Fabrica de Bere – prezentată de Nelu Păunescu, jurnalist cotidianul “Evenimentul Regional al Moldovei”
Potrivit unor surse, a fost pomenită pentru prima oară într-un document de la Alexandru Ioan Mavrocordat, având anul 1786. Este vorba despre una dintre cele mai vechi fabrici de bere din România, celebră în Iași după numele – ”Berăria veche”. Ar fi trebuit să facă parte din patrimoniul industrial al orașului. Astăzi, din întregul complex nu a mai rămas nimic. Terenul este împrejmuit cu un gard, iar cărămizile, după ce clădirile au fost dărâmate, au fost luate ”la bucată.”
Ca reper cronologic, personalul angajat in fabrica in 1920 era de 40 de oameni din care 35 muncitori conduși de un maistru berar, Rudolf Giller, adus din Germania.
In anul 1983, lucrau 36 de berari care doreau sa reînvie tradiția berii “Zimbru” prin înființarea, în câteva camere, a Berăriei Vechi, unde vizitatorii sa găsească bere proaspătă Păcurari și noile sortimente.
A venit Revoluția. Potrivit ziarului Evenimentul, soarta Berăriei a fost decisă încă din 1993, atunci când SC „Zimbru” SA s-a privatizat în sistem MEBO. Societatea a fost vândută pentru suma de 6,5 milioane de euro firmei „Art Brau International”. În anul 2007, terenurile fabricii prezintă interese pentru omul de afaceri Radu Enache, preşedintele şi acţionarul majoritar al grupului. Actele de vânzare-cumpărare pentru teren au fost parafate la notar în 2007, iar valoarea tranzacţiei a fost de 5,5 milioane euro. Cel care a vândut companiei Continental Hotels terenul a fost omul de afaceri Ioan Zapodeanu.
În anul 2008, clădirea fabricii de bere care era considerată de patrimoniu a fost declasată şi doar beciul a fost menţinut pe lista monumentelor istorice. În 2013, Direcţia de Cultură Iaşi îi cerea proprietarului terenului să restaureze intrarea în beci, să-l igienizeze şi să-i refacă pereţii. Legat de acest lucru, Virgil Băbîi, directorul Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Iaşi declara pentru TVR că ”trebuiau să refacă complet, acest lucru nu l-au făcut. E posibilă o amendă de până în de 100 milioane de lei pentru neglijenţă în protejarea unui monument istoric”.
Potrivit aceleiași surse, intenția anunțată de noul proprietar era de a deschide în locul vechii fabrici un hotel. Bineînțeles, investiția nu s-a întâmplat. Din primăvara anului 2009, clădirile fabricii de bere , încet dar sigur, au fost puse la pământ. Ultima mișcare în zonă a fost în octombrie 2015 când s-a împrejmuit terenul cu un gard.
Soarta Fabricii de Țigarete de la Iași se regăsește în destinul Societății Naţionale Tutunul Românesc
Este considerată una dintre cele mai vechi fabrici ale orașului, ea datând din anul 1864. În anul 1875, pe un teren din proximitatea căii ferate și râului Bahlui, a fost începută construirea unor clădiri mai mari cu destinație industrială. În 1876, se dă drumul la producție.
Bombardamentele din al doilea Război Mondial și distrugerile acestora nu au dus la renunțarea la fabrică, ci, dimpotrivă, s-au reparat clădirilor avariate și s-au adus utilaje de la fabrici cu același profil din țară. Astfel, în anul 1945 s-a reluat activitatea de producție.
Pe toată perioada comunismului unitatea a funcționat fără probleme.
După Revoluție, în anul 1998, Fabrica de Țigarete Iași producea, zilnic, 12 tone de țigări.
La nivel național, în 1997, potrivit Digi24, statul decide să vândă şi transformă Regia Națională a Tutunului în societate comercială pe acţiuni – Societatea Naţională Tutunul Românesc, pe scurt SNTR. Aceasta avea în portofoliu opt fabrici de fermentare a tutunului, șase fabrici de ţigarete, o Staţiune Centrală de Cercetare pentru Cultivarea şi Industrializarea Tutunului, o fabrică de piese şi 4000 de salariaţi.
Privatizările nereușite în a căror desfășurare se regăsește și numele omului de afaceri Ioan Niculae , un management defectuos din partea statului, duc și la prăbușirea Fabricii de Țigarete de la Iași.
Astfel, în 2003, 200 de angajaţi de la Iași au fost anunţați că au rămas fără loc de muncă.
Ziarul regional ”Evenimentul” scria că trimiterea în șomaj s-a făcut ”pentru a face loc unei privatizări forțate a terenurilor si clădirilor, către societatea Galaxy Tobacco, firma controlată de o companie înregistrată în Insulele Virgine. Practic, potrivit datelor Oficiului Registrului Comerțului, Galaxy Tobacco are printre asociați CTS Tabacco Limited, cu domiciliul în insulele Virgine Britanice, care deține 46,2 la suta din acțiuni. Galaxy Tobacco a fost prinsă în mai multe scandaluri de evaziune fiscala, acționari ai societății fiind acuzați de faptul ca ar fi produs statului un prejudiciu de 44 milioane de euro”.
Fără suflul angajaților în halele de producție, Fabrica de Țigarete de la Iași a pornit pe drumul trist al distrugerii. A început să se fure din perimetrul unității; cărămizi, utilaje, tot ce se putea lua.
Presa locală consemna în 2014 că cele 3 hectare şi jumătate de teren pe care se afla fabrica au fost evaluate de agenţii imobiliari la 10 milioane de euro.
Distrugerea rapidă a Fabricii de Tutun de la Iași a determinat autoritățile centrale să treacă în categoria monumentelor istorice clădirea cunoscută sub numele de ”Depozitul de tutun”. Ea a fost ridicată în 1894. În ședința Guvernului din 17 martie 2010 s-a aprobat transferul depozitului de tutun de la Ministerul Finanțelor la Ministerul Culturii și darea lui în folosință Complexului Muzeal „Moldova”.
Ministrul culturii de atunci, Kelemen Hunor, declara că în incinta depozitului ar urma să fie amenajate spații expoziționale, depozite, laboratoare de lucru și un centru de documentare în domeniul arheologiei industriale. Lucrul acesta nu s-a întâmplat până acum.
Nicolina – nume de râu, la Iaşi, dar ş de cartier, de şcoală, de gară internaţională, de piaţă agroalimentară, de staţiune balneară, de mare uzină: Uzina Mecanică Nicolina – Nicolina S.A., după ultima denumire
Merită trecut în revistă istoricul ei şi evaluată atitudinea sfidătoare, de rea voinţă, a celor ajunşi, după revoluţie, să administreze avuţia ţării.
Exact 120 de ani a trăit uzina. Actul ei de naştere era scris în 1892 prin înfiinţarea Atelierelor CFR Nicolina, fiind destinate reparaţiei de vagoane şi locomotive. Anii au adăugat la biografia începuturilor nu doar hale impunătoare, ci şi tehnologii moderne de turnare şi prelucrare a metalelor, devenind în perioada interbelică şi după aceea una dintre cele mai cunoscute fabrici de material rulant din ţară. Devenise brandul de primă mărime al Iaşului. Reparaţiei de vagoane şi locomotive i s-au adăugat, cu timpul, boghiurile pentru vagoane, destinate exportului, în principal în fosta URSS, precum şi utilajele terasiere şi pentru construcţii.
Momentul 1990 a găsit Uzinele Nicolina cu aproape 5000 de angajaţi. De atunci a început în calvarul legat de desfacerea producţiei, în condiţiile căderii exportului cu fosta Uniune.
Cu toate acestea, uzina a avut o mare şansă, doi ani mai târziu, în 1992, când firma italiană Marini, parte a gigantului francez Fayat, şi-a făcut cunoscută intenţia de a produce la Iaşi staţii de betoane. Au şi venit cu contractele şi cu portofoliul de comenzi. Dar n-a fost să fie. Statul, prin organismele sale n-a fost de acord, incluzând Nicolina, alături de 5 unităţi economice anonime din ţară, într-un pachet de privatizare prin acordul PSAL cu Banca Mondială. Atunci italienii şi conducerea fabricii din Iaşi au depus oferta lor la Bucureşti, cerând ca Nicolina să fie scoasă de pe acea listă, dar au fost refuzaţi. Acesta a fost momentul începerii degringoladei. Era şi primul semn al intereselor pământul de sub ,,Nicolina”.
Numeroşi au fost şi politicienii care s-au dorit ”utili” binelui uzinei, în special după preluarea de către AVAS a activelor Nicolinei, în 2005, cu administrator numit de către stat. Numai că… la doar un an de la preluare, din cauza datoriilor, fabricii i-au fost întrerupte toate utilităţile, ocazie cu care i s-a închis orice cale de redresare. Actul de condamnare la moarte fusese, astfel, semnat.
Halele şi terenul extrem de valoros au fost cumpărate de un SRL din Braşov. Preţul – cu mult sub valoarea lui. Apropo de preţ, preşedintele AVAS, din vremea aceea, liberalul Teodor Atanasiu, întrebat fiind de către un ziarist de ce se vinde Nicolina pe bucăţi şi la un preţ de 3-4 ori mai mic decât cel real, înaltul demnitar a motivat că ,,terenul nu prezintă interes pentru că este îmbibat cu uleiuri şi motorină provenită de la reparaţia de locomotive”, ca şi cum cel care intra în posesia lui avea de gând să-l cultive cu cereale. Ce a urmat este uşor de dedus.
Până în 2012, din marile hale ale Nicolinei nu a mai rămas nimic. Uzina a fost dezmembrată bucată cu bucată, halele dărâmate cu buldozerul, iar utilajele vândute la fier vechi. Şi ca totul să fie pe înţelesul tuturor celor care sunt revoltaţi de destinul cele mai de seamă industrii de la Iaşi, cu 120 de ani de tradiţie, este bine de reţinut că pe o parte din terenul dezafectat funcţionează astăzi două supermarketuri.
Foşti angajaţi ai uzinei, cu state vechi de serviciu în fostele hale, privesc cu amărăciune şi cu revoltă destinul sfărâmat al fabrici lor. Cu toţii sunt de părere că s-a urmărit cu buna ştiinţă falimentarea şi distrugerea celei ce-a fost emblema industrială a Iaşului. Iar faptul că a fost înfiinţată, cu ani în urmă, o comisie parlamentară care să cerceteze subteranele ”afacerii” Nicolina – comisie care şi-a abandonat între timp activitatea – vine să le confirme bănuielile. Totul însă este pierdut. Nicolina SA nu mai există.
Jurnal al teiului tăiat. O cronologie elaborată de Grupul Academic din Iași – ”www.impotriva.blogspot.co.uk”
La 26 octombrie se împlinesc 3 ani de când ”Primăria din Iaşi, prin viceprimarul Mihai Chirica, asistat de „inspectorul de specialitate” Elena Racoveanu, în cadrul unui proiect european de modernizare rutieră, constată „necesitatea dezafectării vegetaţiei existente [142 de tei, Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, Iaşi] datorită stării avansate de degradare”. Decizia se ia fără o expertiza dendrologică prealabilă, fără un studiu peisagistic şi fără o informare a publicului larg.
În prima jumătate a lunii februarie S.C. Servicii Publice S.A., companie in subordinea primăriei ieșene, ”purcede la tăierea rasă a aliniamentului de tei de pe Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt. Pentru extragerea arborilor din rădăcini, se folosesc lanţuri, tractoare şi camioane. Concomitent, toţi castanii de pe o stradă adiacentă (Str. Colonel Langa) sunt puşi la pământ. Tăierile se realizează în lipsa Registrului Local al Spaţiilor Verzi şi fără aprobări silvice.”
În această perioadă, ”reacţionând la aceste abuzuri, un grup adhoc de tineri intelectuali ieşeni creează comunitatea Facebook / grupul civic „Iaşul iubeşte teii” (IIT) . IIT organizează cu succes două proteste publice, pe 4 şi 10 februarie. Deşi iniţiativa ajunge în presa naţională şi reuşeşte să scoată numeroşi ieşeni în stradă, viceprimarul Mihai Chirica, cu acordul primarului Gheorghe Nichita, continuă tăierile până când toţi teii de pe pietonal sunt scoşi din rădăcini şi înlocuiţi cu arbuşti japonezi pitici. În aceeaşi perioadă, artistul Dan Perjovschi devine prima persoană publică care se alatură activ cauzei, desenele sale devenind populare pe reţelele de socializare şi în rândul protestatarilor”.
În aceeași lună, februarie 2013, ia ființă grupul academic „www.impotriva.blogspot.co.uk” (fondator şi primsemnatar, drd. Dinu Gabriel Munteanu, Nottingham Trent University). Raportul civic şi solicitările petiţionare iniţiate de acesta sunt în scurt timp semnate de numeroase personalităţi din lumea academică şi culturală europeană. În colaborare cu ”Iașul iubește teii”, grupul academic iniţiază demersuri legale împotriva Primăriei şi continuă popularizarea cauzei în universităţi, presă şi pe Internet.
O lună mai târziu, Garda de Mediu Iaşi confirmă că acţiunile Primăriei au fost ilegale şi că, în urma abuzurilor, administraţia a fost amendată cu suma de 60,000 de lei.
Lupta pentru replantarea teilor devine una de durată. Unul dintre episoadele reprezentative pentru modul în care politicienii locali s-au raportat la problemă s-a consumat la 4 octombrie 2013. ”Iașul iubește teii, în colaborare cu grupul academic mai sus numit şi cu Asociaţia DendroOrnamentală „Anastasie Fătu” Iaşi organizează în Piaţa Unirii un al treilea protest public, cerând primarului Nichita asumarea abuzurilor din februarie şi respectarea Legii interesului publicului larg şi a bunelor practici în dezvoltarea urbanistică durabilă. Cu câteva zile înaintea protestului, consilierul local şi vicepreşedintele PSD Iaşi, Marius Ostaficiuc, este surprins de jurnalişti întro încercare flagrantă de manipulare a opiniei publice, prin „infiltrarea” organizaţiei de tineret PSD în rândul protestatarilor.
Un alt reper al abuzurilor municipalității s-a consumat în 2014— Primarul Gheorghe Nichita, în colaborare cu Ocolul Silvic / Direcția Silvică Iași (director, ing. Corneliu Parascan), dispune marcarea înspre tăiere a peste 300 de arbori din Parcul Expoziţiei şi din Grădina Copou. În urma presiunii publice, a plângerilor legale şi a expertizei specialiştilor din mediul academic si nonguvernamental naţional, Gheorghe Nichita recunoaşte că situaţia creată a fost o „greşeală de comunicare” şi de „procedură”. Se salvează, cel puțin temporar, sute de arbori de la tăiere”.
În primăvara lui 2015, primarul Gheorghe Nichita este reținut de procurorii DNA, fiind suspectat de abuz în serviciu. Ulterior, presa a relatat că Nichita s-a folosit de Poliția Locală pentru a-și urmări iubita. Suspendarea din funcție a edilului îl aduce la cârma municipalității chiar pe cel care a pornit operațiunea de tăiere a teilor: vicele Mihai Chirica.
La jumătatea lunii august – ”Grupul academic, Asociaţia Dendro‑Ornamentală „Anastasie Fătu” Iaşi si Iașul iubește teii predau Primăriei Iaşi un proiect tehnic complet privind replantarea teilor pe Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt. Proiectul este supus de executivul Primăriei unei consultări populare extraordinare (25 august – 25 septembrie 2015). Din 14.244 voturi exprimate, 13.347 (93.7%) au votat DA (pentru replantarea teilor). 638 (4%) au votat împotrivă. Restul au fost abțineri sau voturi anulate.” Mihai Chirică promite plantarea teilor în luna noiembrie 2015.
Politicieni de Bahlui. La Iași, primar și președinte de Consiliu Județean, în zodia DNA
Doi politicieni importanți și cu funcții administrative reprezentative au avut, în 2015, coliziuni cu procurorii DNA. Este vorba despre suspendații din funcție Gheorghe Nichita, primar PSD al municipiului Iași și Cristian Adomniței, președinte al Consiliului Județean Iași din partea PNL.
Deși au fost aleși în funcție la aceleași alegeri, în 2012, venind din partea Uniunii Social Democrate, rivalitatea dintre cei doi a devenit de notorietate. Anul 2015, ultimul dinaintea alegerilor locale, se anunța extrem de important în competiția dinte cei doi.
Cristian Adomniței, primul intrat în vizorul DNA
El a fost acuzat de favorizarea făptuitorului şi fals intelectual în cazul unor plăți efectuate către o firmă care trebuia să furnizeze materiale de promovare a județul Iași și care, potrivit anchetatorilor, nu au fost predate instituției publice. De altfel, în acest caz judeţul Iaşi constituindu-se parte civilă în acest dosar cu peste 391.000 de lei. Pe lângă trimiterea în judecată a lui Cristian Adomniței, procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Iaşi au dispus aceeași măsură și în cazul Teodorei Cristian Jinga, director executiv al Direcţiei Proiecte şi Dezvoltare Durabilă din Consiliul Judeţean Iaşi, la data faptelor, pentru abuz în serviciu, fals intelectual, în formă continuată, şi instigare la fals intelectual, în formă continuată, şi Ingrid Carmen Irimescu, şef al Serviciului Proiecte si Parteneriate din Direcţia Proiecte şi Dezvoltare Durabilă din CJ Iaşi, la data faptelor, pentru abuz în serviciu, fals intelectual, în formă continuată, şi complicitate la fals intelectual. Şi Letiţia Elena Popa, administrator al SC Laser Co SRL, aflată în arest la domiciliu, a fost trimisă în judecată pentru instigare la abuz în serviciu, complicitate la fals intelectual, în formă continuată, şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.
Gheorghe Nichita și filajul iubitei cu efectivele Poliției locale
În urma unor percheziții ale procurorilor DNA, în primăvara lui 2015, pe numele primarului Gheorghe Nichita a fost dispusă începerea acţiunii penale, pentru instigare la folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii care nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, în formă continuată (cinci acte materiale), abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, acces ilegal la un sistem informatic şi operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice. Practic, edilul, care ulterior a și fost suspendat din funcție, a fost denunțat de către Adina Samson, şef de serviciu în Primăria Iaşi, cu care edilul Gheorghe Nichita a avut o relaţie de câţiva ani, în condițiile în care primarul i-ar fi pus pe poliţiştii locali să o urmărească.
Potrivit relatărilor presei, Nichita, pe lângă angajaţi ai Poliţiei Locale şi ai altor instituţii din Primărie, a apelat și la clanul Cordunenilor, pentru a o spiona pe iubită și pentru a ameninţa un bărbat.
Sfârșitul anului 2015 îi găsește pe cei doi politicieni suspendați din funcțiile administrative și cu un viitor politic incert.
