Alex Costache

Unici în Europa. Nicăieri în UE nu e prag la abuzul în serviciu!

Toată ţara dezbate zilele acestea cât să fie pragul la abuzul în serviciu, după ce CCR a obligat Parlamentul şi Guvernul să introducă un astfel de prag valoric, dincolo de care vinovatul să facă puşcărie, iar cei care provoacă un prejudiciu sub această limită să scape. Și România Curată participă la dezbatere printr-un sondaj de opinie pe această temă la care au participat până acum peste 5500 de persoane. Votează și tu!

Motivarea CCR a fost în sensul că legea ar fi neclară, imprevizibilă şi s-ar încălca astfel drepturile omului.

Ce se ştie mai puţin e că nicăieri în Europa nu există un prag pentru infracţiunile de serviciu cum este abuzul.

Camelia Bogdan, judecătoare: Nu există prag la infracţiunile de serviciu în UE!

“În SUA e relevant FCPA (Foreign Corrupt Practices Act – n.r.) şi în UK, Bribery Act 2010. Nu există prag nicăieri în lume! În Franţa se sancţionează cu 10 ani detenţie şi amenzi usturătoare”, a declarat pentru România Curată celebra judecătoare Camelia Bogdan.

Alexandra Lăncrănjan, procuror: Se pedepsesc intenţia şi condiţionarea. În Texas există prag, dar nu pentru existenţa infracţiunii, ci ca formă agravantă

„Deoarece, în mod evident, nu orice încălcare a unei dispoziţii legale ar trebui să fie sancţionată din punct de vedere penal, legiuitorul naţional a prevăzut o formă de delimitare, dar aceasta vizează fie intenţia (se pedepseşte încălcarea atribuţiilor de serviciu dacă aceasta este intenţionată, iar circumstanţele concrete sunt lăsate în marja de apreciere a sistemului judiciar cum este cazul Canadei), fie condiţionarea existenţei infracţiunii de existenţa unei vătămări sau a unei pagube sau a unui folos fără să fie cuantificat strict, de obicei semnalizat în norma de incriminare prin sintagme de tipul ”atingere însemnată”, ”grav”, ”important” (aprecierea caracterului suficient de grav este lăsată în sarcina sistemului judiciar cum este cazul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord).

Un prag valoric predefinit este întâlnit în cazul legislației penale din Texas, dar nu ca element de existenţă a abuzului în serviciu, ci ca formă agravantă a acestuia”, a declarat procurorul Alexandra Lăncrănjan pentru România Curată.

Claudia Postelnicescu, avocat: În Texas există prag valoric

“În Codul penal al statului Texas, SUA, există mai multe praguri individualizate pentru infracţiunea de abuz de putere/abuz în serviciu, fie pentru încălcarea legilor în exercitarea atribuţiilor de serviciu, fie neglijenţa în serviciu cu bunuri publice, servicii publice care sunt în grija funcţionarului sau al instituţiei publice, astfel:

un prag de 100 USD pentru încălcarea unei legi în legătură cu atribuţiile de serviciu;

praguri individualizate în raport cu valoarea pagubei – un prag între 100 şi 750 USD;

un prag între 100 şi 2500 USD;

închisoarea pentru prejudicii mai mari de 30.000 USD, dar mai mici de 150.000 USD;

închisoarea (individualizată pe categorii de pedepse) pentru prejudicii între 150.000 USD şi 300.000 USD;

închisoarea pentru pagube de 300.000 USD sau mai mari”, a explicat avocata Claudia Postelnicescu pentru România Curată.

Document de drept comparat intrat în posesia României Curate

În plus, surse din cadrul Ministerului Justiţiei confirmă ce spun experţii României Curate. Un document intern al MJ intrat în posesia României Curate arată fără dubiu că infracţiunile de serviciu nu au un prag valoric în UE.

Vezi mai jos cum sunt definite în UE infracţiunile de serviciu precum abuzul de funcţie sau de putere.

În Italia, de exemplu, valoarea pagubei este un criteriu doar pentru stabilirea pedepsei, nu un indicator de unde să înceapă răspunderea penală.

Art. 323 Cod Penal italian, abuzul în serviciu:

În măsura în care nu constituie o infracţiune mai gravă, funcţionarul public sau persoana însărcinată cu un serviciu public care, cu ocazia exercitării funcţiei sau serviciului său, cu încălcarea normei legale sau regulamentare, sau prin omisiunea de a se abţine în prezenţa unui interes propriu al său sau al unei rude apropiate sau în alte cazuri prevăzute, cu intenţie îşi procură lui sau altor persoane un avantaj patrimonial injust sau cauzează altor persoane o pagubă injustă, este pedepsit cu închisoare de la un an la patru ani.

Pedeapsa e majorată în cazurile în care avantajul sau paguba prezintă o gravitate deosebită”, se arată în raportul de drept comparat intrat în posesia României Curate.

Ce spune legea în Liechtenstein

„Abuzul de autoritate

  1. Funcţionarul care, în scopul de a aduce atingere drepturilor unei alte persoane, cu ştiinţă abuzează de atribuţiile sale în efectuarea activităţilor de serviciu în numele ţării, a unei asociaţii municipale, a unei municipalităţi, sau a unei alte entităţi de drept public în calitate de organ de executare a legii se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.
  1. Persoana care comite o infracţiune în cadrul efectuării unei acţiuni oficiale cu o autoritate străină sau o instituţie internaţională sau supranaţională se pedepseşte cu închisoare de la unu la zece ani”.

 În Portugalia, articolul 382 privind abuzul de putere spune că:

„Funcţionarul care abuzează de atribuţiile sale sau încalcă obligaţiile de serviciu, cu scopul de a obţine, pentru el sau pentru altul, un beneficiu ilegal sau cauzează o vătămare unei alte persoane, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau cu amendă, dacă nu i se poate aplica o pedeapsă mai gravă din cauza existenţei unei alte prevederi legale”.

În Austria, abuzul de autoritate publică spune:

„1. Funcţionarul public care de bunăvoie abuzează de autoritatea sa în efectuarea atribuţiilor de serviciu de aplicarea legii în numele guvernului federal, a unui Land, a unei asociaţii de municipalităţi, o municipalitate sau alt organ de drept public cu scopul de a aduce atingere drepturilor unei alte persoane se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la cinci ani”.

În Spania, abuzul în serviciu e reglementat astfel:

„Autoritatea sau funcţionarul public care, cu bună ştiinţă, pronunţă o hotărâre cu caracter arbitrar într-un dosar administrativ, va fi pedepsită cu pedeapsa specială a interzicerii ocupării unei funcţii sau a exercitării unei profesii pe o perioadă de şapte până la zece ani.”

Şi în Croaţia norma penală privind infracţiunile de serviciu prevede praguri de gravitate pentru ca judecătorul să poată diferenţia pedeapa aplicată, nu pentru a-i exonera pe unii de răspunderea penală.

„Articolul 337, Codul penal, abuzul în serviciu şi de autoritate publică:

  1. Funcţionarul sau persoana responsabilă care, în scopul de a obţine pentru el sau pentru altă persoană un avantaj altul decât financiar sau de a cauza un prejudiciu altei persoane, abuzează de funcţia sau autoritatea sa publică, depăşeşte limitele autorităţii sale publice sau nu îşi îndeplineşte obligaţiile de serviciu, se pedepseşte cu amendă sau cu închisoarea de până la trei ani.
  2. Dacă infracţiunea stipulată la paragraful 1 al acestui articol are ca rezultat prejudicierea considerabilă sau vătămarea gravă a drepturilor unei persoane, făptuitorul se pedepsește cu închisoare de la trei la cinci ani.
  3. Dacă prin infracţiunea menţționată la paragraful 1 din prezentul articol se obţine un câştig financiar, făptuitorul se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la cinci ani.
  4. Dacă prin infracţiunea menţionată la paragraful 1 din prezentul articol se obține un câştig financiar considerabil, iar făptuitorul acţionează cu scopul de a obţine un astfel de câştig, sau dacă este cauzat un prejudiciu mare, făptuitorul se pedepseşt+e cu închisoarea de la un an la zece ani.

Articolul 338, Codul Penal, abuzul în exercitarea atribuţiilor guvernamentale:

Funcţionarul sau persoana responsabilă din cadrul organelor sau unităţilor guvernamentale ale unei administraţii sau autonomii locale sau regionale, unităţi autonome locale sau organe care îndeplinesc servicii publice sau o persoană responsabilă din cadrul entităţilor juridice cu capital de stat sau majoritar de stat din Republica Croația  sau o unitate autonomă locală sau administraţie care, în scopul de a obține un câştig pecuniar în afacerea sa privată sau afacerea privată a membrilor familiei sale, abuzează de funcţia sau autoritatea sa publică acordând tratament preferenţial în cadrul unui concurs, sau prin acordarea, obţinerea sau contractarea de locuri de muncă se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la cinci ani”, se arată în documentul obţinut de România Curată.

Cum e în Finlanda

 „Codul penal, capitolul 40 Secțiunea 7 – Abuz de funcţie publică (604/2002)

  1. Dacă funcţionarul, cu scopul de a obţine un beneficiu pentru el sau pentru altă persoană sau pentru a cauza o daună sau pierdere unei alte persoane
  2. încalcă obligaţiile sale de serviciu stipulate în conformitate cu prevederile sau regulamentele care trebuie urmate în exercitarea funcţiilor publice, în cadrul participării în procesul de luarea deciziilor sau în cadrul pregătirii procesului de luarea deciziilor sau în cursul exercitării autorităţii publice în cadrul altor funcţii publice ale sale sau
  3. utilizează abuziv funcţia sa cu privire la o persoană care se află sub comanda sau imediata supraveghere a sa, este condamnat pentru abuz de funcție publică la amendă sau închisoare de până la doi ani.
  4. Funcționarul public poate fi condamnat şi la demiterea din funcţie dacă acesta este considerat în mod clar neadecvat să-şi exercite obligaţiile de serviciu.

Secţiunea 8 – Abuz de funcție publică în formă agravată (792/1989)

Dacă prin abuzul de funcție publică:

(1) se urmărește un beneficiu important, sau

(2) se încearcă să se cauzeze o anumită daună sau pierdere importantă sau

(3) infracțiunea este comisă într-un mod sistematic sau lipsit de scrupule iar abuzul de funcție publică este într-o formă agravată și la o evaluare globală, funcționarul public este condamnat pentru abuz de funcție publică în formă agravată la închisoarea de la patru luni la patru ani şi concediere.

Secţiunea 9, încălcarea obligaţiilor de serviciu (604/2002)

  1. Dacă funcţionarul public, în exercitarea funcției sale, cu intenție și într-o manieră alta decât cea descrisă în prezentul capitol sau în capitolul 11, secțiunea 9(a), își încalcă obligațiile de serviciu care sunt în conformitate cu prevederile și regulamentele stipulate pentru funcțiile publice, iar fapta, analizată în întregime, având în vedere efectul său dăunător și vătămător și celelalte circumstanțe cu privire la faptă, nu este minoră, acesta se pedepsește pentru încălcarea obligațiilor de serviciu cu amendă sau închisoare de până la un an. (990/2009)
  1. Funcţionarul public poate fi de asemenea demis dacă este vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzute de paragraful 1 sau îşi încalcă flagrant îndatoririle, iar infracţiunea indică faptul că este în mod evident nepotrivit pentru sarcinile de serviciu.”

Cum e în Lituania

„Cod Penal, articolul 228. Abuzul în serviciu:

  1. Funcţionarul public sau persoana cu calitate echivalentă care abuzează funcţia deţinută sau îşi depăşeşte atribuţiile, cauzând astfel un prejudiciu major statului, unei organizaţii publice internaţionale, unei persoane fizice sau juridice, va fi privat(ă) de dreptul de a deţine o anumită funcţie sau de a se angaja în anumite activităţi, va fi amendat(ă) ori încarcerat(ă) pe o perioadă de până la patru ani. 
  1. Persoana care săvârşeşte fapta prevăzută la paragraful 1 al acestui articol cu intenţia de a dobândi foloase materiale sau alte foloase personale, fără a exista o faptă de mituire, va fi privată de dreptul de a deţine o anumită funcţie sau de a se angaja în anumite activităţi, ori încarcerată pe o perioadă de până la şase ani.
  1. Persoana juridică este, de asemenea, trasă la răspundere pentru faptele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 228 (1). Înregistrarea ilegală a drepturilor asupra unui bun

Funcţionarul public sau persoana cu calitate echivalentă care în exercitarea atribuţiilor funcţiei de operator de registru înregistrează într-un registru public drepturile asupra unui bun, va fi privat(ă) de dreptul de a deţine o anumită funcţie sau de a se angaja în anumite activităţi, va fi amendat(ă) ori arestat(ă) sau încarcerat(ă) pe o perioadă de până la cinci ani.

 Articolul 229. Neîndeplinirea atribuţiilor oficiale

Funcţionarul public sau persoana cu calitate echivalentă care nu îşi îndeplineşte atribuţiile din neglijenţă sau le îndeplineşte defectuos, cauzând astfel un prejudiciu major statului, unei persoane fizice sau juridice, va fi privat(ă) de dreptul de a deţine o anumită funcţie sau de a se angaja în anumite activităţi, va fi amendat(ă) ori arestat(ă) sau încarcerat(ă) pe o perioadă de până la doi ani.

Cum sunt reglementate infracţiunile de serviciu în Polonia

Articolul 231 Cod Penal 

  • 1. Funcţionarul public care îşi depăşeşte atribuţiile de serviciu sau nu le îndeplineşte, acţionând în detrimentul interesului public sau individual, va fi supus unei pedepse de privare de libertate pe o perioadă de până la trei ani.
  • 2. În cazul în care făptuitorul săvârşeşte fapta prevăzută la § 1 în scopul de a dobândi un folos material sau personal, va fi supus unei pedepse de privare de libertate pe o perioadă cuprinsă între unu şi zece ani.
  • 3. În cazul în care făptuitorul săvârşeşte fapta prevăzută la § 1 acţionând fără intenţie şi cauzând un prejudiciu esenţial, acesta va fi amendat, va fi supus unei pedepse de restricţionare a libertăţii ori de privare de libertate pe o perioadă de până la doi ani.
  • 4. Dispoziţia § 2 nu se va aplica în cazul în care fapta prezintă caracteristicile faptei interzise menţionate la articolul 228.

Şi în Slovenia, legea diferenţiază cu privire la pedeapsa primită de cel care comite o infracţiune de serviciu, în funcţie de valoarea prjudiciului, nu stabileşte praguri valorice sub care făpuitorii să scape de răsunderea penală. De exemplu, funcţionarul care produce cu intenţie un prejudiciu sub 5000 de euo primeşte închisoare până la un an. Peste acest prag, primeşte până la 3 ani.

„Abuzul în serviciu sau al îndatoririlor de serviciu, articol 257: 

  1. Funcţionarul sau funcţionarul public, care cu intenţia de a dobândi foloase nepecuniare pentru sine sau pentru altcineva sau de a cauza prejudiciu cuiva, abuzează funcţia deţinută sau îşi depăşeşte atribuţiile ori nu îşi îndeplineşte atribuţiile, va fi supus pedepsei cu încarcerarea pe o perioadă de până la un an.
  1. Dacă, prin săvârşirea infracţiunii la care se face referire în paragraful de mai sus, făptuitorul cauzează un prejudiciu semnificativ sau atentează la drepturile altcuiva, atunci va fi supus unei pedepse cu încarcerarea pe o perioadă de până la trei ani.
  1. Funcţionarul public care, intenţionând să dobândească un folos material pentru sine sau pentru altcineva abuzează funcţia deţinută sau îşi depăşeşte atribuţiile ori nu îşi îndeplineşte atribuţiile, va fi supus pedepsei cu încarcerarea pe o perioadă cuprinsă între trei luni şi cinci ani.
  1. Făptuitorul menţionat în paragraful de mai sus, care abuzează de funcţia sau influenţa pe care o deţine, în scopul de a-şi crește ilegal propria sa proprietate într-o valoare semnificativă, se pedepsește în aceeaşi măsură ca şi în paragraful precedent.
  1. În cazul în care, prin săvârşirea infracţiunii la care se face referire la paragrafele 3 şi 4, făptuitorul dobândeşte pentru sine sau pentru un terţ un folos reprezentat de o proprietate semnificativă care corespunde intenției sale iniţiale, va fi supus pedepsei cu încarcerarea pe o perioadă cuprinsă între unu şi opt ani.

Termenul „Prejudiciu semnificativ” este definit la articolul 99 paragraf 9 punct 2 ca fiind orice prejudiciu care nu depăşeşte valoarea de 5.000 de euro”, se arată în documentul obţinut de România Curată.

Cum e în Elveţia

Cod Penal, articolul 312 – Abuzul în serviciu

Orice membru al unei autorităţi sau orice funcţionar public care abuzează de funcţia pe care o deţine pentru a dobândi un folos necuvenit pentru sine ori pentru altcineva sau pentru a cauza un prejudiciu altcuiva, se pedepseşte cu încarcerarea până la cinci ani sau cu amendă.

Abaterea în funcția publică, art. 314

Membrul din cadrul unei autorități sau funcționarul public care, în cursul unei operațiuni juridice și cu scopul de a obține un avantaj nedrept pentru el sau pentru altă persoană, aduce prejudicii intereselor publice pe care trebuie să le protejeze este pasibil de o pedeapsă privativă de libertate de până la cinci ani sau de o sancțiune pecuniară. Pedeapsa privativă de libertate trebuie combinată cu o sancțiune pecuniară”.

În Franţa, legislaţia nu prevede infracţiunea de “abuz de funcţie”, însă mai multe infracţiuni (deturnarea de fonduri publice, conflicte ilegale de interese şi favoritism) cuprind acest concept în definiţia lor. De asemenea, Franţa nu a creat o infracţiune suplimentară pentru îmbogăţirea ilegală deoarece articolele 321-1 şi 321-6 din Codul Penal referitoare la primirea resurselor şi nejustificarea acestora şi articolul 168 din Codul Fiscal general (CGI) au același obiectiv.

Ar putea intra în noţiunea de abuz în serviciu (conform art 19 al UNCAC) şi următoarele infracţiuni:

„Secţiunea I. Abuz de autoritate îndreptat împotriva administraţiei publice

Articolul 432-1

Luarea de măsuri cu scopul de a obstrucționa aplicarea legii de o persoană cu autoritate publică în exercitarea funcției sale, se pedepsește cu cinci ani de închisoare și o amendă de 75.000 euro.

Articolul 432-2

Infracțiunea prevăzută de articolul 432-1 se pedepsește cu zece ani de închisoare și cu o amendă de150.000 euro dacă acțiunea infracțională a avut succes.

Articolul 432-3

Comiterea în continuare a unei infracțiuni de o persoană care deține o autoritate publică sau care exercită atribuții publice, sau de o persoană care deține un mandat public electoral, după ce a fost informată oficial de decizia sau circumstanțele care au dus la încetarea atribuțiilor sale, se pedepsește cu doi ani de închisoare și o amendă de 30.000 euro.

Paragraful 2. Discriminarea

Articolul 432-7

Discriminarea definită de articolul 225-1, comisă cu privire la o persoană fizică sau juridică, de o persoană care deține o autoritate publică sau care exercită atribuții publice, în exercitarea sau cu ocazia acelei funcții sau responsabilități, se pedepsește cu cinci ani de închisoare și o amendă de75.000 euro dacă constă în:

1° refuzarea uni drept conferit de lege;

2° îngreunarea exercitării în condiții normale a unei anumite activități economice”.

În Germania,  

„Secțiunea 263. Frauda

(1) Persoana care, cu intenția de a obţine pentru ea sau pentru altă persoană un beneficiu material ilegal, aduce prejudiciu bunurilor unei alte persoane provocând sau menţinând în eroare reclamând situaţii false sau denaturând sau eliminând fapte adevărate se pedepsește cu închisoarea de până la cinci ani sau cu amendă.

(2) Tentativa se pedepsește.

(3) În anumite cazuri grave pedeapsa este închisoarea de la șase luni la zece ani. Un caz grav apare de obicei dacă făptuitorul

  1. acționează pe baza unor considerente comerciale sau în calitate de membru al unei bande a cărui scop este comiterea continuă de fapte de falsificare și fraudă;
  2. cauzează o pierdere financiară majoră pentru sau acționează cu intenția de a pune un număr mare de persoane în pericol de pierdere financiară prin săvârșirea continuă de infracțiuni de fraudă;
  3. pune altă persoană în greutăți financiară;
  4. abuzează de atribuțiile sau funcția sa de funcționar public; sau
  5. pretinde că a avut loc un eveniment asigurat după ce el/ea sau altă persoană în acest scop au dat foc unui obiect de o valoare importantă sau l-a distrus, în totalitate sau în parte, dându-i foc sau cauzând scufundarea sau eșuarea unei nave.

(4) Secțiunea 243(2), secțiunea 247 și secțiunea 248a se aplică mutatis mutandis.

(5) Persoana care acționează pe baza unor considerente comerciale sau în calitate de membru al unei bande a cărui scop este comiterea continuă de infracțiuni prevăzute de secțiunile 263 – 264 sau secțiunile 267 – 269 se pedepsește cu închisoarea de la un an la zece ani, în cazuri mai puțin grave cu închisoarea de la șase luni la cinci ani.

(6) Instanța poate da un ordin de supraveghere (secțiunea 68(1)).

(7) Secțiunea 43a și 73d se aplică dacă făptuitorul acționează în calitate de membru al unei bande a cărui scop este săvârșirea continuă de infracțiuni prevăzute de secțiunile 263 – 264 sau secțiunile 267 – 269. Secțiunea 73d se aplică dacă făptuitorul acționează pe baza unor considerente comerciale.

Secţiunea 264. Frauda cu privire la subvenţii

(1) Persoana care:

  1. face declarații false sau incomplete cu privire la fapte referitoare la acordarea de subvenții pentru el/ea sau altă persoană de natură avantajoasă pentru el/ea sau altă persoană, în fața unei autorități publice competente să acorde subvenția sau în fața altei agenții sau persoane care este implicată în procedura de acordare a subvențiilor (entitatea care acordă subvențiile);
  2. foloseşte un obiect sau beneficiu monetar a cărui utilizare este restricționată de lege sau de entitatea care acordă subvențiile în legătură cu un contract de subvenții în contradicție cu această restricție;
  3. ascunde, contrar legislației referitoare la acordarea de subvenții, informații cu privire la fapte referitoare la subvenția dată de entitatea care acordă subvențiile; sau
  4. utilizează un certificat referitor la dreptul de subvenție sau cu privire la fapte în legătură cu subvenția, care a fost obținut în urma unor declarații false sau incomplete în cadrul procedurilor de acordare a subvenției,

Se pedepsește cu închisoarea de până la cinci ani sau cu amendă.

(2) În anumite cazuri grave pedeapsa este cu închisoarea de la șase luni la zece ani. Un caz grav apare de obicei dacă făptuitorul

  1. obține, din interes propriu sau prin utilizarea de documente falsificate sau contrafăcute, o subvenție mare nejustificată pentru el sau pentru altă persoană;
  2. abuzează de atribuțiile sale sau funcția sa de funcționar public; sau
  3. se folosește de asistența unui funcționar public care abuzează de atribuțiile sau funcția sa.

(3) Secțiunea 263(5) se aplică mutatis mutandis.

(4) Persoana care acționează cu neglijență gravă în cazurile prevăzute în secțiunea (1) numerele 1 – 3 de mai sus se pedepsește cu închisoarea de până la trei ani sau cu amendă.

(5) Persoana care în mod voluntar împiedică acordarea de subvenții în baza infracțiunii nu se pedepsește în conformitate cu subsecțiunile (1) și (4) mai sus. Dacă subvenția nu este acordată indiferent de contribuția făptuitorului acesta va fi exonerat de răspundere dacă în mod voluntar și sincer face eforturi pentru a împiedica acordarea subvenției.

(6) În plus față de pedeapsa cu închisoarea de cel puțin un an pentru o infracțiune prevăzută în subsecțiunile (1) – (3) de mai sus instanța poate decide pierderea capacității de a deține funcții publice, de a vota și de a fi ales în alegeri publice (secțiunea 45(2) și (5)). Obiectele care au legătură cu infracțiunea pot face obiectul uni ordin de deposedare; secțiunea 74a se aplică.

(7) Subvenția în înțelesul acestei prevederi înseamnă

  1. un beneficiu din fonduri publice în baza legii federale sau de stat pentru afaceri sau întreprinderi, care cel puțin în parte

(a)  este acordat fără a ține seama de legătura cu piață; și

(b)  este destinat promovării economiei;

  1. un beneficiu din fonduri publice în baza legislației comunitare care este acordat cel puțin în parte fără a ține seama de legătura cu piața.

O întreprindere publică este considerată a fi o afacere sau întreprindere în sensul primei propoziții Nr 1 de mai sus.

(8) Faptele sunt relevante cu privire la subvenție în sensul subsecțiunii (1) de mai sus

  1. dacă acestea sunt considerate relevante pentru subvenție în baza legii sau de către entitatea care acordă subvenția în baza unei legi; sau
  2. dacă aprobarea, acordarea, reclamarea, reînnoirea sau continuarea unei subvenții depinde de aceste fapte în baza legii”.

Şi în Suedia, legea face diferenţieri în ce priveşte pedeapsa primită raportat la prejudiciu.

Capitolul 20

Abuzul de funcție, etc.

Secțiunea 1

Persoana care în exercițiul unei autorități publice prin acțiune sau omisiune, cu intenție sau prin neglijență, încalcă obligațiile sale de serviciu, se pedepsește pentru abuz de funcție cu amendă sau închisoarea de până la doi ani. Dacă, având în vedere atribuțiile de serviciu ale făptuitorului sau natura funcției sale considerată în legătură cu exercitarea atribuțiilor sale publice în alte privințe sau având în vedere alte circumstanțe, acțiunea putând fi considerată minoră, nu se va aplica pedeapsa.

Dacă o infracțiune menționată în primul paragraf a fost comisă cu intenție și este considerată ca fiind gravă, se aplică o pedeapsă pentru abuzul grav de funcție cu închisoarea de la șase luni la șase ani. În evaluarea gravității infracțiunii, o atenție specială se acordă faptului dacă făptuitorul a abuzat serios de funcția sa sau dacă infracțiunea a cauzat o vătămare gravă unei persoane sau sectorului public sau un beneficiu important necorespunzător.

Un membru al unei adunări municipale sau naționale cu rol decizional nu se face răspunzător conform prevederilor din primul sau al doilea paragraf din prezenta secțiune pentru nicio acțiune întreprinsă într-o astfel de calitate.

De asemenea, prevederile din primul sau al doilea paragraf din prezenta secțiune nu se aplică dacă infracțiunea se pedepsește conform acestei legi sau unei alte legi.

Dezbateri la Ministerul Justiției pentru pragul la abuz

Ministerul Justiţiei a anunţat organizarea unor dezbateri publice pe tema stabilirii unui prag valoric pentru infracţiunea de abuz în serviciu, după decizia CCR.

Vezi aici integral prima din aceste dezbateri:

Curtea a respins formal contestaţia Bombonicăi Prodana, fosta soţie a liderului PSD, Liviu Dragnea, privind inexistenţa unui prag valoric la abuzul în serviciu, dar în realitate a admis-o şi în motivare a scris negru pe alb că legiuitorul (Parlamentul prin lege sau Guvernul prin ordonanţă de urgenţă) are obligaţia să instituie un prag valoric la abuzul în serviciu. În caz contrar, s-ar încălca drepturile omului întrucât legea nu ar fi suficient de clară şi previzibilă.

Scapă Dragnea?

Pragul la abuzul în serviciu de 200.000 de lei a fost una dintre principalele nemulţumiri care au scos oamenii în stradă în februarie după adoptarea OUG 13 de către Guvernul PSD abia instalat. Pagubele produse cu intenţie sub această valoare nu ar mai fi fost sancţionate penal, adică cu detenţie. Pragul din celebra ordonanţă l-ar fi scăpat pe liderul PSD Liviu Dragnea de acuzaţia de instigare la abuz în serviciu în procesul angajărilor fictive de la Protecţia Copilului Teleorman. Prejudiciul din acest caz se ridică la 108.000 lei.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

15 thoughts on “Unici în Europa. Nicăieri în UE nu e prag la abuzul în serviciu!

  1. Cristi

    Foarte bine că ați dat exemple din UE. Vom vedea astfel că fost judecătoare, exclusă din magistratură, Camelia Bogdan, minte în afirmația ei de la începutul textului. Sau dezinformează. Gravitatea nu este lăsată arbitrar ci este definită prin tipul pedepsei (care poate fi o simplă amendă) în funcție de praguri de gravitate. Pragul valoric este doar un exemplu concret al gradării pedepsei.

    Ce putem deduce din exemplele din UE? Păi putem tăia cazul Liechtenstein de pe listă. Definiția lor este circulară deci este o lege bună de aruncat la coș. La titlul „abuzul în serviciu” se definește ca fapta funcționarului care „abuzează”. Mersi frumos. Așa lege doar Dorel meseriașu’ putea da.

    Concluzia este că există amendă pentru cazurile minore și există o gradare a gravității faptei. Unele țări tratează abuzul în serviciu doar ca afectare a unor drepturi, altele includ și foloase obținute. Definiția din România era mai completă, inclusiv cu prag.

    Reply
    • NDM

      Definitia RO a abuzului, in ipoteza ca traducerile textelor de infractiune ale tarilor mentionate sunt corecte, este mai la obiect, mai precisa. Sigur ca se poate stabili o stratificare a pedepsei functie de prejudiciu, dar atunci TREBUIE sa faci acelasi lucru pentru toate infractiunile. Or, individualizarea pedepsei tine si este stabilita de jurisprundenta oricarei tari, mai putin in Texas, unde situatia e mai ordonata prin aportul stratificarii pedepsei functie de prejudiciu precizat distinct in lege. Dar NU poti considera ca NU e infractiune fapta sub un anume prag. Din moment ce legiutorul a inteles sa pedepseasca fapta din culpa prin neglijenta in serviciu, e inadmisibil s consideri ca fapta cu intentie sub prag nu trebuie pedepsita penal. Amintesc ca CCR, in marea sa coruptie, a motivat ca nu intelege daca vointa legiutorului a fost sa existe sau nu prag la abuz- aici a fost capul de pod, in vara anului 2016, momentul cu „defectuos se citeste cu incalcarea legii” si consideratiile ilegale (!) pe langa (!) obiectul sesizarii- or simpla existenta a infractiunii de neglijenta arata care a fost vointa legiuitorului. Avem o CCR profund corupta, cu strategie urmata pas cu pas pentru scaparea coruptilor, intarirea clasei corupte si slabirea statului de drept. Adica maica Rusia ne paste, nenica. Si da, in alte state, mai draga, pedepsele sunt mai mici pt ca acolo exista substitut functional in scopul constrangerii, de exemplu reputatia stirbita, ca acolo obrazul nu e soric, ca la ROmanica si capitalul de imagine e extraordinar de important pt functionar/ politician, in ce priveste mentinerea in societate, altfel marginalizare cu efecte nasoale. La RO, cu cat ai soricul mai gros, cu atat esti mai apreciat de o mare patura de neanderthalieni, care este si care detine decizia. Insa in civilizatie, obrazul patat e lucru grav si frica de pata e destul de mare ca sa nu fie nevoie de pedepse legale mari, aceasta fiind in sine una grozava, de marginalizare a faptuitorului din viata economico-sociala cu consecinte dramatice, de regula. La noi insa, pt ca aceast frica compensatoare lipseste, e nevoie de lege aspra. Pt ca frica pazeste via/ bostanaria. Mecanisme psiho banale, mai draga. Dar sa nu mai cascam gura si sa inghitim cu polonicul aiurelile despre pseudo drepturi ale omului aruncate de diversi interesati. Avem dovleac in dotare nu ca sa nu ne ploua in gat.

      Reply
      • Cristi

        Ba da, poți considera că nu este infracțiune fapta sub un prag.
        NCP Art. 336
        Conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe
        (1) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

        Avem pragul de 0.8? Avem. Sub acesta este contravenție stabilită de Codul Rutier. CCR observă că alte nereguli la locul de muncă sunt penalizate prin contravenții stabilite de Codul Muncii. Abuzul în serviciu este trecut ca infracțiune în Codul Penal și este nevoie de prag pentru a-l delimita de contravențiile din Codul Muncii.

        Reply
  2. Jessik

    E bine, totusi, ca ati scos in evidenta pedepsele mult mai mici din legislatiile celorlaltor state europene. Restul e ceea ce ne-au obisnuit toti pretinsii specialisti in lupta anti-coruptie

    Reply
  3. Kross

    ABUZUL IN SERVICIU A BLOCAT INSTITUTIONAL ROMANIA. De ce sa nu fie pus un prag? De ce sa nu fie in trepte? Cum sa pedepsesti pe cineva cu inchisoarea daca prejudicial este de 100 ron? Sinteti sanatosi la cap?

    Reply
  4. AlinaMP

    Cred ca sunt destule info in text ca sa nu fie partinitor. Decizia CCR, dupa cum am mai spus, are la baza practica noastra proasta, pe baza unei legislatii suboptimale combinata cu coruptia generalizata, de a incadra totul in abuzul in serviciu, de a abuza definitia abuzului, cu alte cuvinte. Spun din nou, ceea ce specialistii as zisi vad ca fac ca nu exista alta tara nu doar cu acest numar de condamnari in Europa, dar nici nimeni cu proportia abuzului in serviciu din totalul infractiunilor de coruptie atat de mare (enorma). CCR nu da legi, comenteaza legi, si numai la sesizare, asa ca a facut ce a putut, si nu a gresit nicaieri. Ce trebuia facut in schimb era refacerea unui palier de sanctiune administrativa, corelat cu legea 188 si o intarire a ANFP si a unei comisii de etica a Parlamentului, macar opozitia sa priceapa ca asta trebuie facut data viitoare, si ca ideea de criminalizare si bagare in puscarie pentru infractiuni minore e nesustenabila din toate punctele de vedere. Alti parlamentari, alta lege cu focus pe prevenire, si nu mai dati vina la CCR la toate orele, iubitori de stat de drept ce sunteti, CCR e infama si SRI sublim, nu?

    Reply
  5. Laura G

    Bun, dar daca facem analiza comparata, trebuie sa facem si analiza comparata pe jurisprudenta, adica sa vedem cum se aplica efectiv legea in aceste tari. Si daca facem o astfel de comparatie, vom vedea ca alte tari condamnarile sunt sau pe infractiuni mult mai bine definite (de exemplu, Delapidare, Discriminare, sau Deturnare de fonduri, care sunt infractiuni separate), sau pe fapte intr-adevar foarte grave.

    In Romania avem o condamnare pt abuz in serviciu pentru ca cineva a lucrat de acasa si a semnat ca fiind prezent la servicu. Clar ca e un act incorect, dar este totusi chiar caz penal ?

    Si asta e problema de fapt, ca in Romania jurirprudenta s-a format in sensul ca orice, inclusiv problemele strict administrative, este tratat ca o cauza penala. Pragul nu e nici pe departe cea mai buna solutie, dar la nivelul de capacitate institutionala din Romania este probabil singura solutie care merge.

    Reply
  6. Ioan Puscasu

    Daca noi stim că in nici o tara din Europa nu există prag pentru infracţiunile de serviciu precum este abuzul, DE CE NU STIU SI MEMBRI CCR , MEMBRI CSM si mai ales MINISTRU JUSTITIEI Tudorel Toader care face pe pocaitul ??? Cum sa mai vada JUSTITIABILUL buna credinta sau maxima obiectivitate in infaptuirea actului de justitie

    Reply
  7. Cristi C

    @Ioan Puscasu, dv probabil că preferați varianta aberantă inițială (cea cu „defectuos” și „act”). Aveți neuronii necesari să citiți decizia CCR? Lăsați părerologii de profesie. Dacă aveți puterea să citiți decizia CCR veți observa că are foarte mult bun simț. Atât de mult și atât de firesc încât te face să te întrebi ce non-bun simț mână în luptă pe cei ca dv? Pentru că este lesne de înțeles că bunul simț acționează ca un sistem de coordonate în care oamenii care se situează în acest plan se pot înțelege și pot raționa.

    Știți de ce dna Mungiu Pippidi scrie mai sus
    AlinaMP:”Decizia CCR, dupa cum am mai spus, are la baza practica noastra proasta,”?

    Iată ce s-a întâmplat la nivelul societății românești. Corupția a existat la nivel generalizat în România, aș zice de secole. Avem documente istorice cel puțin referitoare la sec XIX, perioada regală, apoi perioada comunistă și cea post-decembristă.

    Pe de altă parte, sistemul nostru legal este nici prea bun, dar nici prea prost. Față de legea din Liechtenstein, scrisă de un Dorel meseriaș în drept, o definiție aberantă și circulară a abuzului care abuzează, prefer forma nouă a abuzului în serviciu. Revenind, aveam un sistem legal așa și așa, aveam procurori cu pregătire în infracțiunea economică așa și așa, aveam infractori economic, chiar politicieni, conștienți că intră într-o bătălie cu acești procurori și aplicarea legii având de partea lor avocați foarte, foarte buni care demolau cazurile procurorilor.

    Având acest sistem legal, la un moment dat în istoria noastră, în CSAT a fost trecută corupția la nivelul amenințărilor de securitate națională. Pentru a schimba balanța de putere în favoarea statului, personalul la DNA a fost întărit și dezvoltat. Dar și sistemul legal a fost modificat (ce să-i faci, chiar prin OUG de către Boc) pentru a înclina balanța justiției dinspre avocați către procurori. A apărut „abuzul în serviciu defectuos”. Practic, orice intra aici. Chiar și o banalitate precum „lucrul de acasă” al unui judecător care ruga pe altcineva să semneze condica.

    Daca am avea bun simț, am constata cu toții că în acel caz nu se pune problema unui abuz în serviciu ca infracțiune penală. Și totuși, sistemul de putere din CSM nu a ezitat să folosească cheia reglabilă numită „abuzul penal” contra acelui judecător. Și așa exemplele curg. Cheia reglabilă (franceză) care fusese menită să dea o mână de ajutor procurorilor care se luptau cu avocații corupților, era acum folosită pentru răfuieli interne unei instituții, externe dintre instituții (vedeți anchetarea DNA asupra Guvernului).

    Este vechea poveste a „puterii absolute care corupe absolut”. Sistemul de putere al justiției (constituit ad-hoc și neconstituțional pe baza cooperării dintre SRI și DNA) a fost coruptă de puterea absolută pe care cheia franceză o oferea. Din înregistrările lui Kovesi ne dăm seama că această dna avea normă de procese de miniștri. Pe principiul, „ce faci colega procuror, dacă nu merge în cazul politicianului X pe filiera contractului A, găsește și tu un abuz în serviciu și trimiți dosarul în instanța aleasă de noi”.

    Ce spun eu mai sus nu este justiție. Este răzbunare. Asta se întâmplă în societatea românească. Este un război surd între corupți și anti-corupți, în care fiecare tabără vrea să distorsioneze justiția în favoarea taberei din care provine. Unde justiția definește un sistem de legi și de bun simț în aplicarea lor care să facă discuții precum cea din acest articol inutilă. Este de bun simț că este nevoie de prag. După cum nu este de bun simț, ba chiar este nesimțire, să ataci penal un om pentru că a lucrat de acasă și a semnat condica.

    Unde ajung cu povestea de mai sus? Cele două tabere, corupții și anti-corupții (care sunt inclusiv membri în sistem, prin ÎCCJ, DNA, SRI), după ce au siluit legea cum au vrut (inclusiv prin complete de judecată care nu mai erau atribuite aleator), au ajuns la faza finală a unui duel juridic.

    Runda finală. În fața CCR. În acestă fază, CCR nu avea decât de observat cum anti-corupții nu fac justiție ci și execuții publice pe lângă rezolvarea actelor de corupție și le-a luat cheia franceză numită abuzul în serviciu. De acum încolo, abuzul în serviciu devine o cheie fixă cu anumite dimensiuni.

    În tot acest duel al corupților și anti-corupților, doar CCR este cu adevărat izvor de drept și înțelepciune. Nu un personaj precum Bogdan, un caracter exclus din magistratură pentru ceva foarte similar cu corupția. Doar că aproape nimeni din tabăra anti-corupților nu poate aprecia obiectivitatea CCR. Poate doar dna Alina Mungiu Pippidi.

    Reply
  8. Nelu Stiuca

    @ Cristi C .
    Vis-a-vis de pragul la buzul in serviciu.daca se impun exigente maxime draconice la, fixarea criteriilor de, competenta , integritate si moralitate precum si la ocuparea-incadrarea oricarei functii publice (platita din bani publici) atunci abuzul in serviciu nici nu mai are mare importanta. Pragul la abuzul in serviciu il vor borfasii, ticalosii, hotii, banditii, incompetentii, semidoctii, impostorii, ciociolinele, pilosii, etc care tin sa ocupe functii publice pentru ca nu sunt in stare sa dovedeasca , ca sunt calificati in vreo profesie. Mafiotii care au capturat ro dupa 1989 vor sa fure din avutia nationala si banii publici de aici inainte cu masura si mult mai des. Poporul roman dovedeste astfel pe zi ce trece ca istoria sa de sute si mii de ani este ponegrita si terfelita chiar de el insusi deoarece la nivel colectiv are comportamentul oricarei fiare salbatice devoratoare. Cristi C. cat de greu este sa intelegi ca nicăieri în ue nu e prag la abuzul în serviciu fara sa facem aluzii la nr de neuroni din dotare.

    Reply
  9. Cristi C

    @ Nelu, da, dle, aveți dreptate dacă lumea ar fi perfectă. Exigențe draconice trebuie recompensate regește cu bani. Dar să știți că istoria poporului român nu are prea multe de ponegrit. Are doar câteva, foarte puține, 2-3, momente de măreție.

    Nu, nu aveți dreptate. Pragul la abuzul în serviciu este dorit de cei pe care îi amintiți. Dar nu numai de ei. Ci și de un observator obiectiv. Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei a spus în Rezoluția 1950 din 2013 că „îndeamnă majorităţile aflate la putere din statele membre să se abțină de a abuza de sistemul de justiție penală pentru persecutarea oponenților politici; invită organismele legislative ale acelor state ale căror reglementări penale includ încă dispoziții generale referitoare la „abuzul în serviciu” să ia în considerare abrogarea sau reformularea unor astfel de dispoziții, în scopul de a limita domeniul lor de aplicare, în conformitate cu recomandările Comisiei de la Veneția”. Am citat și este munca unor oameni înțelepți. Nu i-a numit coruptul PSD pe toți cei din Comisia de la Veneția sau din Consiliul Europei.

    Revenind la abuzul în serviciu, suntem zilele acestea martorii unui abuz în serviciu făcut de Kovesi care seamănă foarte mult cu cel al lui Dragnea. Aceasta a revocat (concediat) doi procurori DNA, Țuluș și Iorga, pentru motive care s-au întâmplat cu câțiva ani în urmă. Perioada dintre momentul neregulilor și cea de azi a concedierilor reprezintă delictul lui Kovesi. Dacă aceasta avea cu adevărat motive să ceară plecarea celor doi procurori, trebuia să o facă atunci, la momentul comiterii greșelilor. Acum nu are motive să ceară revocarea deoarece cei doi procurori nu au făcut nimic rău. Au înaintat niște plângeri la CSM împotriva șefului ierarhic. Iar șeful i-a dat afară pentru ceva petrecut în trecut.

    Acest caz este exemplificarea perfectă pentru ABUZUL ÎN SERVICIU. Țineți minte asta pentru când șeful vă va concedia că nu îi spuneți „săru-mâna” și își va aduce aminte că acum 10 ani nu ați tras apa la toaletă sau ați lipsit 3 ore de la serviciu din cauza viscolului. Kovesi a făcut un lucru la fel de abuziv ca Dragnea în cazul angajărilor. S-a considerat, fiecare dintre ei, un stăpân pe carierele oamenilor sau locurile de muncă ale instituției. Dragnea a angajat când a avut chef, Kovesi a dat afară când a avut chef.

    Repet ce am spus. Căscați ochii și urechile la ce spune dna Mungiu Pippidi. Domnia sa este singura din tabăra combatantă a anti-corupților care știe și spune că această tabără abuzează de legi. În mod evident, și tabăra coruptă reclamă acest lucru – dar ei sunt penalii, nu mai au niciun drept să vorbească, nu-i așa? Arbitru între cele două tabere este Justiția adevărată (unele organizații ale judecătorilor, declarația de la Constanța, CCR, etc), nu magistrații care joacă rol de politicieni în robă (precum cei din DNA sau ICCJ). Dna Mungiu Pippidi a spus că nu avem stat de drept în România și sunt cu totul de acord pentru că este evident.

    Reply
  10. bion

    Este strigător la Cer că , parte dintre specialiştii în drept ai ţării , mulţi parlamentari ,consilieri chiar formatori de opinie, nu au înţeles şi nu înţeleg, ori nu vor să înţeleagă , constituţional ,care este menirea fiecărei puteri în stat , care este gradul de independenţă şi interdependenţă dintre acestea şi cum trebuie să se controleze sau autocontroleze. Democraţia cu regulile ei în evoluţie , trebuie învăţată şi predată din clasele primare . În toată lumea civilizată , puterile în Stat , se controlează între ele iar Organul Suprem care este pus să respecte Carta Fundamentală, Legea Supremă-Constituţia nu legiferează cum se încearcă la Noi , ci veghează la respectarea legalităţii în Stat. Dacă nicăieri în lume infracţiunea de abuz în serviciu nu este condiţionată de un prag ci numai pedeapsa se circumscrie cu privire la prejudiciul creat,în România de ce ar fi altfel ?

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *