunizare, deși acestea sunt obligatorii și gratuite. Copiii care trăiesc în ghetouri izolate și în zone rurale sunt cei mai expuși, deoarece aproximativ 50% dintre aceștia nu sunt vaccinați împotriva niciunei boli.”
- Alte lipsuri materiale: conform profesorilor citați de Romani Criss/UNICEF „copiii romi nu vin la grădiniță în mod regulat pentru că trebuie să aibă grijă de frații mai mici, sau pentru că părinții lor nu își permit să îi îmbrace în fiecare zi sau să le dea un pachețel cu mâncare.”
Absența școlilor în apropiere de comunitățile rurale izolate
Conform aceleiași cercetări a Romani Criss/ UNICEF în 2010, motivul cel mai des invocat de părinții romi pentru neînscrierea copiilor în serviciile de educație timpurie este “absența serviciilor în imediata apropiere a locuințelor lor, mai ales în mediul rural, unde infrastructura este deficitară.
Din experiența organizațiilor non-guvernamentale și a reprezentanților Ministerului Educației Naționale, în zone rurale izolate, în comunitățile rurale „înmatricularea târzie, frecvența neregulată și abandonul școlar în timpul sau la sfârșitul ciclului primar sunt probleme asociate mai ales cu copiii romi și din ce în ce mai des cu copiii ai căror părinți au plecat să muncească în străinătate”. De asemenea, raportul de locuitori romi în mediul rural față de cei din mediul urban este aproape identic cu cel al populației române în general: romi 45% rural/ români 47% rural; prin urmare, atât copiii romi cât și copiii neromi din comunitățile izolate sunt dezavantajați din cauza inaccesibilitatii școlilor si a infrastructurii precare.
Nivelul scăzut de educație al părinților
- Educație precară în rândul părinților – grad ridicat de analfabetism: Copiii majoritari au mai degrabă acces la resurse de învățare (să li se citească sau să fie învățați să scrie) decât cei romi, înainte de vârsta de școlarizare. De asemenea, studiile au arătat că există o strânsă legătură între nivelul de educație al părinților și gradul de dezvoltare al vocabularului copiilor.
- Lipsa unor modele de viață pozitive: Copiii din familii de romi, și în general din familii sărace au contact redus cu modele pozitive de viață în rândul adulților. Acest lucru este atât o cauză în sine pentru perpetuarea abandonului școlar și a sărăciei, cât și un rezultat al acesteia. Majoritatea romilor la vârsta activă nu dispune de capitalul uman necesar pentru a participa efectiv la piața muncii. Rapoartele arată că, deși discriminarea pe piața muncii continuă să fie un obstacol semnificativ, romii cu studii medii au șanse de a câștiga cu 52% și 144% mai mult decât romii care au absolvit doar învățământul primar, în toate țările evaluate, inclusiv România.
Segregarea școlară
Conform statisticilor Ministerului Educației Naționale, în 2006, au existat 606 unități educaționale segregate la nivel național (162 de grădinițe, 315 școli primare, 112 școli de gimnaziu și 17 de liceu și școli profesionale). De asemenea, cercetarea UNICEF/ Romani CRISS (2010) arată că aproape 60% dintre copiii romi înscriși la grădiniță învață în grupe separate.
Unitățile de învățământ în care sunt repartizați copiii romi au în general facilități reduse: Ȋn 18% din școlile segregate nu există apă curentă în interiorul școlii. 57% […] nu au incălzire centrală. 56% […] nu au niciun laborator de specialitate. Ȋn 87% […] nu există cabinete medicale. Ȋn 37% […] nu există bibliotecă școlară. Ȋn 67,5% dintre școlile segregate cadrele didactice sunt necalificate iar fluctuația acestora este ridicată (97% în decursului unui an școlar), arată un raport al UNICEF din 2008.
Impactul limitat al motivației culturale
Potrivit statisticilor Romani CRISS, “în realitate, numai 25% din romii din România se identifica drept “romi”, numai 30% din aceștia vorbesc limba Romani; circa 6% din populația totală a României vorbește Romani ca limbă maternă. Contrar percepției populației majoritare, în România, majoritatea romilor: au documente de identitate; nu își căsătoresc fetele la 13 ani; au aceeași limbă, credințe religioase, valori și tradiții ca ceilalți cetățeni români și se consideră români.
În concluzie, incluziunea romilor prin încurajarea accesului acestora la educație, se poate realiza prin combinarea unor strategii menite sa reducă diferențele sociale și economice dintre copii, prin limitarea decalajelor de alfabetizare dintre copii încă de la vârsta preșcolară, și nu în ultimul rând prin asigurarea de servicii de sănătate de calitate pentru toți copiii, dar și condiții de locuire adecvate dezvoltării lor armonioase.
(foto main: Florin Eșanu/ Epoch Times)
Saracia nu arata la fel: stiu romani care se duc la serviciu de 30 de ani pe un salariu minim pe economie. Stiu romi care traiesc din ajutoare si nu muncesc ca este sub demnitatea lor. Stiu romi care sunt harnici, isi castiga painea din munci necalificate (pentru ca nu au educatie) dar stiu ca nu au acces (pe cale cinstita)la alte standarde. Dar stilul de viata al romilor se bazeaza pe un “carpe diem” specific. Nu exista in cultura lor practica planificarii pe termen mediu sau lung ( economii pentru lemne de iarna, aprovizionare de iarna, repararea acoperisului, inlocuirea geamurilor sparte, etc) (a venit frigul, mergem dupa lemne!, ne e foame, mergem sa cautam de mancare!)
Am promis unei familii din Judetul Buzau, ca daca fac sapaturile necesare pentru fundatii, eu le cumpar materiale de constructie pentru o camera. Nu au reusit sa faca nimic, desi sustineau ca sunt zidari si nu isi gasesc de lucru. Au continuat sa traiasca din ajutoare sociale, refuzand sa-si lase copii la gradinita sau scoala cu internat). Au fost dezamagiti ca nu m-au convins sa le dau lor banii, ca vor face ei cumparaturile si lucrarile).
Sunt convinsa ca ei ar fi fericiti sa fie lasati sa traiasca in traditia lor, fara interferente din partea celorlalti iar statul sa le ofere un sprijin financiar mai consistent.
Este evident ca in cadrul legislativ si institutional actual, cine vrea cu adevarat poate avea acces la educatie, o munca remunerata, bineinteles la nivelul actual din Romania.
Dintre problemele romilor aratate in articol, cea mai mare este nivelul de educatie slaba a parintilor – 0 clase (zero). Aceasta problema implica pe de o parte ca parintii nu isi pot ajuta copii la scoala (la teme), acestia ajungand sa nu mai faca fata cerintelor scolare, dupa care urmeaza abandonul. Pe de alta parte, aceasta problema implica lipsa educatiei in familie (asa zisii 7 ani de acasa) – mai bine zis implica educatia specifica: promisiunile nu trebuie respectate; meseria se fura, nu se invata; ignorarea legilor; nu acumuleaza lucruri, pentru ca iau de la altii cele necesare (prin cersit, cerere de imprumut neonorata, hotie etc)
Nu prea sunt convinsa ca este o concluzie corecta. A spune ca “problemele romilor sunt problemele tuturor romanilor saraci” inseamna ca daca am lua un grup random de “romani saraci” si un grup random de romi, la aceiasi indicatori de saracie am avea aceleasi rezultate legate de abandonul scolar, de vaccinare etc. Nu rezulta deloc din articol ca asta ar fi cazul. Daca ar fi asa, ar fi excelent — dar asta ar inseamna ca Romania a resuit sa asigure oportunitati egale minoritatilor etnice, ceea ce e cam greu de crezut ….