În timpul documentării investigației despre continuarea proiectelor comuniste în arii naturale protejate ”Betoane sau apă? Pe urmele marilor profitori ai marilor proiectelor inutile ale Hidroelectrica, care ne-au umflat factura la curent”, am ajuns în uriașa pădure, de peste 1.000 de hectare, pe care Guvernul Ciolacu i-a făcut-o cadou firmei Frasinul, patronată de Traian Larionesi, la sfârșitul anului 2024.
La mai puțin de un an diferență, în mai 2025, nu departe de această pădure, o firmă înființată și controlată de același Traian Larionesi, cel supranumit și Fierăstrăul Codrilor, a întors o parte a favorului. Cu o viteză incredibilă, drujbele și utilajele grele ale companiei au intrat în situl Natura 2000, făcând prăpăd printre arborii care sunt ultima protecție a râului Răstolița împotriva celor care vor s-o zăgăzuiască. Cu un tupeu incredibil, unii susținători ai proiectelor comuniste au pretins că în cele câteva zile de furie a drujbelor, până la suspendarea Hotărârii de Guvern care a permis măcelul, pe valea Răstoliței s-ar fi tăiat doar ”lăstăriș” ori ”arboret” din albie. Cioatele pe care le-am găsit arată arbori care par să se fi apropiat și de suta de ani.
Cioată rămasă în urma defrișărilor din situl Natura 2000 Gurghiu Călimani, realizate de firma Austro-Someș, controlată de Traian Larionesi, despre care unii zic că ar fi fost ”lăstăriș”
Înainte de a ajunge la Răstolița, am mers pe malul stâng al Mureșului, la Lunca Bradului, pentru a ajunge la pădurea de peste 1.000 de hectare, care, în urma unui favor făcut de Guvernul Ciolacu, în decembrie 2024, am ajuns, din ianuarie 2025, în proprietatea lui Traian Larionesi.
În 2024, după mai mulți ani de procese, moștenitorii familiei Banffy au redobândit peste 1.074 de hectare de pădure, la Lunca Bradului și au dorit să o vândă. În acel moment statul român avea drept de preemțiune potrivit Codului Silvic și ar fi putut să achiziționeze pădurea la un preț foarte bun. Ca idee, sunt oameni sau firme care vin în România și cumpără păduri, pentru că pădurea e unul din modurile de tezaurizare, cum sunt aurul sau diferite opere de artă.
Până în acel moment, statul român, prin Romsilva, în 35 de ani, nu achiziționase decât aproximativ 10.000 de hectare. Practic ar fi avut cu această achiziție o creștere cu 10% a suprafeței achiziționate de păduri, dar a refuzat să facă acest lucru. Asta chiar dacă, în urma demersurilor Direcției Silvice (DS) Mureș, Romsilva a convins Ministerul Mediului să inițieze o Hotărâre de Guvern care, în lunile noiembrie și decembrie 2024, s-a aflat pe ordinea de zi a Guvernului Ciolacu, pentru alocarea sumei necesare achiziționării pădurii.
”Conform legislației în vigoare, statul român are dreptul să-și exprime dreptul de preemțiune pentru orice suprafață de teren forestier care este înstrăinată de către proprietari. Proprietarul punând la vânzare suprafața de 1.074 de hectare, noi am solicitat constituirea Comisiei de evaluare. Această comisie s-a întrunit și în urma analizei parcelă cu parcelă s-a constatat că prețul mediu de vânzare a acestui teren era undeva în jur de 6.000 de euro/hectar. Arboretele care făceau obiectul viitorului contract de vânzare sunt arborete de valoare”, explică Ilie Covrig, directorul DS Mureș.
”Documentația aferentă a fost înaintată la Regia Națională a Pădurilor către minister pentru deblocarea fondurilor necesare. Până la termenul limită prevăzut de lege și inclusiv termenul dat de proprietar, pentru că el era interesat să vândă suprafața, ministerul (condus în acel moment de Mircea Fechet – n.a.) nu a deblocat sumele respective pentru achiziția pădurii”, își amintește Ilie Covrig.
”Noi, la vremea respectivă, am insistat la casa de avocatură să aibă în vedere că avem drept de preemțiune pentru a cumpăra acest teren și că aveam promisiuni că se vor debloca banii ca să putem cumpăra această suprafață de pădure”, spune directorul DS Mureș.
Pe România Curată am arătat că, la acea dată, exista deja o alocare de la buget pentru cumpărarea a aproximativ 4.000 de hectare în județul Neamț, o achiziție despre care se știa însă că nu se va mai face la finalul în acelui an. Practic, nu ar fi fost nevoie de o alocare suplimentară, ci doar să ia undeva sub o treime din suma care era deja prevăzute în buget pentru achiziția de păduri, pentru achitarea celor aproximativ 6,3 milioane de euro pentru cumpărarea pădurii din județul Mureș.
În timp ce adoptarea hotărârii de Guvern se tot amâna, am discutat inclusiv cu avocatul familiei Banffy, și acesta a fost dispus în momentul în care a încheiat contractul de vânzare (în decembrie 2024), să includă o condiție suspensivă, potrivit căreia, dacă în termen 30 de zile statul român ar fi venit fi achitat suma de bani, contractul ar fi fost anulat și statul român (prin Romsilva) devenea proprietar. Cum acest lucru nu s-a întâmplat, în ianuarie 2025, statul român a pierdut șansa de a achiziționare a pădurii la un preț, favorabil, de preempțiune.
”Probabil influență de altă natură, inclusiv politică sau…”
”De ce credeți că nu s-au deblocat banii? De ce nu a acceptat Guvernul?”, l-am întrebat pe Ilie Covrig. ”S-a invocat lipsa de resursă din acea perioadă, dar din informațiile care circulau atunci, existau bani deblocați la Regia Națională a Pădurilor pentru altă suprafață în județul Neamț de 4.000 de hectare, pentru care, atunci, era blocată tranzacția. Exista varianta ca din acea sumă să fie alocați banii pentru Mureș ca să se poată cumpăra suprafața”, ne-a răspuns.
Am insistat: ”Și, totuși, subiectiv, care a fost cauza pentru care nu s-a cumpărat pădurea?”. Răspunsul a rămas neterminat: ”Probabil influență de altă natură, inclusiv politică sau…”.
La cine a ajuns pădurea
De renunțarea de către Guvernul României la propriile drepturi a beneficiat firma Frasinul, deținută de Traian Larionesi, cel supranumit Fierăstrăul Codrilor, din perioada în care compania lui tăia păduri, era una dintre liderii Cartelului Lemnului și principal furnizor pentru Holzindustrie Schweighofer, mai nou denumită HS Timber.
În ultimii ani, Traian Larionesi și Frasinul s-au orientat către alte afaceri cu statul, firma fiind una dintre cele care câștigă diferite contracte publice de infrastructură pe bandă rulantă. De la drumuri, săli de sport, școli, campusuri universitare, din județul ”de baștină”, Bistrița-Năsăud, până în Suceava sau la Craiova, fosta firmă de exploatare forestieră e cea mai pricepută aproape la orice. O analiză mai atentă, însă, arată că Frasinul pare mai degrabă pricepută să câștige licitațiile, de proiectare și execuție ocupându-se, apoi, diferite alte firme cu care licitează împreună, în consorții.
Anul trecut, în 2025, Frasinul a avut o cifră de afaceri de aproximativ 600 de milioane de lei, majoritatea din contracte publice (suma reprezintă doar partea companiei lui Larionesi din acele contracte, valoarea totală fiind, probabil, de câteva ori mai mare – n.a.) și un profit de aproape de 100 de milioane de lei (detalii aici). În luna aprilie a acestui an, Frasinul și unul dintre frații Larionesi au ”căzut” în dosarul de corupție instrumentat de DNA, care îl vizează pe președintele PSD al Consiliului Județean Bistrița-Năsăud, Radu Moldovan, unul dintre marii baroni locali ai partidului, o figură mediatică discretă la nivel național, însă extrem de influentă, promovând constant miniștri în diferite guverne, cel mai recent fiind și prim-vicepreședinte PSD, Bogdan Ivan. Pentru Frasinul și Traian Larionesi este al doilea dosar penal, în primul dintre ele fiind deja trimis în judecată. Dar asta nu l-a împiedicat să primească titlul de ”cetățean de onoare” al județului Bistrița-Năsăud, iar Marcel Ciolacu, la acea dată prim-ministru și președinte al PSD l-a invitat să se înscrie în partid.
După ce a intrat în proprietatea pădurii de peste 1.000 hectare, Frasinul și Larionesi a scos-o și din administrarea Romsilva, pe care a cedat-o unei companii private din Sibiu, Ocolul Silvic ”Pădurea Albastră” SRL, înființată, potrivit site-ului Harta Firmelor, doar cu un an înainte. Pentru a justifica rezilierea contractului de administrare cu Romsilva, Traian Larionesi a pretins reducerea contractului de pază de la 165 lei/ ha/ an (fără TVA, oferta Romsilva), la doar 100 lei/ ha/ an (fără TVA, oferta OS ”Pădurea Albastră”). Prețul este unul de dumping. Un calcul simplu, arată că, la acest preț, OS ”Pădurea Albastră” ar încasa aproximativ 9.000 de lei/ lună (fără TVA). Cu taxele și impozitele legale, acest lucru ar permite maxim plata unui paznic, cu un salariu net sub 5.000 de lei. Desigur, dacă toți banii ar fi folosiți pentru plata paznicului și nu ar exista și alte cheltuieli (întreținerea unei mașini de teren, carburant, utilități etc. Și asta dacă ocolul silvic privat n-ar avea absolut niciun profit din administrarea pădurii, fiind doar un cadou pentru Traian Larionesi.
-
- Contractul prin care administrarea pădurii de peste 1.000 ha trece de la Romsilva la un ocol silvic privat
-
- Suma pentru care se realizează serviciile este una derizorie, de 8,33 lei/lună/ha
Recompensa? O defrișare într-un sit Natura 2000
În aprilie 2025, Guvernul a emis hotărârea nr. 327/2025 privind aprobarea scoaterii definitive din fondul forestier național a terenului în suprafață de 37,5263 ha, de către Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale “Hidroelectrica” – S.A., pentru realizarea lucrării de utilitate publică de interes național “Amenajarea Hidroenergetică Răstolița”.
Vulnerabilitatea HG 327/2025 era cunoscută. Hidroelectrica încearcă de mai mulți ani să scape de pădurea de pe malurile Răstoliței, din spatele barajului, pentru a putea zăgăzui râul și apoi să inunde zecile de hectare cu arbori. O parte e inclusă în Parcul Național Călimani, dar cea mai mare suprafață se află în situl Natura 2000 Gurghiu Călimani. Încercarea de declasare a sitului Natura 2000 a fost zădărnicită, în urma unei acțiuni în justiție a Agent Green, care a dovedit că e ilegală.
Chiar și Curtea Constituțională, care a respins sesizarea de neconstituționalitate pe Legea Zamfir, a arătat că România poate modifica limitele ariilor naturale protejate care țin de reglementarea internă (cum sunt parcurile naționale ori naturale), dar nu și pe ale celor din rețeaua comunitară europeană Natura 2000, pentru care e nevoie de acordul Comisiei Europene (lucru confirmat, în acest an, și se Sebastian Burduja, alt susținător notoriu al proiectelor inutile, dar mari consumatoare de resurse și distructive de mediu, care a inițiat o altă propunere legislativă, care să ocolească interdicția).
În acest context, suspendarea HG 327/2025 era previzibilă, lucru care s-a și întâmplat în urma unor acțiuni în justiție inițiate de Declic și Bankwatch România, care au atacat atât acordul de mediu pentru Răstolița, cât și HG 327/2025. Asta a dus la o mobilizare extraordinară a Hidroelectrica pentru a încerca să defrișeze total suprafața vizată între scurtul interval dintre emiterea hotărârii de Guvern și suspendarea ei. Iar printre firmele chemate să ”rezolve problema” s-a numărat și Austro Someș. Compania a fost înființată de Traian Larionesi și are sediul la aceeași adresă cu Frasinul, de la care a preluat partea de exploatare a pădurilor, fiind în acest moment lider național pe această piață.
Drujbele și camioanele Austro-Someș au intrat adânc în pădurile sitului Natura 2000 Gurghiu Călimani și, după cum am arătat pe Verde Curat/ România Curată, au continuat să care arborii din zonă și după suspendarea de către Justiție a HG 327/2025, pretextând că i-ar fi tăiat înainte de suspendare. În vara acestui an, am fost și aici și am fotografiat și filmat prăpădul. Chiar dacă n-au reușit să-și ducă la capăt ”însărcinarea”, o mare halcă din pădurea protejată a fost pusă la pământ și cărată. Și, în ciuda a ceea ce pretind susținătorii defrișării, arborii extrași nu sunt, nici pe departe, ”lăstăriș crescut în ultimii 20-30 de ani”. Nici în ceea ce privește tăierile făcute, pe malul drept al Răstoliței, de Austro-Someș, nici pe malul stâng, unde a acționat o altă firmă.
-
- Defrișări pe malurile râului Răstolița, într-un sita Natura 2000, la intrarea în Parcul Național Călimani
Acesta este doar un caz și una din încrengăturile în care vedem că se întretaie afacerile legate de exploatarea pădurilor, firmele câștigătoare de mari contracte publice de infrastructură, cele care așteaptă sutele de milioane de euro din finalizarea controversatelor proiecte Hidroelectrica și decidenții politici.
Legat de acest din urmă subiect, o investigație mult mai amplă, aici.
Articol sprijinit de Journalismfund Europe
Cine și de ce o apără pe doamna Mateescu. Cât ne costă sutienul și parfumurile de lux de la ANM
