”Ce țară este aceea în care una din universitățile cele mai importante produce mai mulți teologi decât biologi, chimiști, filosofi, fizicieni, geologi, istorici sau jurnaliști?”, se întreabă conferențiarul universitar Claudiu Tufiș, într-o postare pe pagina sa de Facebook, care a stârnit sute de comentarii și mii de reacții pe rețelele sociale, dar și poziții oficiale ale reprezentanților Universității București (UB) și Facultății de Teologie Ortodoxă, din cadrul aceleiași instituții.
Claudiu Tufiș, cadru didactic la Facultatea de Științe Politice a UB, a semnalat public, în această săptămână, faptul că Facultatea de Teologie Ortodoxă ar urma să aibă, din anul universitar viitor, mai multe locuri bugetate la programele de licență decât multe alte facultăți din UB.
”Vreți să înțelegeți de ce suntem, ca societate, în situația în care suntem? Printre altele și pentru că la Universitatea din București Facultatea de Teologie Ortodoxă are pentru anul viitor la programele de licență mai multe locuri la buget decât:
Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării
Facultatea de Istorie
Facultatea de Geologie și Geofizică
Facultatea de Fizică
Facultatea de Filosofie
Facultatea de Chimie
Facultatea de Biologie
Dacă adaug și locurile de la teologie baptistă și de la teologie catolică atunci au mai multe locuri la buget și decât:
Facultatea de Drept
Facultatea de Administrație și Afaceri
Ce țară este aceea în care una din universitățile cele mai importante produce mai mulți teologi decât biologi, chimiști, filosofi, fizicieni, geologi, istorici sau jurnaliști?”
Claudiu Tufiș, conferențiar universitar
Claudiu Tufiș reclamă nu doar numărul mai mare de locuri bugetate pentru Facultatea de Teologie Ortodoxă (comparativ cu alte facultăți din universitate), ci și că autonomia universitară ar fi încălcată prin faptul că numirea profesorilor depinde de ”binecuvântarea Bisericii”, iar candidații trebuie să fie recomandați de duhovnic. ”Repet treaba aceasta de mai mulți ani de zile: facultățile de teologie nu au ce căuta în universități. Putem avea studii religioase sau orice altă specializare vreți, dar nu teologie, unde numirea profesorilor depinde nu doar de concursuri ci și de binecuvântarea bisericii, sau unde studenții au nevoie de recomandare de la duhovnic pentru a candida”, scrie conferențiarul universitar în postarea de pe Facebook, care a generat sute de comentarii și mii de reacții.
Într-un comentariu pentru Edupedu, purtătoarea de cuvânt a UB, Mirabela Amarandei, susține că cifrele respective ar fi doar ”propunerile facultăților” cu privire la cifrele de școlarizare pentru viitorul an universitar, alocarea finală urmând să fie făcută intern doar în luna mai, după ce Ministerul Educației va aproba cifrele de școlarizare pentru fiecare universitate.
“Astăzi au fost votate propunerile facultăților cu privire la cifra de școlarizare pentru anul academic următor, propuneri de care Universitatea va ține cont și le poate înainta Ministerului Educației. În pasul următor, pe baza cifrei fundamentate de CNSPIS (Consiliul Național de Statistică și Prognoză a Învățământului Superior – n.red.), a capacității de școlarizare a fiecărei universități, dar și a propunerilor venite dinspre universități, Ministerul Educației aprobă o cifră de școlarizare pentru fiecare universitate. Abia apoi, în luna mai, după ce primim cifra de școlarizare de la minister, putem discuta de alocarea internă a locurilor bugetate către fiecare facultate. Deci suntem într-o fază incipientă a acestui proces. Și e bine de văzut inclusiv retrospectiv cum au stat lucrurile la Universitatea din București în alocarea locurilor de studii la facultăți.”
Mirabela Amarandei, purtătoare de cuvânt a UB, pentru Edupedu.
Edupedu arată, însă, că și în acest an universitar (2022/2023), Facultatea de Teologie Ortodoxă a avut alocate mai multe locuri decât alte facultăți ale UB. ”Potrivit cifrei de școlarizare folosite pentru admiterea la studii de licență în actualul an universitar, aprobată în mai 2022, în anul 2022-2023 Facultatea de Teologie Ortodoxă a avut repartizate 172 de locuri – mai multe decât: Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării (127), Geologie și Geofizică (64), Fizică (78), Filosofie (97), Chimie (110), Biologie (131)”, scrie Edupedu.
Reacția oficială a Facultății de Teologie Ortodoxă (făcută publică, ieri, 17 februarie) este foarte dură, calificând afirmațiile lui Claudiu Tufiș că ar fi ”fără niciun fundament, constituindu-se doar într-un atac necolegial, neacademic și lipsit de orice etică”. În argumentarea poziției, Facultatea de Teologie Ortodoxă invocă o încălcare a art. 7, alin. 1, din Carta Universității București, sugerând că postarea conferențiarului universitar s-ar încadra la… ”limbaj defăimător, comportamente obscene și discriminare”
„Membrii comunității universitare care exprimă în public opinii denigratoare sau injurioase la adresa altor membri ai comunității universitare, individual sau în grup, nu pot invoca libertatea academică. Libertatea academică nu justifică limbajul defăimător, comportamentele obscene, discriminarea pe criterii etnice, de rasă, sex, vârstă, origine socială, religie, opinii politice, orientare sexuală, şi nici alte conduite lipsite de integritate etică”
Art. 7, alin. 1, din Carta Universității București, invocat în comunicatul Facultății de Teologie Ortodoxă că ar fi fost încălcat de Claudiu Tufiș.
”Acest atac mișelesc condamnă prezența Facultăților de Teologie în Universitățile publice cu aceeași înfierare cu care Partidul Comunist elimina orice formă de spiritualitate și religiozitate din spațiul public românesc în perioada 1948-1989. Membru al unei Facultăți înființate în anul 1991, dar promotor al unor idei vechi bolșevice, conferențiarul Claudiu Tufiș aduce un deficit de imagine atât Facultății de Științe Politice, cât și Universității din București”, se mai arată în comunicatul amintit.
Citiți, aici (pe Facebook), postarea conferențiarului universitar Claudiu Tufiș, iar aici reacția Facultății de Teologie Ortodoxă și apoi răspundeți la următoarele două întrebări:
O discutie inutila, nu sunt prea multe locuri la Teologie, sunt prea putine locuri la celelalte facultati. Mai este vorba si despre nivelul de acoperire la nivel national sau daca ne dorim o biserica mai educata/mai bine pregatita. Discutie lunga, domnul Tufis nu a reflectat suficient de mult.
Cei care critica religia organizata au o gandire simplista. Fara sa argumentez pentru o credinta oarecare, le recomand sa citeasca opera lui Frank Herbert, incepand cu ciclul Dune. Lectura asta le va permite sa inteleaga rolul fundamental al religiei in orice societate umana stabila. Dincolo de cei poate 5% dintre oameni care au vieti extrem de reusite, ceilalti au nevoie de o motivare pentru a contribui la societate. Cum le-ar place tontilor atei militanti daca 99% din populatia rurala a Romaniei s-ar apuca sa faca orice (moral sau imoral, legal sau ilegal) pentru a-si compensa saracia? Nu degeaba Marx numea religia “opiul popoarelor” – iar prima grija a tuturor marxistilor a fost sa propuna o alta religie in loc (cea a “omului nou” sau, mai nou, a “drepturilor omului”, desi expresia asta are un sens religios diferit de cel traditional rational).
1) ”drepturile omului” nu sunt o ”religie”, poate doar în gândirea unora ca Putin, care vedem unde duce; asta e spiritualitatea la care aspirați? cea din Rusia? 2) așadar, să se studieze doar religia (nota bene, teologia, care e ceva ”nițel” diferit de religie)? asta spuneți?
MG, sunt un admirator al actiunii tale pe partea de mediu (nici nu vazusem ca esti autorul). Acum sa trec la subiectul principal : Drepturile omului nu ar trebui sa fie o religie, iar pana prin anul 2005-2010 ma revendicam si eu din miscarea pentru drepturile omului. Insa astazi s-a ajuns la o interpretare extremista a ce inseamna drepturile omului, si la metode care aduc aminte de cele ale extremistilor religiosi. Cand dezbaterile legate de drepturile omului sunt despre cum sa fie “cancelled” JK Rowling si despre cum nu ai voie sa iei pozitie impotriva operatiilor de schimbare de sex la copii, cand un actor nu mai are voie sa joace roluri, desi are pana si culoarea buna (dar nu nationalitatea), cand avortul pana la termen este principala lupta a feminismului, si cand lupta pro-imigratie e la moda in tari cu somaj sistemic de 10%, atunci eu spun “fuck”. BTW, sincer, voi chiar credeti in circul asta? Sau e obligatoriu sa spui “prezent” la toate, altfel esti dat afara? Cina naiba credeti ca va mai vota cu voi daca sunteti nu numai pro-mediu, dar si anti-clericali, si pro toate chestiile alea pe care le-am mentionat mai sus? USR putea sa castige guvernul daca nu va aruncati ca prostii in dezbaterea aceea despre casatoria gay. Cine naiba va impinge sa faceti toate tampeniile astea?
1) nu mai dețin o funcție publică de mai bine de doi ani și m-am întors în zona civică și de jurnalism în care am activat înainte de a intra în politică, așadar, o discuție legată de pierderea/câștigarea de voturi nu are obiect :) 2) observ că te deranjează unele aspecte/manifestări/revendicări/acțiuni progresiste; nu insist acum, ar fi prea lungă discuția, că unele sunt exacerbate de către cei care le contestă, altele, pur și simplu, sunt falsuri sau prezentări manipulative – nici pe departe, însă, nu sunt cele mai reprezentative pentru cei care luptă pentru drepturile omului (e ca și cum am reduce creștinismul la ororile Inchiziției ori la faptele unor clerici care fură din cutia milei, întrețin relații sexuale sau chiar violează minori etc.);3) dincolo de toate acestea, însă, o discuție despre ce educație finanțăm cu prioritate (oferind mai multe fonduri): cea a teologiei ori cea a fizicii, chimiei, biologiei etc. nu e ”anti-clericală” și, cu atât mai puțin ”obscenă” ori măcar ”discriminatorie” – ideea că educația teologică e ”prioritate zero” și doar după ce se aprobă locurile respective, restul științelor își împart ce rămâne consider că ar fi un extremism exact în genul celor (false sau adevărate) pe care le reproșezi altora
Eu cred ca afirmatia ta despre pedofilia preotilor este pura fabulatie. Poate o fi diferit in Ardeal cu catolicii, insa in zona ortodoxa scandalurile de pedofilie sunt ultra-rare, pentru simplul motiv ca preotii sunt obligatoriu casatoriti. Nu mai importati in Romania probleme occidentale (reale, dar care nu sunt ale romanilor). Sau poate anticlericalii occidentali finanteaza si in Romania prostia asta, creind astfel activisti pentru ceva care nu are legatura cu realitatea din Romania. La fel a fost si cu ONG-urile de “protectia animalelor” care erau finantate de occidentali si care au pe constiinta multe muscaturi si chiar multi morti. ONG-urile dracului, in Romania au fost obiectiv o ciuma. Cum spuneam, pana la manifestatiile anti-francking si USB n-am vazut nici un ONG decent in RO.
1) nu, nu sunt chiar așa de rare – când eram redactor-șef la Clujeanul, prin 2008, am avut colegi care au documentat cazul unui preot ortodox, care plătea tineri gay pentru relații sexuale, cu bani din cutia milei (l-au și filmat tinerii respectivi); nu am generalizat cazurile astea, dar sunt probleme universale, nu sunt preoții români diferiți de cei din alte țări, nici în bune, nici în rele; 2) fără societate civilă și cetățeni implicați, România era o Rusie mai mică, în cel mai ”bun” caz, o Ungarie a la Orban, ori o Turcie sub Erdogan
@MG – deci intr-o viata de om ai auzit de un caz, si din cauza asta ai vrea ca toata lumea sa fie anticlericala? Sincer, astea sunt prostii. Ca sa intelegi nivelul in Occident. Eu cred ca am intalnit si vorbit cu zeci de adulti care, trecand prin scolile catolice au fost abuzati de pedofili catolici. Asta e nivelul perversitatii de la catolici, asta justifica anticlericalismul occidental. A propos, in societatea laicizata de azi, nici macar nu mai sunt catolicii cei care sunt periculosi, ci invatatorii si supraveghetorii din sistemul educativ. A fost un caz in scoala lui fi-meu, le cunosteam pe fetitele abuzate, iar pedofilul nu a fost condamnat…
cu un caz am avut de-a face direct; asta nu înseamnă că n-am auzit/citit despre mult mai multe cazuri din România; chiar și așa nu generalizez, la fel cum nu generalizez nici experiențele pozitive, nici cele negative legate de foștii profesori/profesoare, de la primară, gimnaziu, liceu, facultate
Addendum (sperand ca mesajul dinainte trece): sincer, ore sau nu de religie in scoala, nu-mi pasa atata timp cat nu te streseaza prea tare cu notele. Eu o atitudine anti-clericala clar nu am, si nu-i inteleg foarte bine pe cei care o au. In Vest, de unde acest anti-clericalism pare sa vina si spre Romania, anti-clericalismul este mult legat de scandalurile de pedofilie. Dar la ortodocsi astea sunt ultra-rare. Ar mai fi problema resurselor: multi bani se duc spre biserici. Pe de alta parte, sincer, daca nu s-ar duce acolo, s-ar pierde oricum in coruptie si in ONG-uri debile si criminale, cum ar fi cele de “protectia cainilor” care au reusit sa mentina pana azi in Bucuresti haite de caini vagabonzi. Dupa 1989, singura miscare grassroots care avea sanse sa ajunga ceva a fost USB/USR, pana “referendumul intern” despre gay marriage, care v-a luat orice sansa sa ajungeti partid de guvernamant. Stupid.
Dintr-un alt punct de vedere: cu exceptia dreptului si a economiei, toate facultatile mentionate mai sus produc impostori (jurnalism), someri (filosofie&istorie) sau emigranti (fizica, biologie, chimie). Iar la drept si aconomie, eu cred ca piata se auto-reguleaza. In practica, par a fi mai multe job-uri de preoti decat de avocati si procurori.
cu tot respectul, “par a fi mai multe job-uri de preoti” pt ca BOR nu se incadreaza, ca toti laicii, in legea care blocheaza posturile la bugetari, desi si ei fac parte din aceasta clasa, conform Legii salarizarii.
Mai bine “tonti” cum spune religiosul lui peste decât sa cred în povesti de adormit copiii și chesti cu lumea care are 6000 de ani,transformarea apei în vin și alte prostii ale popilor
Religia nu are ce căuta în școală, la nici un nivel. Nu sîntem Iran sau Arabia Saudită!
Mare adevăr
Da la ambele. La Teologie inveti multe de la restaurare carte, icoana la istorie, drept si accesarea fondurilor europene, de la istoria religiilor la morala. Locurile cred ca se stabilesc in functie de solicitari. Sa isi faca mai interesanta facultatea si sa nu mai priveasca in ” ograda altuia” cu invidie. La Teologie vin oameni de toate varstele si cei mai multi au deja o facultate si un job. Vin sa creasca spiritual. De ce nu aleg alte facultati? Ar fi interesant de aflat.
cine a spus că ”nu aleg alte facultăți”? atâta timp cât e concurență la alte facultăți și e necesară admiterea, înseamnă că ”aleg”, doar că fac mai puțini alte facultăți, chiar dacă le aleg
1. In cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă există mai multe secții: Pastorală, Artă Sacră, Litere, Asistență Socială. Așa că e normal să se aloce locuri in funcție de cerințe.
2. Da, domnul profesor a încălcat bunul simț în primul rând și apoi a discriminat pe motiv religios. Clar.
1. celelalte facultăți nu au mai multe secții? li s-au alocat în funcție de cerințe? 2. dacă ar fi scris că sunt prea multe locuri pentru studii de securitate, sau pentru informatică, sau pentru biologie ș.a.m.d. ar fi fost discriminare la adresa acelor profesii? apropo, au facultăți finanțate de stat toate religiile și cultele recunoscute oficial în România?
Daca autonomia universitara ar functiona cu adevarat nu ar mai fugi pustimea cu 10 la Bac să studieze și să se stabilească ulterior în străinătate, plagiatele ar fi la fel de ușor de sancționat ca depășirea vitezei legale, piata muncii ar avea o bază solidă de absolvenți din care să crească, economia ar crește în mod real și solid iar după șansă pierduta a lustrației nu am mai avea la fel de multe motive de regret. Schimbarea ar fi atât de spectaculoasă că-casa poporului ar deveni mall, firme, hotel și circ, fără să mai puta a “democrație specială”.
E absurd să aspiri la performanta universitară in general lăsând cultele religioase să influențeze deciziile de formare ale specialistilor calificați în științe. Fiecare facultate influentea într-o universitate alocarea resurselor. Alea mai mari trag mai mult pentru sine, rămânând mai puțin pentru ceilalți. Când criteriul de bază e “voia domnului” normal ar fi ca și banii de către același domn sa fie alocați.
Mi-e jenă rău, că prin Unibuc am trecut și eu cândva …
Da, autonomia universitară înseamnă în primul rând competiție. Fix ceea ce va scoate de pe piata structurile medievale din tagma cultelor.
Mi se pare normal ca în secolul xxl biserica și învățământul teologic să fie separate de Universitate. Sunt două entități distincte.
Cât despre textul semnat de Claudiu Tufiș:
– a fost publicat pe contul Fb personal. Unde e libertatea de expresie? De ce se inflamează instituția bisericească folosind ea un limbaj jignitor și formulări inadecvate? (Comportament obscen?)
–numărul de locuri acordat facultăților religioase este discrepant și defavorizant pentru restul facultăților.
1. După părerea mea, teologia este un domeniu de studii superioare legitim. Ea produce oficianții cultului (pastorala, deși e adevărat că nu e neaparat necesar să ai studii superioare de specialitate pentru asta, sunt suficiente cele medii de specialitate), profesori (didactica, deși consider că studiul religiei în școala preuniversitară neconfesională este o greșeală – dar lucrurile stau așa cum stau și oricum, chiar dacă ar sta cum trebuie, tot ar fi nevoie de profesori pentru disciplinele de specialitate din școlile preuniversitare confesionale), asistenți sociali-teologi și artiști producători și restauratori de artă religioasă. Pentru fiecare din acestea 4 este nevoie (nu “neapărată” nevoie: am dat exemplul preotului, se poate da și exemplul artistului) de “studii superioare” și, mai mult, de studii superioare “de specialitate”. Deci locul teologiei este în Universitate.
2. E normal ca, în “marile universități”, Fizica sau Chimia să aibă mai puține locuri “la buget” decât Teologia Ortodoxă?
În primul rând că nu știu dacă e așa: de exemplu, la Politehnica din București nu se studiază teologia ortodoxă. De asemenea, cu fizica sau chimia ca precursori poți studia nu doar fizica sau chimia pentru a le aprofunda, ci și medicina, farmacia sau parfumeria, de exemplu.
În al doilea rând cred că alegerea de a bugeta ține de datele pe care le ai din piața muncii (CNSPIS se cheamă instituția), de baza materială de care respectiva școală dispune (Sete de cunoaștere-sete de cunoaștere, da’ parcă nu-i poți școlariza pe ăia claie peste grămadă, nu?…), respectiv de agregarea datelor de la toate unitățile de învățământ superior. Nu sunt singurele criterii (astea sunt, de fapt, criteriile pentru cifră, individual și în ansamblu, nu pentru distribuția ei și cota bugetată), dar, în orice caz, cred că mai degrabă acest fel de a gândi ar trebui să fie propriu unui profesor, nu de-astea gen: “Asta-i România, frate, d-aia nu câștigă USR-ul alegerile că la Teologie au bugetat mai mult ca la Jurnalism.”.
Finalmente, când vezi că nu prea e bătaie pe locuri – și am citit că la Teologie Ortodoxă n-ar prea fi – mai reduci, ca să dai acolo unde e…
Nu?
2) ca să vorbim de o ”piață a muncii” în domeniul teologiei ar trebui să funcționeze ca o piață, ceea ce nu e cazul; ca exemplu: potrivit Legii Educației, numărul maxim de elevi repartizați unui consilier școlar ar trebui să fie de 600 (propunerea de modificare e de 500, în condițiile în care, de fapt, n-ar trebui să treacă de 400); în realitate, în medie, până sfârșitul anul trecut, au fost 1.200 de elevi/ consilier școlar; în decembrie s-a dat HG să se mai angajeze 1.200 de consilieri școlari, pe care, dacă i-ar găsi și angaja, s-ar ajunge undeva pe la 800 de elevi/consilier; deficitul real de consilieri școlari, pentru a ajunge măcar la ce prevede legea actuală (600 elevi/consilier) este undeva pe la 3.300-3.500 de consilieri… pe principiul ”locuri bugetate pentru piața muncii”, mă gândesc că mărești locurile acolo unde deficitul de personal specializat/calificat e cel puțin dublu; și, spre deosebire de domenii precum construcții, întreținere spații verzi, fabrici în care poți importa forță de muncă din țări unde e mai jale ca la noi, consilieri școlari (fie și doar din considerente de limbă) nu prea ai cum să imporți… desigur, probabil că sunt unii care consideră că e mai multă nevoie de profesori de religie (teologie – nota bene) în școlile noastre decât de consilieri școlari (psihopedagogi), e dreptul lor să considere asta, dar cred că e și dreptul meu să am o opinie contrară, fără ca asta să însemne că ”defăimez”, ”discriminez” ori că am un ”comportament obscen”…
La ce servesc “consilierii scolari”? Eu i-am vazut in actiune in Occident, si cred ca nu fac nimic util, nimic ce un diriginte nu ar putea face cu efort mic. Ar trebui sa se ocupe de cei care au probleme de integrare sau personale. Dar problemele personale grave sunt de multe ori cu parintii periculosi, iar de astia consilierii scolari se tem. Si deci se ocupa cu reeducarea elevilor care nu au probleme. Si deci fac acelasi lucru precum un psihanalist sau un preot. Intre consilieri scolari si preotii ortodocsi, eu i-as prefera pe preoti. Atentie, eu nu spun ca ideea de consilier scolar nu a fost buna, ca idee, dar implementarea ei e falimentara peste tot (la fel a fost si comunismul, o idee extraordinara, dar nu merge).
Ca tot vorbeam de “consilierii scolari”, tocmai aflu alta magarie. Copilul unei cunostinte e “bullied” la scoala si s-a retras in el. Parintii au intrebat la scoala ce se intampla. Le-a fost trimisa acasa asistenta sociala, sa ancheteze, ca sigur nu e de la scoala, ci de acasa… La asta servesc “asistentii sociali”, si e bine cand nu sunt multi (deloc ar fi si mai bine, sau poate doar in comunitatile defavorizate, iar acolo sa aiba voie sa se ia numai de familiile cu probleme adevarate).
1) cred că faceți o confuzie între consilierii școlari și asistenții sociali ori confuzia asta a fost făcută de școală 2) de la îmbunătățirea abilităților și a performanțelor personale și școlare, la consiliere de carieră, rolul și atribuțiile unui consilier școlar sunt extrem de diverse și importante; nu sunt roluri pe care să le rezolve ”domnul preot”
@MG: Nici o confuzie. Consilierul scolar e cel care a trimis asistenta sociala acasa la aia, pentru ca strica statisticile scolii. Sa se invete minte.
Apoi, uita-te la fraza asta, pe care ai scris-o: “îmbunătățirea abilităților și a performanțelor personale și școlare, la consiliere de carieră”. Oamenii reali nu vorbesc asa. Astea sunt fraze dintr-un document politic. In realitate, consilierii scolari fac ce li se cere. De exemplu, unde traiesc eu, ii trimit pe elevii buni pe care familia nu-i ghideaza foarte bine spre filiere profesionale (pentru ca asa li se cere de la directie, sa mai trimita buni si acolo). In domeniul asta, experienta m-a invatat ca “small state” e o idee buna.
:)) nu, nu ține de limbajul politic, ci de psihopedagogie; și e una dintre cele mai mari greșeli e tocmai faptul că familia ”își ghidează” copiii în carieră; de-asta avem în unele domeniu procente îngrijorătoare de copii care urmează fie profesia părinților, fie o profesie pe care aceștia o consideră potrivită pentru ei (în cele mai multe cazuri pe singurul considerent că e o profesie care aduce venituri peste medie); așa se ajunge să existe o rată considerabilă abandon în primii ani de facultate – pentru că studenții înțeleg că nu e ceea ce își doresc să facă în viață; iar acesta e cazul fericit; mai gravă e situația în care termină facultatea și ajung într-un domeniu pentru care n-au nicio apetență; cunosc prea puține cazuri în care copiii aleg în mod real o profesie, meserie, carieră având mai multe alternative și în concordanță cu aptitudinile pe care le au
@MG: La Psihologia Universității din București au o capacitate de școlarizare de 985 de studenți, iar în 2022 au avut o cifră de școlarizare de 978 (99,2%). Dintre acestea, ei au repartizat 89 la psihopedagogie, cu 63 la buget (70,7%).
Prin comparație, la Teologia Ortodoxă a Universității din București au o capacitate de școlarizare de 390 de studenți, iar în 2022 au avut cifra de școlarizare 267 (68,4%), din care 172 la buget (64,4%).
Prin urmare, soluția la problema dumneavoastră nu e să scădem de la a doua și să dăm la prima, deoarece: (1) prima e deja ocupată în proporție de 99,2% și (2) maximum ce putem face e să scădem cu 26 locurile la buget de la a doua și să creștem, cu 26 corespunzător, la prima – ceea ce, la deficitul de 3500 reclamat, nu știu cât vă coafează…
Soluția e să le cereți celor de la Psihologie să-și recalibreze distribuția: din 978 au dispus doar 89 pentru psihopedagogie, adică 9,1%…
Și mai puteți lua și de la Științe Politice: 40 de locuri bugetate din 93 la “studii de securitate” mi se pare enorm… Sau de la Jurnalism: 35 de bugetate din 74 la “publicitate” n-are niciun sens… Dar în primul rând cereți-le celor de la Psihologie să-și reorganizeze facultatea pentru a vă oferi mai mult din ce aveți nevoie.
nu eu ”am nevoie”, discuția este despre ce are nevoie societatea și în contextul în care s-a invocat că locurile de la Teologie sunt justificate pentru că ”există cerere pe piața muncii”; altfel, putem discuta despre fiecare în parte – din punctul meu de vedere avem o nevoie (în societate) mult mai mare de jurnaliști profesioniști, nu de ”vedete” media pretins jurnaliști (ca exemplu); dacă discutăm pentru fiecare domeniu în parte și facem necesarul putem vedea că e mult mai mare (decât oferă actualul sistem universitar din România) pentru majoritatea domeniilor și am recuperat foarte puțin comparativ cu alte țări europene din decalajul persoanelor cu pregătire superioară, raportat la numărul total de cetățeni activi – și așa ajungem la fondul problemei: când există alocări sub necesarul general, soluția e prioritizarea (chiar dacă nici în domeniile prioritizate nu se atinge necesarul social); cu riscul de a-i supăra pe mulți, între consilieri școali și teologi, prima categorie consider că e prioritară (nota bene: nu împărtășesc punctul de vedere că nu ar trebui studiată teologia și/sau religia, doar că nu o văd prioritară)
@MG: Nu știu cine a invocat că există cerere pe piața muncii, știu ce v-am spus eu: că unul din criteriile folosite de Ministerul Învățământului atunci când face cifrele este dat de ce îi furnizează CNSPIS, care monitorizează învățământul superior și face prognoze “în funcție de piața muncii” – iar criteriul are sens, e logic.
De acord, soluția e prioritizarea. Problema e că Psihologia Universității din București, de exemplu, n-are cum să fie prioritizată prin desprioritizarea Teologiei – că e ea plină deja, n-ai unde să adaugi. E un fapt bazat pe cifre, nu e o opinie sau o credință. De aceea spun că, în cazul concret al consilierilor școlari produși de Universitatea din București, soluția nu e la Teologie, fie ea și Ortodoxă, ci la Psihologie.
Deciziile ministerului se coc la Uniunea Nationala a Rectorilor. Daca managementul ministerului ar fi fost pe masura bla-bla-ului pe care il serviti cu atata pasiune emigrarea absolventilor ar fi fost in limite sustenabile.
Rectorii la randul lor reflecta influenta sindicatelor din universitati, fiind incapabili sa schimbe ceva atata vreme cat depind de voturile sindicalistilor. Sindicatele din invatamant reprezinta patologia psihiatrica a alora incapabili sa se adapteze in alta parte pe piata muncii. Ca a sa fiu delicat.
Asta e o parghie
A doua parghie care afecteaza decizia rectorilor sunt presiunile studentilor. Atunci cand si astia sunt manevrati de (o-)culte autonomia universitatilor devine democratie ruseasca.
In Romania erau vre-o 40 de culte recunoscute. Universitatile bugetare trebuie sa fie reprezentative pentru toata tara – acolo unde se pun bani de o biserica in campus trebuie sa existe alaturi si moschee si sinagoga si tempul buddhist si altar pagan pentru orgii pe luna plina sub geamul rectoratului.
A treia parghie sunt politicienii.
Religia cumpara voturi, iar in cresterea industriei cultelor universitatile au rolul lor. Atunci cand un rector / universitate face sluj in fata cultelor inseamna ca universitatea e santajabila, iar instrumentele de santaj stau la politicienii care depind de votantii cu capul sub poala popii.
Savurati dumnezeirea tovarasi !
Cred că universitățile în care mai dictează sindicatele s-au împuținat drastic. Rectorii și-au compus camarille și au învățat să aplice strategii politice (la scara universităților pe care le conduc). Chiar ar fi interesant de făcut un studiu despre factorii determinanți în alegerea rectorilor pe fiecare universitate în parte.
S-ar putea ameliora ceva din situație dacă s-ar interzice prin lege amestecul sindicatelor în alegeri și s-ar limita numărul de mandate de rector (nu două, ci unul ar fi arhisuficient – lăsați oamenii să-și cultive pasiunea pentru domeniul lor nu pentru manipularea colegilor!)
Pe de altă parte, există o contradicție strigătoare la cer între democrație și meritocrație, iar acest lucru este poate cel mai vizibil în universități! Dar nu este văzut de nimeni, bineînțeles! Nu se poate să ajungă rector un lector cu abilități excepționale de combinagiu care, ulterior, să amputeze planurile de învățământ și disciplinele celor recunoscuți în branșă!!!
Ar mai fi multe de spus și despre amestecul politicienilor în universități și al rectorilor în politică. Dacă funcționarii publici nu prea au voie în politică, ar trebui ca nici rectorii și decanii să nu aibă pentru că și ei sunt în fond tot niște slujitori ai statului în instituții în care propaganda politică este interzisă. Dar e mai bine să fii rector-mandarin decât rector și-atât.
@MG: Și apropo de asta cu “avem nevoie de jurnaliști profesioniști” – la Jurnalism la Universitatea din București au trei programe de licență: jurnalism (159 de locuri), comunicare și relații publice (149 de locuri) și publicitate (104 locuri).
Or, ce aseamănă comunicarea și relațiile publice cu publicitatea și le deosebește de jurnalism? Poziția profesionistului în relația cu publicul său: simplu spus, în primele două el este un agent de vânzări care face un serviciu privat celui care l-a angajat, pe când ziaristul nu are ca scop să țină partea cuiva, ci el informează – face un serviciu public.
La Jurnalism la UniBuc se produc anual 253 de majorete și 159 de ziariști. Dacă “avem nevoie de jurnaliști profesioniști”, de ce nu le cereți să schimbe proporția? Poate că mai degrabă din cauza asta suntem așa cum suntem decât din cauza lu’ popa Prichici de la Sfântu’ Elefterie?
Mai mult, ce e aia până la urmă, “licență în publicitate”? Sau în “comunicare și relații publice”? Astea-s prostii, la fel ca aia de la Științe Politice cu “studii de securitate”. Cine aprobă tâmpeniile astea ca programe valide de licență?
Adică pe bune-acuma: cine a aprobat așa ceva? Asta cred eu că e o întrebare care chiar ar merita efortul…
@Personal: 40 în sensul de 18, aia 40.
Mda, ce să zic, ce idee deșteaptă, dacă faci o moschee în campusul unei universități bugetare trebuie musai să faci lângă ea și un templu budist – câtă istețime, nene, că atunci când îi aprobi unui regizor să pună în scenă o comedie la un teatru bugetar trebuie să alergi turbat după altul să-l convingi să-ți pună în scenă și o tragedie … că e teatru bugetar și trebuie să fie reprezentativ pentru toată paleta sufletului omenesc…
La restul mesajului v-aș răspunde dacă l-aș înțelege. Dar cum nu îl înțeleg și mă mai și plictisește…
cu voia lu’ doamne-doamne macar cand e vorba de bani tot trebuie sa se incordeze si mintile celor mai fericiti dintre piosi sa priceapa. Ca tot dupa bugete se conduc si statatele si cultele. Doar ca spre deosebire de astea, Universitatile au prin statut alta menire decat imbogatirea unor minoritati.
Eu unu mai bine crap decat sa-mi vad copii vre-odata in campusul unor universitati incolonoate in jurul unor edificii de cult – asa ceva nu are nimic de-a face cu excelenta academica si nici cu responsabilitatea sociala ci indica investitia in idiocratie a alora care ar trebui sa apere lumea de ea.
Nu se întreabă nimeni cum se stabilesc faimoasele cifre de școlarizare? Nici, la fel de faimoasele standarde ARACIS sau CNATDCU?
Există vreun studiu public care să le justifice cât de cât? Cu baze demografice, sociologice, economice etc.?
Există vreo strategie, alta decât sfânta noastră improvizație de moment? Intelectualii academici, care zboară în bătaia săgeții, nu se întreabă de unde vin săgețile, cine le-a tras, dacă e tânăr sau bătrân, capitalist sau comunist, dacă folosește la ceva sau doar e doar o inerție tembelă etc.? Și mai ales, unde ne va duce această mentalitate de Moș Teacă prin care universitatea este considerată ca o companie oarecare, în care intră “resursă” (ca pietrișul, motorina, fierul beton etc.) umană și ies … cariere, citări (reciproce și colegiale) și zeci de mii de diplome ?
Învățământul și cercetarea sunt, e-adevărat, (sau au devenit) teritorii de competiție, însă modul de desfășurare a lucrurilor în țara în care nimic nu e lăsat fără ca niște băieți să-și bage nasul, ar trebui să-i facă pe unii să privească lucrurile cu atenție și îngrijorare (din aia adevărată!). Cum ar zice Margaret Thatcher, mă uit în jur și nu văd nicio comunitate academică, văd indivizi cinici, eventual agregați în coterii. Slavă Domnului că nu există un test PISA pentru a estima nivelul studenților români!!! Dar, din nefericire, nimeni nu ne va feri de nota de plată – deja am început rambursarea.
@Depeche Mode: Păi nu, că în petiția mea, în care cer să-mi facă-n campus lăcaș de cult pastafarian, specific clar că-l vreau edificat în zona în care se țin seminarele pentru ăia cu taxă, deci…
Altminteri ce să zic, crăpați dacă asta doriți, crăpați liniștit…
Hehe… inca unu care confunda gazeta de perete / kalendarul sfintilor / panoul de intretinere cu oglinda. Love comes back to you tovarase.
@Marfar Paraschiva: Okey dokey.