Totul dintr-un buget al unui consiliu local sau județean este esențial și important. Asta aș vrea să înțeleagă și decidenții atunci când singurele demersuri de transparentizare bugetară pe care le fac înseamnă doar publicarea pe pagina web proprie a unor documente interne în format pdf, o modalitate neprietenoasă și considerată o încercare mai degrabă de aglomerare cu informații a utilizatorilor și nu o bună practică. Nu vreau să citesc manuale ale FMI și ale Băncii Mondiale pentru a descifra codurile din bugetul consolidat și apoi din bugetele locale pentru a ști ce cheltuieli cuprind. La fel, nu mă interesează dacă bugetul de pe pagina web a primăriei “X” este ștampilat și dacă respectă legea finanțelor publice locale sau legea responsabilității fiscal bugetare. Cel puțin nu vreau să știu asta ca simplu cetățean, pentru că nu consider că trebuie să am pregătire în Drept sau Finanțe pentru a evalua dacă primăria mea își face treaba.
Ca cetățean vreau să aflu de la decidenții locali trei lucruri:
- Ce probleme vrea municipalitatea sa rezolve cu fondurile pe care le colectează și/ sau pe care le primește de la guvern? Vreau să știu dacă, tu, primar sau tu consiliu local sau județean vrei să te adresezi abandonului școlar sau drumurilor proaste sau lipsei transportului public, condițiilor insalubre din școli sau dezvoltării mediului de afaceri. Nu vreau să aflu că faci de toate și nu rezolvi nimic dar ești campion la găsit scuze. Nu vreau sa aflu că ”plantezi” brusc și co-finanțezi un centru de afaceri sau un parc industrial într-un oraș unde antreprenoriatul este mort sau spațiile pentru afaceri nu sunt o problemă și apoi, ca președinte de consiliu județean, îți pui fiul director peste un astfel de centru care nu are niciodată locatari și îl transformi în sală de nunți în maximum 6 luni. Exemplu are iz realist și se întâmplă într-un județ din România.
- Mai vreau să știu cum planuiești să rezolvi problemele cărora li te adresezi: repari un drum sau faci unul nou? Repari/construiești o școală sau muți elevii în școala din satul vecin pentru că e mai ieftin și ar avea condiții mai bune? Concesionezi un teren către un dezvoltator de parc industrial sau co-finanțezi parcul și îl administrezi singur?
- Și mai vreau să știu cât te-au costat demersurile pe care le-ai facut, respectiv banii pe care i-ai cheltuit într-un an, în patru ani, într-un mandat politic.
Astfel se închide cercul și aflu ce vrei să faci, cum și cât costă și cât ne costă pe noi ca cetățeni. Aflu și dacă ți-ai atins obiectivele în patru ani și votez în cunoștință de cauză. Iar daca nu ți le-ai atins și poți să-mi explici de ce în cifre și bani, e ok, s-ar putea să te cred și să te votez iar. În felul acesta transparentizezi procesul decizional și față de cetățeni dar și față de viitorii decidenți care pot intra în competiție cu oarecare habar despre cum și câți bani s-au cheltuit și pe ce și nu își pun mâinile în cap când își preiau funcția publică și iau în brațe “vina vechii administrații”.
Nu vreau detalii inutile ce țin de planurile interne de achiziții ale primăriei și rectificări bugetare lunare, ci o raportare ca cea de mai sus de două ori pe an, și încă una la sfârșitul mandatului primarului. Ca cetățean, s-ar putea chiar să văd unde sunt lipsurile și să vreau să te ajut pentru că vezi, tu, domnule primar, cetățenii mai pot face și voluntariat sau pot contribui cu bunuri/ fonduri pentru comunitatea în care locuiesc, atâta timp cât știu că există bune intenții vis-a-vis de administrarea comunității, iar dorințele politice trec peste “atacurile politice dure” din presă și peste votatul în bloc în consiliu local.
Să fii la butoanele bugetelor locale e de fapt miza pentru funcțiile de primar sau consilier local. Administrarea discreționară a acestora și accesul la informații despre fondurile publice reprezintă stimulentul și premiul funcției publice. Am auzit de atâtea ori cum motivația pentru a acorda votul unui partid sau unui candidat este că “măcar a făcut ceva”, ceea ce eu traduc prin deziluzionare față de tot ce înseamna politică prin validarea faptului că respectivul decident nu a furat chiar tot și nu prin performanța managerială și administrativă. Poate dacă am avea și partide locale ar ușura și competiția între soluții/ idei de administrare și ar reduce din încărcătura emoțională a alegerilor locale. Dar asta este altă discuție…
Ca cetățean vreau să și văd în bugetul primăriei că nu are bani pentru reparația unui drum sau a unei școli și nu-mi doresc doar să observ cum sunt lăsate în paragină în timp ce deplângem lipsa banilor. Vreau să văd pentru ce sunt bani așa cum vreau să văd și pentru ce nu sunt. Prin urmare vreau să pot urmări actul de administrație sub formă de programe. În momentul de față acest instrument este imaginat doar ca proiect pilot și este implementat în câteva ministere (al Sănătății și al Educației), așadar nu vă faceți speranțe ca am putea vedea un astfel de instrument și în administrația publică locală prea curând. Un astfel de instrument în cadrul cărora s-ar face planuri dar și raportări la nivelul unui oraș/ comune ar cuprinde de exemplu următoarele programe:
- Funcționarea și administrarea instituției: salarii ale funcționarilor și ale personalului contractual, mentenanță, consumabile etc;
- Infrastructură: drumuri, canalizare, investiții noi și mentenanță;
- Servicii publice: servicii în subordinea consiliului local sau județean;
- Turism: investiții și mentenanță dacă este cazul;
- Timp liber, educație, cultură: instituții de educație din subordinea consiliului local/județean, evenimente etc;
Și lista poate continua. Pentru fiecare din aceste programe aș vrea să pot vedea obiective cuantificabile pentru ce se vrea a fi realizat și banii care se cheltuiesc semestrial pentru îndeplinirea lor. Practic, nu văd un rețetar strict în ceea ce ar constitui programele, ci fiecare unitate administrativ teritorială și-ar “croi” singură un astfel de instrument de comunicare și organizare prin care să explice cetățenilor și nu numai (nu-mi fac iluzii că consilierii au habar despre ce votează la rectificările bugetare sau în ce proiecte implică instituția și cât de sustenabile financiar sunt).
Desigur, ar argumenta decidenții și funcționarii, dacă ar exista o lege care să impună o astfel de organizare, ne-am conforma. Vestea bună pentru pentru voi, stimați decidenți, este că nu există interesul pentru o astfel de lege la nivel politic, ci mai degrabă pentru păstrarea status-quo-ului. Însă diverse legi ce își propuneau obținerea a mai multă predictibilitate și responsabilitate am tot avut. OUG 88/ 2013 înființează un sistem național de raportare și centralizare a bugetelor instituțiilor publice cu scopul de a avea mai mult control în ceea ce reprezintă investițiile publice și a le prioritiza. Este neclar înce măsură acest sistem functionează. Cosiliul Investitorilor Străini opina că este un sistem constituit doar pe hârtie. În aceeași notă, criteriile de avizare imaginate pentru ca un proiect de investiții să treacă la etapa studiului de fezabilitate este obținerea avizului Ministerului de Finanțe. În acest moment, nu-mi imaginez ce structură din acest minister ar avea capacitatea de a procesa o astfel de avizare. Sau imi imaginez avizul ca fiind unul strict formal.
În aceeași idee, dar tot la recomandarea FMI (de ce facem legislație pentru transparentizare doar la îndemnul FMI sau UE?) de creșterea disciplinei financiare, predictibilității și a transparenței execuției bugetare la nivelul unităților/subdiviziunilor administrativ-teritoriale, OUG 63/2010 ce modifică Legea 273/2006 privind finanțele publice locale, introduce un articol prin care toate proiectele de buget, comunicările și situațiile financiare ale unei primării/ consiliu județean trebuie publicate. Măsura este bună, dar dacă scopul este informarea cetățeanului, atunci este departe de fi îndeplinit. Cetățeanul este mai degrabă îngropat în hârtii. Pentru a afla cum a fost cheltuit bugetului Primăriei Sectorului 3 în ultimii cinci ani trebuie să parcurgem aproximativ 6000 de pagini de documente, iar pentru aceleași informații de la nivelul unui județ mic – Vaslui – volumul de documente este în jur de 21.000 de pagini. Cred că cifrele vorbesc de la sine: nu avem parte nici de transparență ”reală” și nici de mai multă predictibilitate. Dacă aveți însă curiozitatea și timpul să investigați în detaliu ce achiziționează primăria sau consiliul dumneavoastră județean, vă recomand această pagina web (aici): .
Dacă vestea bună pentru decidenți și funcționari este că nu vom avea parte de legislație și implementare pe măsura nevoilor de informare ale cetățenilor, vestea proastă – pentru noi cetățenii mai degrabă – este că nu văd cum am putea obține standarde de viață mai bune pentru membrii unei comunități dacă nu le oferim și șansa reală de a avea o voce și un cuvânt de zis în modul de administrare a fondurilor publice ce au exact acest scop: să le îmbunătățească viața.
Dacă însă crezi, stimate decident, că cetățenii nu merită să știe sau că nu le sunt utile informațiile despre cum cheltuiești tu banii, află că o astfel de opinie te face în cel mai bun caz paternalist, iar în cel mai rău, un promotor al parandărătului și al clientelismului, ceea ce ne duce foarte departe de ceea ce invidiem la societățile mai la vest sau nord de noi: ”lipiciul” între oameni și comunități care se cheamă încredere și responsabilitate și care aduce standarde de viață mai bune.
