Clarificari despre includerea violului in legea medierii

In ultimele zile s-au scris multe articole si comentarii despre
implicatiile includerii violului in legea medierii. Multi arata cu degetul
catre efectele negative ale acestei prevederi pentru ca ofera, zic ei, o sansa
in plus pentru cel vinovat sa scape de pedeapsa, descurajeaza victimele sa
mearga mai departe in instanta, determinandu-le sa retraiasca experienta
traumatizanta si, nu in ultimul rand, creste riscul savarsirii altor infractiuni
similare prin recidiva. Toate aceste argumente sunt demne de luat in seama.

Pe de alta parte, altii atrag atentia ca legea a fost prezentata gresit in
presa si ca – in acest moment – nu este vorba despre includerea violului in
legea medierii. Asta s-a facut acum 6 luni, cand nimeni nu parea sa fi
observat. Acum este vorba doar de includerea obligativitatii informarii victimelor despre posibilitatea de a apela la
mediere. Aceasta informare este obligatorie, conform noii legi, pentru toate
cazurile in care poate avea loc medierea, care includ, dupa cum spuneam si
violul in varianta „simpla” (cand fapta nu a fost săvârşită de două sau mai
multe persoane împreună, victima nu se află în îngrijirea făptuitorului si nu
este membru al familiei; are peste 15 ani si nu i s-a cauzat o vătămare corporala
gravă).

Mai mult, medierea nu este cea care inlatura pedepsa in cazurile de viol.
Pedeapsa este inlaturata de impacarea partilor sau de retragerea plangerii
prealabile de catre victima. Aceasta prevedere a fost inclusa in codul de
procedura penala inca din 1968. Deci nu medierea cauzeaza inlaturarea pedepsei,
ci este doar o cale prin care se poate ajunge la ea.

Sursa problemei este insasi
posibilitatea retragerii plangerii prealabile de catre victima. Codul penal
stipuleaza ca, in cazul anumitor infractiuni, printre care si violul: „Acţiunea
penală pentru fapta prevăzută în alin. 1 se pune în mişcare la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate.” Lipsa sau retragerea acestei plangeri
determina absenta actiunii penale. In
multe cazuri victimele sunt vulnerabile la presiuni din partea societatii sau a
familiei. Ca sa nu mai vorbim despre cazul in care victima locuieste in aceasi
casa cu agresorul si nu are alt spatiu de locuit. Mai mult, chiar daca victima
isi retrage din proprie initiativa plangerea prealabila, sa ziceam pentru ca
participarea la procesul penal este prea traumatizanta, este oare constructiv
si just sa-i lasam pe acesti oameni nepedepsiti? Desigur ca nu. Cazul intens mediatizat al studentei japonezei violata si ucisa de un individ
care avea deja la activ mai multe fapte similare insa nu fusese pedepsit este
ilustrativ in acest sens.

De aceea, consider ca protestele impotriva includerii acestei infractiuni in legea medierii si impotriva
obligativitatii informarii sunt binevenite, dar ele vizeaza doar o chestiune de
suprafata. Criticile ar trebui indreptate impotriva problemei reale: existenta
institutiei plangerii prealabile. De exemplu, Elvetia a abolit
aceasta institutie din 2004. Franta
mentine aceasta institutie, dar amendeaza sever (45.000 Euro) orice tentativa
de a determina victima de a mentine sau retrage plangerea prealabila si
incurajeaza victimele sa relateze faptele politiei, chiar daca fara consecinte
penale (detalii aici si aici ).

Prin urmare, atat directia generala a reglementarii penale in vigoare cat
si invitarea victimelor sa negocieze cu agresorii este o initiativa gresita. Le
ofera agresorilor mai multe posibilitati de a evita legea, ceea ce incurajeaza
infractionalitatea. Dupa cum au mai spus si altii , situatia actuala aminteste de reglementarea din Codul penal de la 1968,
care spunea ca violul nu se pedepseste dacă, înainte ca hotărârea să fi rămas
definitivă, a intervenit căsătoria dintre autor şi victimă, clauza care se
aplica si violului in grup, in cazul in care victima se casatorea cu oricare
dintre coautori. Institutia plangerii prealabile pare sa fie un astfel de
vestigiu, facand violul sa ramana o infractiune de mana a doua.