Victoria Stoiciu

În cea mai săraca ţară din UE, sărăcia nu există ca problemă în agenda publică

Extrase dintr-un interviu publicat de Vladimir Mitev în Baricada:

 

 


Am auzit unele opinii conform cărora modificările fiscale sunt chestiuni foarte tehnice și de aceea e greu să creeze mobilizare colectivă. Nu sunt de acord cu această explicație – modificările legislative din justiție sunt chestiuni încă și mai tehnice și totuși produc emoție colectivă. Protestul nu e o chestiune de moment – ieșirea în piață e un act spontan, dar premisele nemulțumirii, ale revoltei se sădesc din timp. Pentru asta e nevoie de „traducători” – instituții sau persoane care să translateze tehnicalitățile într-un limbaj accesibil, să le relaționeze cu fricile sau fobiile societății.

Celebra Ordonanță 13 din 2017 era o colecție de prevederi extrem de tehnice și totuși translatorii au reușit să transmită un mesaj foarte simplu, chiar exagerat: or să scape de pedeapsă corupții și penalii. Or, din punctul acesta de vedere, reforma fiscală a venit într-un context în care pe de o parte nu există articulată la nivelul discursului public o frică de sărăcie, de precaritate, chiar dacă asta e problema numărul unu din România, iar pe de altă parte traducătorii chestiunilor tehnice în mesaje simple sunt foarte puțini pe această zonă. Suntem în fața unui paradox – în țara cea mai săracă din UE, în care preocuparea majoră a aproape jumătate din populație sunt lipsurile materiale, nesiguranța zilei de mâine, sărăcia nu există ca problemă pe agenda publică. Iar asta se întâmplă pentru că agenda publică e reflecția unor raporturi de putere din societate – ea ne vorbește despre cine deține puterea și despre mizele celor ce o dețin.

Nu există interes în momentul de față ca sărăcia să fie definită ca o problemă, elita dominantă și acoliții săi nu au nimic de câștigat din asta, ba din contra, e în interesul lor să minimalizeze acesta problemă, să culpabilizeze săracii, să îi facă responsabili de propria soartă. Și atunci, cum să avem un protest când problema nu e percepută ca fiind o problemă? Ba mai mult, e rușinos să protestezi din cauza unor nevoi materiale – există această percepție că e legitim doar un protest provocat pentru principii, pentru idealuri, pentru justiție, stat de drept, păduri, căței, etc.

(…)

Apelul la greva fiscală a fost mai mult un apel simbolic, este limpede pentru mine că deși apetența pentru plata taxelor este destul de mică, sunt foarte puțini cei ce își pot asuma în mod transparent acest lucru in semn de protest. De regulă, oamenii preferă să eludeze plata taxelor prin diverse tertipuri la limita legii uneori, minimalizând riscurile. Neplata fățișă a taxelor e un gest prea riscant în acest moment, abia ne-am obișnuit cu ideea de a ieși în stradă, nu avem o cultură a protestului foarte combativă, dispusă să își asume gesturi radicale.

Pe de altă parte, trebuie subliniat că greva fiscală nu e la îndemâna unei categorii despre care presupunem că e cea mai afectată de impactul transferului contribuțiilor sociale – salariații. Un salariat nu poate decide să nu își plătească taxele, ele fiind reținute automat la sursă (ceea ce e un lucru bun). Prin urmare, am fost destul de conștientă că apelul la grevă fiscală e unul preponderent simbolic și care nu va fi pus în aplicare, dar miza era nu doar una practică, ci și una discursivă – aceea de a formula nemulțumirea între-o terminologie de stânga.

Atât problemele legate de reforma fiscală, cât și ideea de grevă fiscală au fost apropriate la noi de dreapta și traduse într-un vocabular de dreapta, astfel încât am ajuns la situația absolut rizibilă în care cea mai neoliberală reformă posibilă era catalogată ca fiind bolșevică. În aceeași ordine de idei, de câte ori a apărut în spațiul public ideea de grevă fiscală, ea era ambalată într-un discurs de dreapta, anti-stat, anti-taxare. Or, cred că e o miză pentru stânga să reușească să canalizeze această nemulțumire legitimă de altfel care există cu privire la politica fiscala într-o zonă progresistă. Să reușim să facem cetățenii să înțeleagă că nu taxarea în sine e o problemă, ci taxarea inechitabilă și că nu putem avea un stat funcțional și o societate normală fără o taxare justă.

Integral pe ro.baricada.org: Victoria Stoiciu: În cea mai săraca ţară din UE saracia nu există ca problemă în agenda publică


Apel la grevă fiscală!


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *