Un comunicat al asociatiei Ad Astra privind privind situaţia concursurilor de ocupare a posturilor în învăţământul superior din februarie 2011 aduce la cunostonta publicului desfăşurarea recenta a unei runde de concursuri pentru ocuparea a peste 2000 de posturi în universităţi, la nivel naţional. Concursurile s-au organizat într-o maniera mai transparentă decât în trecut, toate datele fiind în principiu accesibile public pe site-ul jobs.edu.ro. Din păcate, în practică, o parte dintre date au lipsit.
În peste 90% dintre cazurile afişate, pentru fiecare post a fost înscris câte un singur candidat, iar în peste 85% dintre cazuri candidatul provenea din aceeaşi universitate, foarte frecvent fiind vorba de aceeaşi instituţie în care a studiat şi a parcurs toate etapele profesionale anterioare. Prezenţa candidaţilor proveniţi din străinătate sau măcar cu unele studii în străinătate a fost o raritate.
Mai puţin de un sfert dintre posturi, cca 500, au fost pentru asistenţi, celelalte trei sferturi reprezentând promovări pe post. Ţinând cont că în România sunt 30.000 de cadre universitare şi că la o carieră de 40 de ani aceasta înseamnă 750 de pensionări pe an, pe lângă alte pierderi de personal, rezultă că populaţia universitară este într-un proces de contracţie.
Aceste cifre caracterizează lipsa de atractivitate a posturilor din învăţământul superior românesc. În ultimul deceniu s-a constatat exodul tinerilor valoroşi în străinătate pentru studii universitare, fapt ilustrat de popularitatea târgurilor de universităţi străine. Ţinând cont de poziţia foarte modestă a universităţilor româneşti în clasamentele mondiale şi de competiţia acerbă de pe piaţa globalizata a muncii, interesul legitim al tinerilor de a studia în străinătate nu este surprinzător.
Conform raportului Băncii Mondiale privind Sistemul Naţional de Cercetare, peste 15000 de cercetători români lucrează în alte ţări. Dintre aceştia, între 2007 si 2009 au revenit în România doar 40. Conform aceluiaşi raport, numărul cercetătorilor din România scade cu 3.5% pe an, rată ceva mai mare decât rata de pensionare. Ceea ce este surprinzător este că pentru zecile de mii de tineri români care au studiat la universităţi din străinătate, cât şi pentru cei peste 15000 de cercetători, cvasitotalitatea posturilor din învăţământul superior românesc, inclusiv cele la nivel de profesor universitar, nu par să prezinte niciun fel de interes, întrucât nici macar nu încearcă să participe la aceste concursuri.
Situaţia poate fi explicată printr-o lipsă de atractivitate a posturilor din învăţământul superior românesc, datorită slabei salarizări pe care o are un cadru didactic universitar, dar şi datorită birocraţiei inerente pe care o implică sistemul universitar actual. Pe de altă parte, este posibil ca lipsa unui număr ridicat de candidaţi pe un post să se explice şi prin faptul că aceste concursuri sunt necreditate ele însele ca adevărate concursuri, în speţă prin acceptarea resemnată a faptului că, în imensa lor majoritate, sunt fie promovări deghizate, fie posturi scoase pentru o persoană anumită, ceea ce face inutilă orice altă candidatură.
Voi ati vazut asemenea concursuri la voi in universitati? Simtiti vreo schimbare recenta?
Mai mult aici.
Lucrurile nu stau in fapt chiar asa. Exista o lege emisa de Minister care prevede metodologia de evaluare a dosarelor si reglementeaza criteriile de ocupare a fiecarui post didactic. Dosarele depuse la nivelul universitatii sunt evaluate si numai daca corespund criteriilor sunt trimise la minister pentru aprobarea ocuparii postului (conf. si prof).Aici exista o comisie de evaluare pentru fiecare specialitate.
In general pe posturile oferite participa cadre din interiorul universitatii, care au evoluat in timp si corespund criteriilor pentru fiecare post, ceea ce este firesc. Altfel ce ar trebui sa faca acestia , sa se retraga din invatamant sau sa ramana pe un post inferior pregatirii lor? Problema cheie este aceasta metodologie care cuprinde criteriile de promovare pe post.
Deci aici trebuie sa se intervina stabilind criterii care sa asigure promovarea acelor cadre didactice care au o pregatire la nivel european. In rest eu am constatat ca nu se mai pot face aranjamente.
Toate cele bune
Am incercat sa ma inscriu la un concurs la Universitatea din Iasi, in domeniul stiintelor socio-umane. Am absolvit recent o universitate in Statele Unite si am avut o bursa postdoctorala. Intors in tara am v rut sa imi depun dosarul dar m-am lovit de problema echivalarii diplomelor. Nu a mai fost timp sa obtin echivalarea in trei saptamani cat au durat inscrierile si prin urmare dosarul nu a fost acceptat. De altfel una dintre conditiile de inscriere la concurs era existenta acestei echivalari.
Parerea mea este ca aceasta echivalare este facuta sa puna bete in roate cercetatorilor care au ales sa studize in alte parti decat romania, si implicit, sa-i favorizeze pe cei care au studiat in RO. s-ar putea sa ma insel dar acest fenomen al echivalarii diplomelor care este time-consuming este mai degraba caracteristic Romaniei. Din cate stiu, in tari cu traditie academica mai bogata nu au aceasta cerinta in momentul inscrierii la concurs.
Si apropos, concursul pentru postul la care candidam a fost achizitionat de sotia (si ex-studenta) unui universitar iesean. O noua coincidenta fericita desigur…
Nu am vazut nici o schimbare in ulimul timp. Atita timp cit abilitarea conditiona accesul la postu de profesor, s-a pus batista pe tambal. Citiva “fraieri” care satisfaceau conditiile impuse, si-au dat aceasta abilitare si n-au promovat… Acum ca abilitarea nu mai conditioneaza promovarea in pozitia de profesor, impostorii jubileaza. Se mizeaza pe abolirea in totalitate a abilitarii. Deci ramine cum am stabilit, promoveaza cine trebuie si nu cine ar merita. Iar cei cu studii doctorale si post-doctorale prin alte tari vor avea in cel mai bun caz norocul domnului Adrian Porumb de a nu fi admis la concurs. Domnul meu, n-ati pierdut nimic, dar absolut nimic, credeti-ma ca stiu ce spun. Dupa parerea mea, Funeriu s-a inecat ca tiganul la mal. Daca conditiona ocuparea posturilor de conducere din Universitati de statutul de “abilitabil”, era alta povestea acum. Daca in plus, conditiona finantarea scolilor doctorale de existenta unor “abilitati” era si mai bine, poate se facea un pic de curatenie. Dar n-a fost sa fie! Si de la dl. Pricopie care are decit nevoie de o constiinta profesionala, ce sa astepti?