Se spune că viitorul ţi-l construieşti singur, dar prin ce mijloace,
cu susţinerea cui, când în România anului 2012 agenda politicienilor
este împânzită de total alte subiecte decât îmbunătăţirea sistemului
educaţional românesc.
Suntem o generaţie fără viitor?!
Deşi suntem în plină campanie
electorală niciun partid politic NU a răspuns solicitărilor studenţilor
în ceea ce priveşte asumarea de soluţii pentru rezolvarea unor probleme
majore din învăţământul superior românesc, care vizează finanţarea
educaţiei, situația tinerilor angajați din educație și sănătate și
participarea tinerilor în luarea deciziilor potrivit ANOSR (http://www.anosr.ro/romania-
Cu
durere în suflet observ că numele domnilor candidaţi şi partidelor
politice se află doar pe afişe, pixuri, brichete şi plase. Noi o să
primim o mare plasă în educaţie! Nu au timp de discuţii complexe, bazate
pe argumente clare, cifre. Mă uitam zilele trecute peste nişte pliante
electorale ale unor candidaţi. Nişte clişee care îmi provoacă greaţă, cu
referiri la familia candidatului, la cât de mult îşi iubeşte copilaşii
şi oraşul din care provine. Nivelul la care aceşti candidaţi îşi
plasează discursul politic, este din perspectiva mea sub limitele
bunului simţ. Sub limitele pe care o persoană educată le-ar putea tolera
din partea unor oameni care teoretic ar trebui să ne inspire încredere,
siguranţă, profesionalism, integritate. Cat despre respectarea
drepturilor noastre electorale, ale studentilor, ce sa mai spun?
Studentii au fost lasati fara drept de vot (detalii aici).
câteva mii de studenţi din România, că avem curajul să ne exprimăm
public dispreţul faţă de gogoşile ieftine pe care vând politicienii, să
îi forţăm să îşi construiască strategii bazate pe nevoile reale ale
noastre, ale cetăţenilor care le vom oferi votul, care avem un interes
în a contribui la conturarea unui viitor al României în care să ne
regăsim.
Şi ce mi se pare şi mai trist este că nu se mai potriveşte
nici măcar sintagma “studenţii numai se plâng, numai cer”. Suntem
indiferenţi şi tolerăm nesimţirea celor care au în mâini
responsabilitatea viitorului nostru.
Draga Andreea, spiritul militantist este rar si pe acest criteriu este foarte pretuit,cel putin de mine.Nu sunt dorite pareri in plus, se pretuieste loialitatea si capacitatea de conformare.Metodele de predare raman invechite,modalitatea de promovare este vechimea si loialitatea iar de aici sistemul isi valideaza mereu lingusitorii si isi prigoneste reformatorii.
Daca nu exista concurenta cat de cat onesta,dispare speranta si apare delasarea si conformismul.Conformisul s-a remarcat cel mai mult in comunsim cand nu aveai voie sa fii altfel,sa nu agonisesti mai mult, sa nu te imbraci mai diferent.Era un atentat la personalitatea fiecaruie,iar daca suntem toti la fel si daca vrei sa ramai conectat la societate trebuie sa fii conformat sa aplauzi aceeasi lideri,sa citesti aceleasi carti si asa mai departe.Daca nu ai concurenta nu ai entuziasm,daca nu castigi cateva competitii ale vietii iti pierzi increderea si din momentul acela demnitatea ta dispare si incepi sa atarni de cineva mai puternic,te justifici si te recomanzi prin acela.Tu nu mai stai pe picioarele tale,iar puterea ta sta in loialitatea fata de un om mai sus de principii,mai sus decat regulile ,mai precis fata de un sef din Romania.