În vara aceasta, în urma alegerilor locale, Timişoara a intrat în sfîrşit în rînd cu lumea: a votat cu puterea de la centru şi a ales un primar după tipicul PSD-PNL: plin de sine, ţîfnos, foarte vocal şi revanşard. Modelul Constanţa-Iaşi-Bucureşti, de-acum şi în orgolioasa urbe bănăţeană.
Promisiuni multe, realizări puţine, intoleranţă la critici şi stimularea linguşelii – cam ăsta e modelul impus azi în oraş. Ne va trebui ceva timp pînă să înghiţim şi broasca asta, dar se face. Mai ales dacă de-acum înainte putem sta la coadă, la pomană guvernamentală, după cum s-a lăudat noul primar.
Printre semnele de aliniere la spiritul vremii, am văzut azi unul care, sincer să fiu, m-a deranjat. Pînă anul acesta, de ziua naţională a României, în Piaţa Operei se etalau cîteva zeci de drapele, în nişte portdrapele duble: într-o parte steagul României şi în cealaltă steagul Uniunii Europene. Anul acesta unul din drapele n-a mai fost pus deloc. Ghiciţi care? Desigur, cel al U.E., care a dispărut complet – căci noi nu sîntem o colonie a Europei. Ci una a USL-ului, în mandatul celui care se profilează a fi cel mai slab primar al Timişoarei din toate timpurile.
