Dezbaterile
pentru o lege care să unifice şi să fluidizeze administraţia publică a
Bucureştiului au fost printre cele mai aprinse evenimente ale ultimelor
luni, aducând laolaltă sau pe poziţii opuse partidele politice,
organizaţii neguvernamentale şi cetăţeni. Scopurile şi mizele au fost
înţelese diferit de factorii interesaţi, au fost prezentate în moduri
distincte în mass-media şi s-au conturat în diverse chipuri în minţile
celor cărora le este destinată legea, adică locuitorii Capitalei. În
acest context, nu ne propunem clarificări sau să identificăm puncte
slabe sau tari, ci să scrutăm trei capitale europene, provenind din
culturi politice, economice şi
administrative diferite şi legislaţiile
aferente organizării lor.
Viena
Austria se deosebeşte, ca primă observaţie, de România prin structura
federală. Constituţia Federală stabileşte că oraşele mari, printre care
şi Viena, trebuie să aibă 3 instituţii obligatorii: Consiliul
Municipal, instituţia reprezentativă aleasă de cetăţeni, consiliul
(Senatul) ales de cel municipal şi primarul.
Prin
Statutul (Constituţia) Vienei, se identifică punctual rolul fiecăreia
dintre aceste trei instituţii. Consiliul Municipal, compus din 100 de
membri şi ales pe 5 ani, are rolul de a reprezenta interesele
cetăţenilor, de a alege primarul, viceprimarii şi consilierii din Senat,
de a adopta bugetul şi de a lua deciziile majore. De asemenea, îi poate
interpela pe primar sau pe consilierii executivi.
Senatul este
prezidat de către primar şi este compus din cel puţin 9 şi cel mult 15
membri. Este format din membri cu funcţii executive, dar şi din
consilieri fără portofoliu. Instituţia este responsabilă de revizuirea
anumitor probleme municipale, înainte de intrarea acestora în dezbaterea
Consiliului Municipal şi de rezolvarea celor administrative majore.
Primarul nu face parte din Consiliul Municipal, dar poate fi revocat
din funcţie de membrii acestuia. În schimb, prezidează şedinţele
Senatului şi are atribuţii federale, fiind guvernator al Provinciei
Viena. În anumite condiţii, poate anula deciziile luate de cele două
consilii.
Din punct de vedere administrativ-teritorial, capitala austriacă este
compusă din 23 de districte (Bezirke), conduse de primari, aleşi de
către consiliul de district, compus din persoane alese democratic.
Primarii au rolul de a reprezenta districtul şi de a-l susţine pe
primarul Vienei în activitatea sa. Municipalitatea poate încredinţa
misiuni de interes local districtelor, oferind fondurile necesare pentru
implementarea acestora. Pe de altă parte, districtul plăteşte pentru
prestarea unor servicii publice (curăţenia, spre exemplu) gestionate de
către administraţia Vienei.
Preşedintele districtului are dreptul de a lua atitudine faţă de
deciziile municipalităţii. Există şi procedura de audiere, prin care
primarii pot fi consultaţi cu privire la proiecte semnificative, fără
obligaţia din partea consiliului de a aproba cerinţele materiale ale
districtelor. Respectând principiul descentralizării, administaţia
centrală a Vienei trebuie să anunţe organele de conducere a districtului
cu privire la planurile de administrare, astfel încât la cererea
districtului să se poată modifica lista de priorităţi.
Londra
Următorul exemplu aduce în discuţie o problemă sensibilă a zonei
metropolitane. Londra extinsă, Greater London, s-a constituit în 1965
prin London Government Act (1963) şi este entitatea care cuprinde atât
Londra, cât şi localităţile înconjurătoare. În prezent este compusă din
Londra propriu-zisă şi cele 32 de subdiviziuni (boroughs) plus The
Corporation of London, care gestionează centrul financiar – the city.
Fără a urmări toată povestea creării entităţii administrative, vom
urma firul de dezvoltare a structurii administrative care guvernează
astăzi peste aproape 7 milioane de cetăţeni. Prin intermediul Greater
London Authority Act 1999, au fost definitivate cele trei instituţii
principale care guvernează Londra – Greater London Authority
(Autoritatea), respectiv London Assembly (Adunarea) şi primarul, care,
spre deosebire de cazul vienez, este ales direct.
Autoritatea însumează un corp stabil, apolitic, de aproximativ 600 de
funcţionari. Adunarea este formată din 25 de membri – 11 reprezintă
capitala, iar 14 sunt aleşi în circumscripţii – care au rolul de a
supraveghea activitatea primarului şi de a investiga probleme
semnificative. Membrii Adunării pot supraveghea cheltuirea banilor
publici şi chiar amenda bugetul propus de primar.
Rolul primarului
este de a dezvolta politici pe domenii precum transportul, dezvoltarea
economică, sănătatea, cultura, spaţiul locativ sau mediul. Are atribuţii
largi în ceea ce priveşte bugetele Autorităţii Londoneze şi ale
instituţiilor conexe – Poliţia Metropolitană, Agenţia de Dezvoltare,
Pompierii şi Autoritatea de Transport.
Din punct de vedere administrativ şi teritorial, există 33 de
diviziuni (boroughs), conduse, în cele mai multe dintre cazuri, de câte
un consiliu, responsabil pentru administrarea şi livrarea serviciilor
publice – spaţiu locativ, curăţenie şi educaţie. Scopul lor este de a-l
susţine pe primar în implementarea strategiei sale pe termen lung.
Consiliile sunt alese pe un mandat de patru ani, de către cetăţenii din
zona respectivă şi au un primar, în cele mai multe cazuri onorific, ales
de către consilieri. Consilierii, care sunt plătiţi, au rolul de a
decide asupra politicilor publice. Pe lângă consilieri pot exista
cabinete, conduse de lider (leader), care se ocupă de trasarea
politicilor necesare dezvoltării comunităţii şi pot avea atribuţii
executive şi comisii de examinare a performanţei administrative.
Budapesta
Capitala maghiară are un sistem dual, cu o administraţie generală şi
23 de administraţii locale. Adunarea generală (consiliul) şi primarul
sunt aleşi prin vot direct, iar viceprimarii sunt selectaţi din cadrul
Adunării, la propunerea primarului.
Budapesta este împărţită în 23 de districte. Fiecare dintre aceste
districte are propriul sistem de guvernare, administrat de primari aleşi
şi structuri reprezentative, şi are dreptul de a emite decrete locale,
în acord cu reglementările Adunării. Nu există regim de subordonare
între consiliul general şi cele districtuale. Diferenţa esenţială între
ele este că cele districtuale au în grijă probleme locale, pe când cel
general are ca scop rezolvarea celor generale sau care privesc mai multe
districte.
Relaţiile dintre cele două paliere sunt clarificate prin intermediul
Legii guvernării locale. Reprezentanţii districtelor pot participa la
şedinţele consiliului general şi pot înainta moţiuni. De asemenea, pot
solicita informaţii oficialilor centrali despre probleme referitoare la
districtul din care provin.
Concluzii
Am adunat, deci, sub aceeaşi cupolă trei modele de guvernare diferită
– cel englez, unul complex şi cu tradiţie, cel austriac, marcat de
rigoare, şi cel maghiar, unul asemănător cu cel românesc. Fără a ne
pronunţa asupra celui mai bun, mai frumos sau eficient, admitem că cel
mai bun mod de a găsi răspunsul pentru propria Capitală stă în
observarea experienţei altora. Şi, cum am avut o Constituţie şi un
sistem administrativ inspirat din Vest, de ce nu am avea şi o Lege a
Capitalei? //
* * *
Abordare unitară
Legea Bucureştiului vizează, după cum se precizează în
expunerea de motive a proiectului, asigurarea unei abordări unitare şi
revitalizante pentru Capitală, prin menţinerea numărului actual de
sectoare, dar prin modificarea structurii instituţionale. Instituţia
primarilor de sector va fi eliminată din joc şi va fi introdus un buget
consolidat pe Capitală, care va fi distribuit de către Consiliul Local
şi gestionat de către viceprimari.
Structura instituţională
Autorităţile care ar guverna Bucureştiul sunt Consiliul Local
(rol deliberativ) şi primarul, respectiv viceprimarii sectoarelor
(executivul). Consiliul Local ar avea un număr de 84 de membri, aleşi
prin scrutin uninominal, sistem care deschide posibilitatea de
candidatură pentru independenţi. Viceprimarii vor fi aleşi din rândul
consilierilor locali şi vor reprezenta sectorul în care se află colegiul
uninominal de unde provin.
Aparut in Revista 22, 19 aprilie 2011.
De cand asteptam ca cineva sa vina cu analize de genul asta, sa vedem si la altii cum este… Multumesc, Septimius! Daca te gandesti sa mai faci, ma intereseaza si Parisul cum este administrat!
@IO – Am vrut sa includ si Parisul in articolul de fata, insa din motive de spatiu am ales sa prezint trei capitale diferite din punct de vedere al traditiei administrative, economice si politice. Va fi publicata si o analiza despre capitala Frantei, mai ales ca s-a discutat mult despre adoptarea unei forme de administrare similara celei pariziene.
Apropo de abordare unitara:
Stiati ca sistemul informatic de conducere a celor 6 (sase) sectoare din Bucureşti precum si sistemul informatic al Primariei Genelale, sunt comandate (şi platite) de fiecare în parte, ca proiect nou, desi legea de organizarea si functionarea autoritatilor administratiei publice locale este una si aceeasi pentru intreaga tara ?
Daca la aceasta risipa uriasa mai adaugam cate un nou sistem informatic (proiect, management, echipament, etc.), comandat pentru fiecare Judet, municipiu, oras, comuna, in total peste 2000 la numar, ne putem da seama “unde sunt banii dumneavoastra”.
Atentie, desi primariile administrează teritoriul dupa aceeasi lege cu aceleasi documente primare si generate, fiecare în parte (baieti de zahar), a avut “placerea ” de a comanda un proiect nou, nout care este “intretinut”, prin contract permanent, cu diferite firme si firmulite.