Raportul de anul acesta privind progresele realizate de Romania in cadrul Mecanismului de Cooperare si Verificare mentine tonul critic cu privire la cateva dintre problemele fundamentale, una dintre ele fiind durata imensa a proceselor in instantele de judecata. Multe dintre procesele care privesc oameni importanti risca sa ajunga la implinirea termenului de prescriptie drept pentru care aceste persoane vor scapa de rigorile legii.
De asemenea, se discuta in raport despre lipsa de vointa politica in sustinerea politicilor anticoruptie si se dau exemple cu privire la activitatea Parlamentului care a stopat investigatii de coruptie in cateva dosare importante si, de asemenea, se critica pozitia politicienilor care se raliaza in spatele persoanelor urmarite penal pentru fapte de coruptie.
Raportul da ca exemplu dosarul de la Pitesti care il implica pe domnul Nicolescu, presedintele Consiliului Judetean insa, in ultima vreme, am vazut si cazul domnului ministru Borbely, care a suscitat o intreaga dezbatere privind limitele de exprimare ale politicienilor atunci cand isi sustin colegii. Oricum, acest comportament al oamenilor politici in mod evident nu poate fi catalogat drept unul pozitiv atunci cand vorbim despre sustinerea luptei anticoruptie.
Raportul remarca faptul ca Agentia Nationala de Integritate (ANI) isi face treaba insa activitatile Agentiei sunt cumva lipsite de eficienta din cauza procedurilor judicare lungi si din cauza sanctiunilor aplicate la sfarsitul acestor proceduri, sanctiuni care nu sunt nici pe departe descurajatoare.
Tot in zona de sanctionare a coruptiei, vorbim despre problemele pe care Comisia Europeana le-a vazut in Romania cu privire la regimul confiscarii. Romania confisca extrem de putin si din ceea ce confisca – undeva la 1,8 milioane euro pe an – se executa 0,2 milioane euro pe an.
Sumele acestea foarte mici ne spun de fapt noua, cetatenilor Romaniei, ca este rentabil sa fii infractor in Romania pentru ca ramai si cu banii si nici la inchisoare nu mergi, iar procesele dureaza la nesfarsit. Din punctul acesta de vedere, raportul atrage atentia Romaniei, la modul cel mai serios, asupra riscului de a se transforma intr-un “rai al infractorilor”. Pentru ca daca sanctiunile cu inchisoarea nu sunt aplicate – si se noteaza in raport ca trendul ascendent observat anul trecut cu privire la sanctiunile cu inchisoarea in cazurile de coruptie nu se pastreaza si anul acesta (deci am revenit la trendul descendent), iar daca nici banii nu sunt luati de la cei care incalca legea atunci, evident, infractionalitatea profita de incapacitatea statului de a se apara impotriva ei.
In ceea ce priveste Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), raportul noteaza asa cum era de asteptat, faptul ca alegerile de anul trecut s-au desfasurat cu incalcarea regulilor clare prevazute de lege pentru eligibilitatea candidatilor, iar aceasta incalcare a regulilor a dus, la inceputul acestui an, la invalidarea mandatelor unor membri CSM – trei magistrati si un reprezentant al societatii civile. Acest fapt si-a pus amprenta asupra activitatii Consiliului, care a inceput mult mai tarziu sa functioneze si care a inceput destul de ezitant in noua sa componenta. Comisia Europeana se limiteaza la a spune printre randuri ca agenda reformista care i-a dus pe multi dintre actualii membrii CSM in aceasta pozitie trebuie dovedita si de viitoarele lor actiuni si luari de pozitie. Trebuie urgent imbunatatita performanta in materia raspunderii disciplinare a magistratilor.
Cu privire la noile Coduri, raportul remarca faptul ca au fost adoptate insa incurajeaza autoritatile romane sa inceapa din timp actiunile de pregatire a implementarii acestora, pentru a evita intrarea intr-un blocaj provocat fie de eventuale prevederi ce nu ar functiona in practica, fie de nestiinta judecatorilor si a procurorilor cu privire la noile prevederi. La acest punct, ceea ce spune raportul se intalneste cu ceea ce am spus si noi de-a lungul timpului si anume: degeaba avem legi noi daca magistratii nu sunt pregatiti sa le aplice si daca ele nu influenteaza in mod pozitiv sistemul judiciar si functionarea acestuia.
In concluzie, criticile principale sunt la adresa Inaltei Curti de Casatie si Justitie si la adresa clasei politice, iar laudele principale, ca de obicei, la adresa Directiei Nationale Anticoruptie, a Agentiei Nationale de Integritate, a Directiei Generale Anticoruptie si, partial, la adresa Ministerului Justitiei care a pregatit noile Coduri si care lucreaza la definirea unei strategii anticoruptie mai ample, la nivelul intregii tari.
