Duminică nu au câștigat partide sau alianțe de partide. Duminică, partidele tocmai și-au dat seama că nu se mai pot baza pe majorități create prin cumpărări de voturi, oameni, organizații din societatea civilă și presă, oricât de mult s-ar chinui. Din câte am văzut nu au prea înțeles cu adevărat nici câștigătorii, nici învinșii ce li s-a întâmplat. Societatea a schimbat în ultimii ani majorități când a fost dezamăgită, nu doar o dată și nu doar într-o singură direcție, în pofida presiunilor, promisiunilor sau bunăvoinței electorale de context. Șoc și groază, partidele tocmai au fost trimise să-și redeseneze fundamental relația lor cu societatea. Entuziasmul de moment al multora va trece și atât cei care vor păstra, probabil, guvernarea cât și actualul președinte – ales și partidul care l-a susținut vor fi din nou judecați cu rigoare de către cetățeni care le pot da calculele peste cap. Iar ei știu asta.
Tinerii au fost motor al mobilizării pentru participare la vot și au participat la rândul lor mult mai mult decât în alți ani. Până acum aproape tot timpul mi se scoteau ochii pe la ministere că tinerii nu prea contează electoral și de-aia e greu, vezi doamne, să convingă unii și alții „partidul” (a se citi în special șefii de partid cu influență la Ministerul de Finanțe), oricare ar fi ăla, că trebuie ascultați și trebuie să se facă ceva pentru tineri. De data asta n-a mai fost așa și sunt convins că se va simți în viitor. E un câștig important, deși cred că am câștigat mult mai mult decât atât votând în număr mare pe 2 și 16 noiembrie.
În altă ordine de idei, le datorăm cetățenilor care nu au putut vota și tinerilor care vor să se implice civic și mai ales politic o lege electorală mai bună. Asigurarea posibilității tuturor cetățenilor de a își exercita dreptul de vot, a posibilității de a înființa ușor un partid și a egalității de șanse între candidați independenți și candidați pe liste de partid sunt doar câteva din modificările care trebuie făcute. Inițiativa politica fără bariere e un bun punct de plecare în acest sens.
De altfel, la nivel European principalul subiect de discuție pe zona de tineret este „Capacitarea tinerilor pentru participare la viața politică”, tema actualului ciclu de Dialog Structurat între organizațiile de tineret și autoritățile publice (Consiliul Uniunii Europene și autorități naționale și locale). La ultima conferință Europeană de tineret, când defineam cadrul orientativ al acestui proces, am insistat foarte mult ca barierele formale din calea participării tinerilor la viața politică să fie printre elementele centrale vizate. Colegii din alte state care au participat la același atelier de lucru se uitau la mine ca la un extraterestru. La un moment dat, după ce le-am prezentat realități din legea noastră electorală cea de toate zilele, câțiva mi-au spus că ei înțeleg că noi avem problema asta specifică, dar hai să facem recomandările mai generale, să se regăsească toată lumea. Altora nu le venea să creadă ce inepții avem în democrația noastră originală membră UE. Până la urmă a rămas și problema barierelor formale în respectivul cadru, propusă fiind de atelierul nostru și adoptată ulterior de conferință – nu atât de explicit pe cât mi-aș fi dorit, dar totuși printre primele elementele enumerate. Nu mă gândeam că voi ajunge să fiu întrebat de colegi care au participat la conferință ce se întâmplă cu votul românilor, cum s-a întâmplat, sau că cel mai probabil majoritatea dintre ei vor vedea direct în presa din țările lor cum e cu barierele formale în calea votului nostru, al românilor. Un singur lucru e cert, legea electorală trebuie schimbată. Miercuri mă întâlnesc din nou cu ei la Adunarea Generală a Organizației Europene a Tinerilor (European Youth Forum), în Cluj. Mă doare că va trebui iar să le vorbesc despre o Românie cu probleme anormale pentru o democrație, dar sunt bucuros că o să le vorbesc și despre o Românie în care cetățenii au învățat că puterea e la ei.
Încrederea mea în clasa politică nu s-a schimbat, e în continuare foarte mică. Am câștigat însă multă încredere în spiritul civic al oamenilor și al tinerilor în special. Am tot spus în repetate rânduri și o spun din nou, România are nevoie de societate civilă puternică, de cetățeni care să își asume propriul viitor, inclusiv controlând clasa politică prin instrumentele democrației. Fără societate civilă clasa politică nu se va schimba. Cu o societate civilă puternică, oamenii integri vor căpăta o șansă în politică, fie prin faptul că partidele clasice vor fi obligate să se reformeze, fie prin constituirea de partide noi sau prin succesul unor independenți. De astăzi ne continuăm treaba, fie că asta înseamnă să facem analize și recomandări elaborate, fie că înseamnă să facem apel la presiune pentru a (re)aduce aleși pe calea cea bună. După prezența mare la vot de duminică, eu mă întorc la treabă cu mai multă încredere și cu mai mult spor, pentru o Românie în care nu îmi mai e frică să cred!
Speranta intregii tari e in mainile tinerilor romani de pretutindeni. Ei sunt generatia necompromisa care are datoria sa-si creeze viitorul lor si al copiilor lor acum. Nu va fi usor, dar sunt sigura ca vor avea entuziasmul si energia necesara sa creeze o adevarata democratie in Romania.