Exista o legatura directa si evidenta intre domnia legii si cresterea economica.
Daca dreptul de proprietate nu este respectat, cine mai investeste intr-o tara? – indiferent daca investitorul este localnic sau strain.
Daca exista o neintelegere intre parti pe seama unui contract si se ajunge la judecata iar judecatorul ia o decizie in functie de grosimea plicul primit de catre una dintre parti, cine va mai respecta contracte? Iar daca drepturile contractuale nu sunt respectate – sa zicem dreptul de a incasa o suma in urma prestarii unor servicii – cine va mai investi intr-o tara?
Daca un proces dureaza ani si ani, ce rost are sa castigi in judecata daca ai dat deja faliment?
Daca un functionar la stat scapa usor in urma actelor de coruptie (doar putine acte de coruptie ajung in judecata si foarte putine se soldeaza cu condamnari definitive, iar condamnarile sunt doar pe cativa ani si oricum se scapa din puscarie dupa cateva zile), cine mai investeste cand are atat de multe costuri ascunse si neprevazute?
Daca se traieste prost intr-o tara este si pentru ca nu exista domnia legii.
Iar atata timp cat in administratia publica se tolereaza mita, atata timp cat judecatorii impart dreptatea in functie de grosimea plicului, atata timp cat contractele nu sunt respectate iar dreptul la proprietate (inclusiv la cea publica) este incalcat de catre o elita cleptocratica, atata timp cat liderii partidelor isi apara membrii aflati sub cercetare penala in loc sa se distanteze de ei, ei bine, in conditiile astea o tara nu poate avansa economic prea mult.
