Studiu în ”Nature”, relevant pentru crima de mediu de la Răstolița

• Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) a transmis, în această săptămână, un comunicat de presă cu privire la un nou articol publicat în Nature, privind starea extrem de gravă a speciilor de animale de apă dulce.

• Pe noi românii acest articol trebuie să ne ducă cu gândul acum mai ales la proiectul ecocidar de la Răstolița, cea mai amplă și gravă amenințare stringentă la adresa habitatelor de apă dulce din România.

• Guvernul aruncă în continuare bani publici pe acest proiect hidroenergetic nociv și nerentabil, de parcă n-ar fi auzit de deficitul bugetar.

Proiectul hidroenergetic anacronic, în forma actuală, modificată ilegal printr-un simulacru de evaluare de mediu la proiectul de defrișare (nu poți să modifici un proiect prin evaluare de mediu a altui proiect!!), distruge direct ”doar” 7 corpuri de apă, și degradează indirect, dar grav, încă 7 corpuri de apă situate pe Mureș în aval.

Pierderea lostriței

Tovarășii de la instituția ilegală (conform Rezoluției Parlamentului European 2020/2613(RSP)) Apele Române s-au lăudat, încă din 28 octombrie 2024 că au ignorat observațiile publicului, inclusiv de la un cercetător de top la nivel mondial, și au emis aviz de gospodărirea apelor pentru distrugerea/degradarea celor 14 corpuri de apă.

Dar nu este vorba de orice râuri, ci de râuri în arii naturale protejate, pe care Apele Române aveau obligația să le treacă în Registrul Zonelor Protejate, conform Directivei Cadru privind Apa, și de care nu aveau voie să se atingă, pentru că directiva nu prevede nicio derogare pentru zonele protejate, ci doar pentru corpurile de apă.

Cea mai dureroasă este pierderea râului Răstolița, unul dintre cele mai valoroase râuri ale României, din punct de vedere ecologic, peisagistic și identitar. Este unul dintre puținele elemente naturale rămase să susțină avantajul competitiv al României în materie de patrimoniu natural. Ne lăudam că suntem singura țară din UE cu 5 regiuni biogeografice, dar ne batem joc de ele.

Pierderea râului Răstolița înseamnă, conform literaturii științifice, pierderea lostrițelor. În articolul scris de ihtiologi, intitulat ”Distribution and diversity of fishes and lampreys in Transylvania (Romania): a complete survey and suggestions for new protected areas”, se concluzionează: ”Hucho hucho (lostrița – n.r.) a revenit în bazinul superior al râului Mureș prin populare (Cengher 2007) după câteva decenii de absență, dar construcția barajului Răstolița poate afecta supraviețuirea speciei.”

Dar impostorii de la Agenția pentru Protecția Mediului Mureș au emis acord de mediu în baza unui studiu de evaluare adecvată care nu a avut niciun ihtiolog în colectivul de elaborare, încălcând ”Ghidul metodologic privind evaluarea adecvata a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar, din 18.02.2020”, care prevede:

”Studiul de evaluare adecvată va fi elaborat obligatoriu de către specialiști pe fiecare grupă taxonomică, ținând cont de obiectivele de conservare ale sitului Natura 2000 și de speciile și habitatele de interes comunitar pentru care situl a fost desemnat.”

Evident că nu-i vorba doar de lostrițe, sau doar de pești, tot ce-i viu pe Răstolița, Gălăoaia, Vișa și Mureș va avea de suferit.

Bankwatch România a postat un video cu râul Răstolița, care merită distribuit.

Comunicatul de presă al IUCN ar fi trebuit să fie mediatizat de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, pentru că această instituție de impostori este încă membru IUCN, dar nu găsim nimic pe această temă la comunicatele de presă ale ministerului.

Găsim însă un comunicat propagandistic despre o pretinsă plângere la DIICOT depusă de cuplul neo-ceaușist anti-natură Fechet-Burduja, privind știri false cu demolări de baraje, care nu are ca scop protecția mediului ci mai degrabă degradarea mediului prin susținerea mentalităților retrograde privind barajele.

Cum ar putea această instituție barajistă, anti-știință, să mediatizeze un articol care menționează cât de grav este să blochezi cursurile râurilor cu baraje, precum cel de la Răstolița?

Găsim în articolul din Nature, că principala amenințare care duce la dispariția speciilor este reprezentată de ”Baraje și managementul apelor”. Prin managementul apelor sigur se înțeleg regularizările râurilor, acele ecocide pe care se bazează afacerile Apelor Române, la care s-a renunțat în țările civilizate, dar care sunt în plin avânt în țara în care supremele afaceri ale politrucilor sunt afacerile cu statul. Ar fi interesat de contabilizat câți bani publici au fost deturnați spre firmele care fac regularizări de râuri în ultimii 35 de ani. Cu siguranță surclasează economiile din sute de ”ordonanțe trenuleț”.

Dar cele mai grave distrugeri le reprezintă desigur barajele. Un singur baraj poate distruge un întreg râu, de la izvor până la vărsare.

Să revenim la ”necomunicarea” Ministerului Mediului. Când trebuia să manipuleze opinia publică, să se laude cu acordul de mediu emis ilegal, înainte de terminarea perioadei legale de consultare a publicului, Ministerul, prin ANPM, găsea timp să emită un comunicat de presă. Nu a fost cazul, însă, și în ceea ce privește comunicatul IUCN. Drept pentru care, îl redăm, în integralitate, mai jos.

Comunicatul IUCN:

Un sfert dintre animalele de apă dulce sunt în pericol de dispariție – Lista Roșie IUCN

Gland, Elveția, 8 ianuarie 2025 (IUCN) – Cea mai mare evaluare globală a animalelor de apă dulce de pe Lista Roșie a Speciilor Amenințate™ a IUCN de până acum a dezvăluit că 24% dintre speciile de pești, libelule, crabi, raci și creveți de apă dulce din lume sunt expuse unui risc ridicat de dispariție, potrivit unei analize publicate, astăzi, în Nature. Studiul, la care IUCN a contribuit, recomandă acțiuni direcționate pentru a preveni extincțiile viitoare și solicită guvernelor și industriei să utilizeze aceste date în managementul apei și politici.

“Pe măsură ce Lista Roșie a IUCN își sărbătorește cea de-a 60-a aniversare, este un barometru al vieții mai puternic decât oricând. Lipsa datelor privind biodiversitatea apei dulce nu mai poate fi folosită drept scuză pentru inacțiune”, a declarat Catherine Sayer, conducător la unitatea de Biodiversitate de Apă Dulce a IUCN și autor principal al studiului.

“Peisajele de apă dulce găzduiesc 10% dintre toate speciile cunoscute de pe Pământ și reprezintă cheia pentru apa potabilă sigură, mijloacele de trai, controlul inundațiilor și atenuarea schimbărilor climatice pentru miliarde de oameni și trebuie protejate atât pentru natură, cât și pentru oameni. IUCN World Conservation Congress, din octombrie 2025, va ghida conservarea pentru următorii patru ani, în timp ce lumea lucrează pentru a atinge obiectivele de dezvoltare durabilă și obiectivele Convenției ONU pentru biodiversitate Kunming-Montreal (pe care și România a semnat-o – n.r.), până în 2030. Aceste informații vor permite factorilor de decizie politică și actorilor locali să planifice măsuri de conservare a apei dulce acolo unde sunt cele mai necesare.”

Studiul “Un sfert din fauna de apă dulce amenințată cu dispariția” a concluzionat că cel puțin 4.294 de specii din 23.496 de animale de apă dulce de pe IUCN Red List sunt expuse riscului ridicat de dispariție. Cel mai mare număr de specii amenințate se găsesc în Lacul Victoria, Lacul Titicaca, Zona Umedă a Sri Lanka și Western Ghats din India, potrivit studiului. Aceste zone găzduiesc unele dintre cele mai mari biodiversități de apă dulce din lume, inclusiv multe specii care nu se găsesc altundeva pe Pământ. S-a descoperit că sistemele de apă subterană din întreaga lume conțin mai multe specii amenințate decât se aștepta. De exemplu, America de Nord găzduiește un număr mare de specii de raci amenințate, cum ar fi Fallicambarus jeanae din Arkansas, care figurează ca Vulnerabil pe Lista Roșie a IUCN. Lacurile, oazele și izvoarele sunt puncte fierbinți de extincție. În 2020, cincisprezece specii de pești din Lacul Lanao din Filipine au fost declarate Extincte pe Lista Roșie a IUCN.

Poluarea, în principal din agricultură și silvicultură, afectează peste jumătate dintre toate animalele de apă dulce amenințate. Ecosistemele de apă dulce sunt degradate și mai mult prin transformarea terenurilor pentru uz agricol, extracția apei și construcția de baraje, care blochează și rutele de migrație a peștilor. Pescuitul excesiv și introducerea speciilor exotice invazive au avut un rol deosebit de puternic în determinarea extincțiilor. De exemplu, crapul Squalius palaciosi, văzut ultima dată în 1999, a fost declarat extinct în acest an din cauza pierderii habitatului prin construirea de baraje și praguri și introducerea de specii introduse invazive în sudul Spaniei.

Lucrarea a constatat că, deși animalele de apă dulce amenințate studiate tind să trăiască în aceleași zone ca și amfibienii, păsările, mamiferele și reptilele amenințate, ele se confruntă cu diferite amenințări din cauza habitatelor lor specifice. Prin urmare, acțiunile de conservare trebuie să vizeze aceste specii.

”Deși trăiesc unul lângă altul în Western Ghats, acțiunile de conservare pentru tigri și elefanți nu vor ajuta mahseerul cocoșat (Tor remadevii), critic periclitat, care este amenințat de pierderea habitatului din cauza proiectelor de regularizare a râurilor și a balastierelor, braconajului și speciilor invazive introduse. Protecția activă a râului și a afluenților în care trăiește mahseerul cocoșat este esențială pentru supraviețuirea acestuia, pe lângă reglementările de pescuit și interzicerea introducerii altor specii introduse invazive”, a spus Dr Rajeev Raghavan, președintele pe Asia de Sud al Comisiei de Supraviețuire a Speciilor a Grupului de Specialiști în Pești de Apă Dulce al IUCN și coautor al studiului.

Studiul a mai arătat că zonele cu stres ridicat privind apa (unde există cerere mare și ofertă scăzută) și zonele cu mai multă eutrofizare (unde un exces de nutrienți în apă duce la creșterea excesivă a algelor și a plantelor) nu găzduiesc un număr mai mare de specii amenințate decât zonele cu stres privind apa mai scăzut și mai puțină eutrofizare.

“Acest lucru arată că stresul privind apa și eutrofizarea nu sunt indicatori buni pentru localizarea speciilor amenințate și nu ar trebui folosiți pentru a ghida conservarea. În schimb, este esențial ca datele despre speciile de apă dulce să fie incluse în mod activ în strategiile de conservare și în planificarea și managementul utilizării apei, pentru a se asigura că practicile lor sprijină ecosistemele sănătoase de apă dulce”, a declarat Dr Topiltzin Contreras MacBeath, Co-Președinte al Comitetului de Conservare a Apelor Dulci al Comisiei de Supraviețuire a Speciilor a IUCN.

“Sunt necesare investiții sporite în măsurarea și monitorizarea speciilor de apă dulce pentru a se asigura faptul că acțiunile de conservare și planificarea utilizării apei se bazează pe cele mai recente informații. Crabii, racii și creveții sunt la cel mai mare risc de dispariție dintre grupurile studiate, cu 30% dintre specii amenințate, urmați de 26% dintre peștii de apă dulce și 16% dintre libelule.

Această evaluare globală a faunei de apă dulce este rezultatul a peste 20 de ani de muncă a peste 1.000 de experți din întreaga lume.

Mesaje de susținere

“Aceste descoperiri marcante reprezintă un strigăt solidar în jurul speciilor de apă dulce și al habitatelor în declin care le susțin. Din punct de vedere istoric, rolul important al apelor dulci în protejarea biodiversității globale a fost trecut cu vederea, iar diferențele cheie în ceea ce privește modul în care aceste sisteme ar trebui să fie gestionate sunt recunoscute abia acum. Este imperativ ca factorii din conservare să lucreze în colaborare pentru a aborda provocările poluării, modificarea habitatului pe termen scurt și răspândirea speciilor invazive. Soluțiile la aceste amenințări pot fi noi și inovatoare, iar datele prezentate aici pot fi folosite ca foaie de parcurs pentru a ne ghida eforturile colective,” a spus Tim Lyons, Director la Conservation at New Mexico BioPark Society.

“Este ușor de observat că ecosistemele de apă dulce au fost supuse unui stres extrem, deoarece apa potabilă devine limitată, secetele se intensifică și poluarea se infiltrează în aceste habitate. A afla că un sfert dintre speciile de apă dulce din lume sunt expuse unui risc ridicat de dispariție ca urmare a acestora este o tendință profund îngrijorătoare. Această cercetare arată ceea ce deja ne temeam că este adevărat – ecosistemele de apă dulce și speciile care trăiesc în ele au nevoie de ajutor imediat,” a spus Stephanie Wear, vicepreședinte senior internațional pentru conservare la Moore Center for Science.

“Cele mai multe animale de apă dulce amenințate, cum ar fi creveții, racii și crabii, sunt mici, trăiesc nevăzute sub suprafața apei dar indiferent de dimensiunea lor, ele sunt esențiale pentru a menține sănătoase iazurile, lacurile și râurilor pe care se bazează miliarde de oameni. Degradarea mediului este un risc pentru supraviețuirea lor și a noastră. Trebuie să luăm această știre în serios și, mai degrabă decât să disperăm, să investim energie și resurse în conservarea acestor medii – sănătatea, nutriția, apa potabilă și mijloacele de trai depind de ele.”

“Acest studiu subliniază situația urgentă a ecosistemelor de apă dulce, biodiversitatea se confruntă cu un risc semnificativ de dispariție și necesită intervenție imediată de conservare. Este important să se abordeze principalele amenințări și să se ia măsuri de conservare direcționate pentru a atenua declinul în continuare. Protejarea habitatului de apă dulce mai larg, incluzând atât animalele, cât și plantele, este esențială pentru asigurarea furnizării continue a serviciilor esențiale ale ecosistemelor pentru cei care se bazează pe aceste peisaje”, a declarat Malin Rivers, șef la Prioritizarea Conservării la Botanic Gardens Conservation International.

“Constatarea că un sfert dintre animalele de apă dulce sunt expuse riscului de dispariție este un reamintire clară a provocărilor urgente cu care ne confruntăm în protejarea biodiversității. Acest lucru subliniază cât de esențiale sunt datele de înaltă calitate și accesibile pentru identificarea speciilor expuse riscului și luarea de măsuri pentru conservarea acestora. Prin prioritizarea strategiilor bazate pe date, putem lua decizii mai fundamentate pentru a proteja ecosistemele de apă dulce și speciile pe care le susțin”, susține Anne Bowser, CEO la Nature Serve.

“Ecosistemele de apă dulce și speciile pe care le susțin sunt adesea considerate de la sine înțelese, dar sunt esențiale pentru prevenirea pierderii biodiversității și asigurarea mijloacelor de trai. Pe măsură ce aflăm mai multe despre speciile care trăiesc în habitate de apă dulce din întreaga lume, este clar că trebuie să intensificăm eforturile pentru a le proteja. Re:wild este un partener al SHOAL, o alianță globală dedicată sprijinirii partenerilor locali din întreaga lume pentru a preveni dispariția speciilor de apă dulce, ceea ce este un exemplu excelent al cum ar putea arăta eforturile de conservare,” a spus Chouly Ou, coordonator pentru conservarea peștilor de apă dulce la Re:wild.

“Acest raport arată cu adevărat cât de amenințate sunt speciile de apă dulce la nivel global, ca urmare a activităților umane. Vestea bună este că nu este prea târziu să abordăm amenințări precum pierderea habitatului, poluarea și speciile invazive, pentru a ne asigura că râurile și lacurile noastre sunt în stare bună pentru speciile care le numesc acasă,” Dr Matthew Gollock, Șef de program al ZSL pentru Specii Acvatice și Politici, și Președinte al Grupului de Specialiști pentru Anghile al IUCN.