Comasarea alegerilor incalca dreptul la alegeri libere

Alegerile locale si cele parlamentare vor fi comasate prin angajarea raspunderii Guvernului. Desi relationarea termenilor “raspundere” si “Guvern” pare a fi mult prea pretentioasa si are, in mod evident, un caracter pur aspirational, asa e redactat textul art. 114 din Constitutie.

Unii critici ai comasarii alegerilor au invocat Comisia de la Venetia. Pentru mine a fost destul de putin de convingator, pentru ca respectiva comisie recomanda (nu obliga), in linii mari, ca regulile jocului -oricare ar fi ele- sa nu se schimbe in timpul jocului sau cu putin timp inainte de joc, adica reglementarile privind desfasurarea alegerilor sa fie adoptate cu minimum un an inainte de desfasurarea acestora.

Or, comasarea va fi “legiferata” cu circa un an inainte de alegeri, motiv pentru care recomandarea venetiana ar putea fi “fentata” destul de lejer.

Recomandarea Comitetului din Verona inca nu o cunosc.

O problema reala privind comasarea alegerilor o reprezinta, insa, prevederile art. 3 din Protocolul aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului (CEDO).

Potrivit art. 3 din acest protocol aditional (care dateaza din 1952), statele “se angajeaza sa organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret, in conditiile in care asigura libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ”.

Deci, potrivit CEDO, alegeri legislative libere inseamna nu numai vot secret, ci si asigurarea conditiilor pentru ca votantul sa-si poata exprima in mod liber opinia.

Asigurarea conditiilor pentru libera exprimare a opiniei cetateanului presupune asigurarea posibilitatii reale, efective a cetateanului de a fi informat in legatura cu problemele concrete asupra carora trebuie sa se pronunte prin vot si, in consecinta, de a vota in cunostinta de cauza.

Spre exemplu, in cazul alegerilor parlamentare (la care se refera expres protocolul aditional CEDO), numai dupa o dezbatere reala, efectiva, care sa poarte clar si distinct asupra problemelor specifice Parlamentului (adica probleme care pot fi rezolvate de parlamentari, nu de primari sau de consilieri locali), fara alte interferente care pot deturna dezbaterea, votul va putea fi considerat ca fiind urmarea unui proces real de informare a cetateanului in legatura cu optiunile sale.

In cazul comasarii alegerilor locale cu cele parlamentare (legislative), temele esentiale de dezbatere si, implicit de informare a cetateanului care urmeaza sa voteze sint contopite intr-un amalgam care genereaza confuzie. Bilantul activitatii parlamentare, chestiunile ce tin de activitatea legislativului se vor suprapune, vor bruia si, la rindul lor, vor fi bruiate de chestiunile privind administratia publica locala.

Primarii, consilierii locali, judeteni, municipali, presedintii de consilii judetene, senatorii, deputatii si toate temele pe care le trag dupa ele aceste categorii de catindati vor prinde alegatorul intr-o hora, de-aia de-a noastra, din strabuni, si-l vor invirti in cerc pina cind acesta va ameti.

Cum puteti sustine ca alegatorii de la noi sint chiar atit de naivi (eufemistic vorbind) si nu vor putea sa descurce temele pe care le-am amestecat prin contopirea alegerilor?, vor intreba, ipocrit, gurvernantii. Poporul nostru, vor zice tot ei, e unul deosebit de inteligent si e in stare sa inteleaga totul, indiferent cit de contorsionat ii prezentam lucrurile. In acest sens, Istoria va fi chemata ca martor (mincinos, presupun, dar cine o s-o condamne pentru asta).

Asa o fi, votantul nostru e mai valoros decit al altora, numai ca protocolul aditional la CEDO urmareste ca, in campania electorala, cetateanul (alegatorul) sa nu fie obligat sa se transforme in dezlegator de rebusuri sau de probleme de perspicacitate, ci sa poata dezbate efectiv, in mod real, limpede, fara bruiaje si distorsiuni, chestiunile de interes public pentru care trebuie sa-si exprime liber opinia.

Nu trebuie neglijat nici un aspect de ordin cantitativ. Daca alegerile se desfasoara separat, cele locale de cele parlamentare, durata dezbaterilor chestiunilor specifice fiecarui tip de alegeri este mai mare (circa o luna pentru fiecare). In cazul comasarii alegerilor, durata dezbaterilor va fi redusa la dimensiunea campaniei pentru o singura categorie de alegeri.

Pe linga talmes-balmesul temelor, reducerea duratei dezbaterilor publice este un alt impediment al corectei si completei informari a cetateanului, care va afecta dreptul acestuia de a-si exprima in mod liber opinia.

Din cercurile guvernamentale a fost recent lansat argumentul ca prin comasarea alegerilor se va stimula o mai mare participare la vot. Cred ca rezultatul comasarii alegerilor va fi exact pe dos. Nehotaritii si, in general, altii decit cei din “nucleul dur” al fiecarui partid (primar) nu vor mai participa, pentru ca, din cauza numarului mare de buletine de vot, care vor avea si un continut consistent, la centrele de vot vor aparea intirzieri si blocaje care vor duce la supraaglomerari si, inevitabil, la cozi care vor descuraja particparea celor mai putin “patimasi”.

Cistigul acestor alegeri ar fi fost ca si “nepatimasii” sa voteze. Dar, in mod sigur, acestia vor fi pierduti din cauza previzibilei brambureli care se va crea la centrele de vot.