Constantin-Alexandru Manda

Toamna se numără… fondul școlii

Este luna septembrie, iar școala a început deja de două săptămâni. Ceea ce înseamnă, inerent, că în majoritatea școlilor au avut deja loc clasicele ședințe cu părinții, unde subiectul principal de discuție a fost contribuția la fondul școlii/fondul clasei/fondul de pază sau alte cheltuieli pe care părinții trebuie să le facă pentru a suplini lipsurile din unitatea de învățământ.

Cei mai mulți dintre profesori, părinți și elevi știu că educația este gratuită, iar strângerea de contribuții informale nu face decât să acopere subfinanțarea și dezinteresul autorităților. Însă, chiar și așa, părinții acceptă și plătesc din buzunarul propriu pentru schimbarea mobilierului, a jaluzelelor, pentru renovarea sălii de clasă sau cumpărarea materialelor necesare pentru orele de curs (tablă, hărți, atlase, cretă/markere etc.). Mulți plătesc și pentru renovarea sau dotarea spațiilor comune: holuri, laboratoare, bibliotecă sau chiar pentru asigurarea pazei. De ce? Psihologic vorbind, un părinte va face orice efort necesar pentru a-i asigura copilului său o educație de calitate. Chiar dacă asta înseamnă să cotizeze de două ori pentru accesul la serviciul public de educație.

Pentru că, până la urmă, fondul școlii și derivatele lui nu sunt nimic altceva decât o dublă cotizație la buzunarul din care se finanțează deja activitatea școlii. Elevii, părinții și orice alt cetățean deja contribuie pentru ca serviciul public de educație să asigure acces la un învățământ de calitate tuturor copiiilor. Cum? Simplu, prin taxele și impozitele plătite la bugetul local și la bugetul de stat. De fiecare dată când mergem la magazin și cumpărăm un produs pentru care se plătește TVA (taxa pe valoare adăugată), o cotă din aceasta este destinantă educației.

Cât timp părinții vor accepta să cotizeze cu aceste sume strânse în mod informal, pe sub mână, nu vom vedea o creștere a finanțării educației, nici din partea autorităților locale, nici de la nivel central. De ce? Pentru că suntem în prezența unui cerc vicios: cât timp părinții vor suplini lipsa finanțării, decidenții nu vor manifesta mai mult interes pentru acest domeniu „prioritate națională”, așa cum afirmă cu toții că este educația. În aceeași notă tristă, din cauza finanțării neadecvate și insuficiente pentru un învățământ de calitate, părinții vor pune mereu mâna în buzunar.

Acum suntem aici. Și avem de făcut o alegere, atât elevii, cât și părinții. Vrem responsabilitate din partea celor cu pixul în mână sau doar să cârpim lucrurile fiecare pe bucățica lui? Pentru a doua variantă, este suficinet să continuăm ceea ce facem. Însă, dacă ce ne dorim este o schimbare trebuie să luăm atitudine și să spunem nu subfinanțării, indiferenței și managementelui defectuos al școlilor. Cere directorului școlii ca în loc să susțină/accepte strângerea sumelor informale să facă un referat de necesitate către Primărie, iar printr-o acțiune comună: elevi, părinți, profesori, director, să cereți autorităților locale să suplimenteze bugetul școlii. Schimbarea începe la firul ierbii, iar de atitudinea fiecăruia depinde perpetuarea sau nu a acestui flagel.

Pentru detalii despre cum să faci asta, te invităm să consulți un extras din Ghidul Școli curate.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *