Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) sau preşedintele României ar putea sesiza Curtea Constitutionala privind un conflict intre Parlament si puterea judecatoreasca in cazul respingerii ridicarii imunitatii lui Daniel Chitoiu. CCR ar putea astfel constata că Parlamentul împiedică deliberat actul de Justiţie. Judecatorul Horaţius Dumbravă, membru al CSM şi fost preşedinte al acestui for, a menţionat posibilitatea ca preşedintele CSM să fie împuternicit să sesizeze Curtea Constituţională (CCR) în ce priveşte un conflict între puterea judecatorească şi Parlament, invocând faptul că Legislativul se opune infăptuirii justiţiei prin respingerea ridicarii imunităţii în cazul unor demnitari.
Totodata, acesta a declarat pentru România Curată ca a înaintat preşedintelui Traian Basescu o cerere similară, printr-o scrisoare deschisa pe acest subiect.
“Am trimis o scrisoare deschisa presedintelui Romaniei pentru ca are acest drept de a sesiza CCR cu privire la un conflict juridic de natura constitutională. În acelaşi timp am solicitat membrilor CSM sa dam un mandat presedintelui CSM sa sesizeze CCR. Eu spun ca e un conflict juridic de natura constituţională. E inadmisibil să se întrerupă cursul Justiţiei. Au fost două cazuri anul acesta”, a afirmat Dumbravă.
Vineri, la ora 13.30, judecătorul Horaţius Dumbravă va explica live (video) pe site-ul Romaniacurata.ro ce consecinţe poate avea obstrucţionarea repetată a Justiţiei de către Parlament.
E doctorie curata ceea ce face Dumbrava pt insanatosirea Sistemului de Justitie di Ro deoarece este din interiorul sisitemului si nu din afara lui , ceea ce confera credibilitate maxima spuselor sale. Problema e ca numai cu o floare nu se face primavara de aceea e nevoie de un curent cat se poate de vijelios si o anumita masa critica de sustinatori care sa lupte pt normalizarea Justitiei .
Ar fi interesant de aflat de ce tocmai acum și-a pierdut răbdarea dl. judecător Dumbravă, pentru că săracul Parlament nu prea e la prima infracțiune de acest gen.
Pe de-altă parte, iar dl.judecător ar trebui să știe asta, în momentul în care legiuitorul a prevăzut procedura de avizare, a luat cel puțin în calcul opțiunea ca legislativul să voteze împotriva încuviințării. Legea e făcută pentru a proteja politicienii aleși de abuzurile unei alte puteri, dar își trebuie și bun simț în aplicare. Niciun cod legal nu poate reglementa din păcate bunul simț – și atunci ori ai parte de decizii jenante, ori de abuzuri. Avem de ales…
Eu inteleg mai greu aceasta chestiune.
La ART. 72 din Constitutie scrie urmatoarele:
“Imunitatea parlamentară
(1) Deputatii si senatorii nu pot fi trasi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului.
(2) Deputatii si senatorii pot fi urmăriti si trimisi in judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului, dar nu pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati fără incuviintarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea si trimiterea in judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe langă Inalta Curte de Casatie si Justitie. Competenta de judecată apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
(3) In caz de infractiune flagrantă, deputatii sau senatorii pot fi retinuti si supusi perchezitiei. Ministrul justitiei il va informa neintarziat pe presedintele Camerei asupra retinerii si a perchezitiei. In cazul in care Camera sesizată constată că nu există temei pentru retinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri. ”
Sa inteleg ca nu a fost un caz de infractiune flagranta in sensul Art. 72 alin.(3) din Constitutie, pentru ca intr-un astfel de caz parlamentarul respectiv ar fi putut fi retinut si supus perchezitiei, Camera avand drept de interventie post factum si nu premergatoare acestor actiuni. Deci nu a fost acest caz, nu a fost un caz de infractiune flagranta.
Atunci sa studiem putin Art. 72 alin.(2) unde se spune ca parlamentarii pot fi “pot fi urmăriti si trimisi in judecată penală”, dar “nu pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati fără incuviintarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor”. Inseamna ca parlamentarul respectiv poate fi urmarit si trimis in judecata penala, deci justitia nu a fost impiedicata. Ceea ce a suparat pe unii a fost aplicabilitatea citatului privind exceptia de mai sus de la Art. 72 alin.(2), adica “nu pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati fără incuviintarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor”. Inseamna ca DNA a intentionat “sa il perchezitioneze, sa il retina sau sa il aresteze” pe parlamentarul in cauza. Ori retinerea si arestarea nu au nicio legatura cu actul de justitie, este un act punitiv care este de exceptie si nu reprezinta o regula. Cea mai prezumtiv legitima pretentie a DNA ar fi fost incercarea de “perchezitionare” a parlamentarului, aceasta actiune a DNA este cea mai blanda actiune care ar fi putut avea loc in acest caz, deci si cea mai posibila dintre toate. Ori ce inseamna aceasta, ca DNA inca era in cautare de dovezi ale unei prezumtive infractiuni? Daca dansii nu aveau deja dovada acestei prezumtive infractiuni, de ce mai cereau perchezitionarea? Aceasta perchezitionare reprezinta o exceptie imperativa constitutionala, Camera din care face parte parlamentarul nu are nicio obligatie in a incuviinta, ci poate cel mult sa faca o favoare celui ce cere acest lucru. Pent
(continuare)
Pentru a incrimina refuzul constitutional al Camerei de a aproba perchezitionarea, pentru retinere sau arestare
(pentru care este necesar un temei – vezi si Art. 72 alin.(3)) este imperativ necesar a se invoca macar un germene
de act de justitie anterior cererii DNA in aceeasi speta, caz imposibil pentru ca este un act premergator actului
de justitie. Ori DNA nu este instanta, nici CSM nu este (este o institutie publica administrativa), nici domnul Dumbrava nu este investit cu calitatea de judecator in aceasta speta (in fapt nu are decat o calitate de comentator). Daca domnul Dumbrava isi exercita in spatiul public experienta juridica asupra altora, si eu la randul meu imi pot exercita experienta de analiza logica asupra sa, deci nu este nimeni mai presus de altcineva.
Acest tip de invocare (a prezumtivei obstructionari a justitiei) reprezinta o incercare de a pune in ipoteza (temeiul juridic al cererii) tocmai
concluzia (vinovatia) care se doreste a se demonstra. Tipic pentru gandirea DNA care pleaca mai intotdeauna de la
prezumptia de vinovatie, in cazul de fata dansii vor trebui sa demonstreze in fata unui judecator “suspiciunea rezonabila” necesara trimiterii in judecata fara a il perchezitiona pe parlamentar.
In cazul de fata nu avem un conflict constitutional ci o fractura logica care instiga la incalcarea Constitutiei
prin presiune mediatica si cu instrumente juridice inferioare Constitutiei.