Copiatul în școli nu mai e doar o abatare etică, ci un veritabil fenomen, care se trage din chiar natura sistemului școlii publice.
Perioada examenelor finale (bacalaureat, evaluări naționale) a devenit prilej de reflecție asupra copiatului. De ce candidații continuă să copieze, în ciuda măsurilor de prevedere și a tuturor represaliilor?
Copiatul, ca un caz particular al infracțiunii, poate fi privit și din perspectivă sociologică. Nu se copiază numai la examene, ci se copiază tot anul la toate testele și, ceea ce este mai semnificativ, elevii nu se simt declasați făcând acest lucru, ci dimpotrivă.
Asta înseamnă pur și simplu că elevii nu prețuiesc ”cunoașterea” care li se oferă, că autoritatea ei este la pământ. De altfel nu este o noutate. Toată lumea spune că la școală se învață lucruri inutile și, chiar dacă uneori se înșală din lipsă de discernământ, în general detractorii școlii au dreptate. Ba, uneori, chiar sublime să fie unele cursuri, dacă nu se încadrează într-un orizont inteligibil de evoluție profesională, sunt judecate ca inutile și clasate în categoria celor demne de dispreț.
Prin urmare, dacă elevii copiază tot anul și la toate vârstele este nu doar pentru că simțul datoriei a devenit evanescent, ci și pentru că oferta școlii nu are niciun preț.
În plus, școala este obligatorie. Copiatul, ca și infracțiunea în general, poate fi o formă de răspuns la o anumită captivitate. Toată lumea (o exagerare necesară) fura în comunism și nu se simțea vinovată, căci compensa în acel chip o injustiție. Sau cel puțin așa erau justificate intim transgresările normelor în vigoare. Nu era o rușine să înșeli statul comunist. După cum nu e o rușine, în optica unei morale particulare a elevilor, să copiezi pentru o notă mai mare. În intimitatea lor, cei care fură astfel au sentimentul că dobândesc o reparație față de un sistem opresiv și absurd. Nu doar opresiv – să subliniem acest fapt -, ci și absurd. Opresiunea cu sens poate fi acceptată (modelul societăților tradiționale), dar nu și cea lipsită de sens.
Prin urmare obligativitatea școlii, corelată cu o ofertă insuficientă sau neadecvată se află la originea copiatului intensiv. Cu cât nivelul școlii este mai prost, cu atât se copiază mai mult și cu atât mai mare este disprețul cu care este înconjurată. Dar cu toate că aceste lucruri sunt destul de evidente, toți reformatorii din ultimile decenii au propus ca obligativitatea să fie extinsă și nu restrânsă. Extinderea învățământului obligatoriu a devenit o dogmă pe care nimeni nu o supune unei judecăți critice.
Specialiștii în educație, adică toți aceia care au dirijat reformele recente, sunt dominați de o idee preconcepută: societatea se află într-o mișcare de progres continuu, așa încât școala ar trebui să țină pasul și să fie cât mai cuprinzătoare și mai inclusivă. Dar cuprinzător și inclusiv se traduce de fiecare dată prin extinderea obligativității. Inițial a fost instituită obligativitatea învățământului de 10 ani, apoi a fost extinsă, de facto, obligativitatea învățământului de 12 ani, pentru ca de câțiva ani să asistăm la impunerea celui de-al 13 an de obligație școlară (clasa pregătitoare).
Școala se arată de fapt incapabilă să-și reformeze conținuturile. Sunt multe motive: sistemul școlar a devenit un mecanism vast, care nu poate fi revizuit fără costuri sociale greu de acceptat; lipsesc oamenii capabili să asume o viziune despre scopul școlii publice și să o pună în aplicare; competențele individuale sunt ele însele insuficiente, câtă vreme societatea în întregul ei nu-și mai propune alt scop decât creșterea PIB-ului și îmbunătățirea indicatorilor statistici.
În aceste împrejurări, ori de câte ori se propune o reformă, se ajunge, inevitabil, la singura variantă de schimbare care mai poate da impresia unei creșteri de prestigiu: extinderea jurisdicție școlare.
daca ceea ce se face la scoala este inutil, invechit, continuturile sunt proaste etc etc …toata lumea nu spune decat ca e rau …de ce atat de multi isi pierd atat de mult timp in scoli? …de ce ar fi cineva atat de interesat de o diploma care sa fie o simpla hartie fara nici un fel de continut? …de ce isi pierd atat de multi inutil timpul ….12 ani scoala+liceul, sau 16 ani daca mai fac si facultate si chiar mai multi ani daca mai punem si masteratul si etc?… si cum ar trebui regandite continuturile acelea ca sa multumeasca pe toata lumea si toata lumea sa fie patrunsa de constiinta de a nu copia? … eu cred ca problema copiatului tine in primul rand de lipsa unor masuri ferme si dure contra celor care copiaza …este furt …cum combatem furtul? …aduceti-va aminte cum se copia la bacalaureat institutionalizat cu buna stiinta pana cand cineva a pus piciorul in prag si s-au introdus camerele de supraveghere si au fost pedesiti penal faptasii…de ce sa nu fi exmatriculat pentru copiat de exemplu? acest tip de sactiune este o buna practica in orice scoala respectabila occidentala…si revin la intrebare ,daca tot nu dai doi bani pe scoala atunci de ce sa iti mai pierzi timpul cu ea ? ..nu inteleg treaba asta la romani …daca e prost de ce te ti scai sa ai tz diplome?
”De ce isi pierd atât de multi inutil timpul?”-din cauza presiunii sociale
”Cum ar trebui regândite conținuturile acelea?”-reforma învățământului in Finlanda v-ar putea oferi un răspuns.
Mai puteți studia si curicula de învățământ in sistem Cambridge.
Exista o întreaga literatura de specialitate+studii recente care ar putea constitui un alt punct de plecare in conturarea răspunsului Dvs. : puteți începe,de exemplu,prin vizionarea conferințelor pe tema educației susținute de Sir Ken Robinson : http://sirkenrobinson.com
Cat despre măsurile coercitive,acestea nu vor rezolva NICIODATĂ problemele de fond ale unui sistem neperformant.
exmatricularea a 2-3 “non-conformisti” macar i-ar speria si le-ar arata ca “furtul de idei” e o infractiune pedepsita
ca sa ramanem la universitatile prestigioase, Sheffield (nu cambdridge, ok) exmatriculeaza pe oricine se inspira fara referinte la lucrarea de master … definit clar ‘cel putin doua randuri fara a cita sursa” – exmatriculare fara a mai putea sustine lucrarea de dizertatie ;)
sa mai spun ca au soft de verificare a lucrarilor de dizertatie ?!
Perfect de acord! M-am referit insa, la curiculum de inavatamnt integrat (unul dintre ele fiind Cmabridge),la nivelul prscolar/gimnazial/liceal. N-am pomenit nimic de mediul universitar. Daca nu am fost destul de clar, va rog sa ma scuzati.(totusi, pana la tonul tendentios al comentariului Dvs. este cale lunga…).
Referitor la masurile coercitive,sustin in continuare ca daca nu sunt dublate de o schimbare in esenta a curiculei ,sunt degeaba(nu vor rezolva problemele de fond).
Cred ca atunci cand va referiti la curriculum integrat va referiti de fapt la a preda matematica si stiintele ca un tot …la noi se predau separat matem, fizica, chimie, etc…pot fi opinii pro sau contra alegerii unei metode sau a alteia …cred ca problema principala a curriculei noastre consta in primul rand in faptul ca nu exista o corelare cu practica …totul se preda ca si cum toti ar deveni matematicieni sau fizicieni … nu exista o programa actualizata si flexibila, nu exista manuale corespunzatoare cele aflate in uz sunt vechi de peste 10 ani si total ineficiente …nici un elev nu poate invata dupa manual fara suportul unui profesor si fara tot felul de materiale auxiliare care sa suplineasca …nu exista baza materiala privind laboratoarele in care sa se faca chestii practice si din acest motiv totul e cu tabla si creta … elevii in clase sunt destul de multi si pratic nu se poate lucra cu ei diferentiat …prea multe materii cel putin in ciclul superior al liceului …nu vad rostul sa faci 15materii cand elevul are deja o obtiune legata de viitor …nu exista nici o posibilitate sa ai ore de recuperare cu cei ramasi in urma, ganditi-va la multitudinea celor cu note sub 5 intrati in liceu si care au de parcurs aceeasi program cu cei care au intrat cu note peste 8 …si tot asa …de fapt cauza este legata de lipsa unei finantari corespunzatoare si a unei decizii ferme de a schimba lucrurile
Ministrul Funeriu a fost un bun reformator ,si un vizionar . Supravegretea bac-ului e doar o mostra de reformare pozitiva.
La asa ceva, doar Nicusor de la Braila iti poate raspunde…