Cum e să fii patron de pensiune într-un Parc Natural

În contextul în care adesea activitățile economice în arii protejate sunt blamate, proprietarii de societăți comerciale fiind acuzați că în lăcomia de bani distrug mediul, există și îndeletniciri prietenoase cu natura. Cea mai la îndemână investiție, dacă știi să o gestionezi, este o pensiune.

România Curată a dialogat cu cei doi asociați care dețin Pensiunea Dacica, din incinta Parcului Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina, pentru a prezenta cititorilor noștri experiența acestora. E vorba de Aurora Pețan, doctor în lingvistică, absolventă de master în arheologie și doctorandă în istorie și de arhitectul Marian Coman, alias ”Norman”. Cât de greu este să-ți deschizi o pensiune prietenoasă cu mediul într-o arie protejată? Ce experiențe poți încerca într-o aventură turistică în care natura neîntinată se împletește cu rădăcinile cele mai adânci ale istoriei unui popor?

RC: Când și în ce context v-a venit ideea deschiderii acestei pensiuni? 

Aurora Pețan

Aurora Pețan: Pensiunea Dacica reprezintă o extensie a Fundației Dacica și a luat ființă în anul 2014. Fundația exista deja de câțiva ani, avea sediul într-o casă țărănească din apropierea viitoarei pensiuni și se preocupa de patrimoniul istoric al zonei. Am gândit înființarea acestei pensiuni pe de o parte pentru a da mai multă anvergură acțiunilor fundației, prin amenajarea unor spații de cazare și a unei săli de conferințe, iar pe de alta, pentru a contribui la dezvoltarea turismului cultural în zonă.

RC: Cât de greu a fost să deschideți o pensiune într-o arie protejată?

Marian Coman: Nu am avut nici un fel de dificultăți derivate din amplasarea pensiunii într-o arie protejată. Norocul nostru a fost că am preluat niște construcții existente, unele mai vechi, altete mai noi sau aflate în construcție dar aproape de finalizare, așa că nu a trebuit decât să le finisăm sau renovăm și să le utilăm corespunzator. Probabil că ar fi fost mai complicat dacă ar fi trebuit să construim totul de la zero.

RC: Cât timp au durat demersurile birocratice? 

Marian Coman: Aproape un an, dar și din cauză că turismul era un domeniu nou pentru noi și nu știam exact ce ne așteaptă din punctul de vedere al formalităților birocratice. Eu a trebuit să urmez un curs de management în turism, așa că aproape 6 luni am făcut naveta între șantierul de la Alun și centrul de formare din București. În paralel cu lucrările de amenajare, am pregătit dosarul de clasificare, iar când totul a fost gata, avizele de funcționare.

RC: Ce ați intenționat să realizați prin implementarea respectivului proiect turistic? 

Aurora Pețan: Scopul nostru a fost de la început acela de a promova patrimoniul istoric și natural al zonei, de a atrage turiști din toată lumea, cărora să le arătăm ce lucruri minunate avem, de a contribui la informarea și educarea publicului autohton și de a sprijini comunitatea locală.

RC: Prin ce își dorea să difere de altele? 

Aurora Pețan: Am știut de la început că Pensiunea Dacica va fi altfel decât alte pensiuni tocmai prin faptul că ea este o extensie a unei fundații culturale și am conceput-o mai mult ca pe un instrument cultural și mai puțin ca pe o afacere.

RC: Ce avantaje oferă faptul că e localizat într-o arie protejată? Referiți-vă la aspectele ce țin de mediul natural nealterat sau minim alterat, precum și la specificul aparte al Parcului Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina, în sensul că are șansa să aibă în granițele sale cetățile dacice?

Marian Coman: Proiectul Dacica are mai multe componente, strâns legate între ele. Pensiunea nu ar fi existat dacă nu ar fi existat Fundația Dacica, iar fundația a luat naștere tocmai datorită șansei de a găsi un spațiu adecvat, în inima teritoriului dacic și într-un cadru natural de vis. Se poate spune, într-un fel, că acest loc ne-a chemat și ne-a invitat să rămânem aici, iar activitățile noastre sunt subsumate atât patrimoniului istoric din zonă cât și naturii sălbatice. Pentru funcționarea pensiunii, avantajele de a ne afla în acest loc sunt evidente: oaspeții noștri au foarte multe locuri istorice pe care le pot vizita, pot face drumeții în natură iar meniul nostru include multe produse locale.

RC: Ce responsabilități în plus aveți, fie impuse, fie autoasumate, de a contribui la prezervarea și la transmiterea unui mesaj corect despre respectivele vestigii? 

Aurora Pețan: Poziționarea noastră la poalele unei cetăți dacice și la mică distanță de alte monumente importante reprezintă un avantaj, dar ne și obligă. De fapt, e mai multă bucurie decât obligație în a le prezenta turiștilor noștri informații despre aceste cetăți, a le spune povestea locurilor și a îi informa cu privire la conduita recomandabilă în arealul acestora.

RC: Care este aura locului? Ce are ”acel ceva” ce nu găsiți în alte locuri?

Aurora Pețan: Este un „ceva” greu de definit sau de pus în cuvinte, dar pe care cei care vin aici îl percep. Are, cu siguranță, legătură cu misterioasa cetate dacică de la Piatra Roșie, mult mai puțin cercetată și cunoscută decât alte cetăți dacice, dar și cu peisajul fabulos și locul izolat în care suntem amplasați: o combinație unică.

RC: Prin ceea ce faceți la pensiune, fie ca activități, fie ca meniu, fie ca materiale, fie ca amplasament, cum vă apropiați, sau reușiți să pătrundeți în atmosfera unui univers populat în urmă cu două milenii de daci? 

Aurora Pețan: Chiar dacă avem informații arheologice și istorice despre cultura materială a dacilor, ne este destul de greu să ne imaginăm în detaliu cum se desfășura viața comunităților de acum două mii de ani în aceste locuri. Totuși, căutăm să recuperăm și să reconstituim frânturi din „tabloul” viu din trecut în primul rând prin permanenta conectare la locul în care suntem, la resursele pe care ni le oferă, așa cum făceau și dacii, cu siguranță. În plus, avem periodic activități de arheologie experimentală, când ne ancorăm mai mult (și cu mai multă precizie) în trecut. Cele mai reușite „experimente” sunt cele de gastronomie antică, în care, pe baza unei documentații serioase, încercăm să reconstituim un prânz dacic, atât de la curtea regelui, cât și de la masa unui dac de rând.

RC: Aveți fie facilități fiscale, fie extra-taxe prin faptul că operați într-o arie protejată? aveți limitări în activitatea de pensiune comparativ cu pensiuni din afara ariei protejate? dacă da, care ar fi acestea?

Marian Coman: Nu există nici o diferență din punctul de vedere al fiscalității față de unitățile turistice din afara ariilor protejate. Situarea într-un parc natural ne-ar putea aduce însă punctaj suplimentar în cazul în care am dori să accesăm anumite programe de finanțate în vederea dezvoltării afacerii noastre. Limitările activității sunt de fapt reguli auto-impuse care vizează protejarea patrimoniului istoric și natural înconjurător. Mai precis, nu promovăm și nu încurajăm activitățile generatoare de zgomot sau poluare, nu închiriem ATV-uri, ci biciclete, nu acoperim ciripitul păsărilor cu muzica din boxe, nu permitem camparea în exteriorul incintei pensiunii etc.

RC: Cât timp pe an e funcțională pensiunea Dacica? 

Marian Coman: Pensiunea este deschisă permanent. Este adevărat că rata cea mai mare de ocupare este în lunile de vară și în perioadele de sărbătoare, dar cum activitatea fundației se desfășoară pe tot parcursul anului, suntem aici să întâmpinăm clienții în orice anotimp. Iar de la an la an, numărul celor care ne vizitează în extrasezon crește tot mai mult. Este vorba atât de turiști individuali, cât și de grupuri care organizează la noi diverse workshopuri sau întâlniri de team-building.

RC: Să abordăm problema pragmatic, în cifre. Câți turiști vă calcă pragul anual, câți angajați sunt localnici? Care sunt tarifele? Diferă în funcție de sezon? Care e gradul de ocupare pe momente din an? Care e profilul turistului care vă calcă pragul? Ce facilități aveți, în termeni de confort cuantificabil după standarde moderne? Cum a evoluat fluxul de turiști de la înființare până acum? Care e gradul de revenire a turiștilor?  

Marian Coman: În 2016 ne-au vizitat aproape 1100 de turiști, cât în primii doi ani (2014 și 2015) la un loc. Clientela noastră se auto-selectează prin însuși specificul activității noastre: marea majoritate sunt persoane educate, cu studii superioare, nu neapărat cu venituri mari, deoarece tarifele noastre sunt accesibile. Prețul unei camere duble variază între 120 de lei pe noapte în extrasezon și 180 de lei pe noapte în perioada vîrfului de sezon (de la jumătatea lunii iulie până la jumătatea lui august). Avem în general cupluri sau familii cu copii, dar și grupuri de prieteni sau colegi de serviciu. Elementul comun este interesul pentru istorie, dorința de a afla cât mai multe informații despre civilizația dacică și de a evada în natură. Aceasta este valabil și pentru turiștii străini, al căror număr e tot mai mare și care preferă de multe ori să se cazeze la căsuțele din camping sau să-și instaleze propriile rulote. Pensiunea este clasificată la 3 margarete și oferă toate condițiile impuse de normativele legale: camere cu baie proprie, cu apă caldă în permanență (și căldură atunci când este cazul), mobilier din lemn masiv realizat de meșteri locali, așternuturi impecabile din materiale de calitate. Pensiunea este de tip pavilionar în așa fel încât cei care se odihnesc să nu fie deranjați de persoanele care iau masa. Sala de mese și terasa adiacentă, acoperită cu o pergolă cu viță de vie se află la distanță de cabana din lemn unde sunt camerele. Un element inedit față de alte pensiuni este biblioteca cu aproape 3000 de volume pe care turiștii le pot împrumuta și citi. Sala care adăpostește biblioteca este multifuncțională, putând fi folosită ca sală de conferințe, proiecții (are în dotare videoproiector și un ecran de mari dimensiuni) sau pentru alte activități de grup. În toate spațiile pensiunii există internet wi-fi gratuit. Camerele nu au televizoare, dar nu le duce nimeni lipsa deoarece turiștii găsesc pe masă cărțile editate de Editura Dacica. Există totuși televizoare în sala de mese și în salonașul special adiacent bibliotecii. Curtea de un hectar și jumătate a pensiunii ascunde alte surprize: un foișor, o altă pergolă cu viță de vie sub care sunt agățate hamace, leagăne agățate în pomi, o grădină și un solar de unde turiștii își pot culege singuri legumele pentru masă și așa-zisa ”grădiniță zoologică”, unde copiii se pot juca cu o mică turmă de animale prietenoase (oi, capre și o măgărușă) și pot învăța să aibă grijă de ele. Anul acesta vom da în folosință o bucătărie de vară dotată cu plită, grătar, rolă și cuptor de pâine, toate pe lemne și o terasă cu acoperiș verde unde se va putea lua masa în anotimpul cald, dar se vor putea desfășura și activități de grup.

Pensiunea are 5 angajați, toți localnici, care locuiesc în comuna Boșorod și vin la lucru cu mașina de serviciu. Suntem o familie, toți sunt oameni foarte harnici, dedicați și de încredere, iar bucătăreasa e deja faimoasă pentru aprecierile pe care le primește în comentariile de pe site-urile de rezervări. Mâncarea gătită de ea este de altfel unul dintre motivele pentru care mulți turiști au revenit la noi deja de mai multe ori.

RC: Cum ați rezolvat probleme prozaice, dar fundamentale pentru funcționarea unei pensiuni: curent, apă, încălzire, aprovizionare? 

Marian Coman : Construcțiile erau deja racordate la rețeaua de curent electric, tot ce am avut de făcut fiind să recondiționăm instalațiile.Alimentarea cu apă se face din fântâna din curtea pensiunii și dintr-un izvor pe care l-am captat, în așa fel încât la robinet curge tot timpul apă proaspătă. Încălzirea este centralizată, sursa de căldură fiind asigurată de o centrală pe lemne și de 2 panouri solare care, cel puțin vara, fac inutil consumul altor combustibili. În privința alimentelor, ne străduim să oferim cât mai multe produse din gospodăria proprie (fructe, legume) sau din gospodăriile vecinilor (carne, lapte, brânză, unt și smântână de casă, ouă proaspete). Producem dulcețuri, siropuri naturale, mezeluri de casă, zacuscă, murături, țuică, băuturi de sezon (socată). Pentru produse de curățenie și alte lucruri necesare, aprovizionarea o facem de la marile magazine din Deva, adică de la 50 de km distanță, ceea ce presupune cheltuieli însemnate cu transportul.

RC: Care sunt perioadele cele mai frumoase pentru o vizită în Parcul Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina? Descrieți un pic din poezia locurilor și a acestei afaceri. 

Aurora Pețan: Frumusețea unui moment din an este percepută de fiecare în funcție de starea sa interioară. Este adevărat că există perioade pline de culoare, soare, parfum și strălucire, care cuceresc pe oricine, dar, dacă știi să privești frumusețea naturii și dincolo de straiele ei colorate, la fel de impresionante pot fi și peisajele tăcute și sobre din noiembrie, de pildă, sau furtunile de vară. Există totuși câteva momente sau perioade care marchează rotirea timpului pe parcursul unui an la pensiunea noastră. Primul este cel al ghioceilor bogați (Leucojum vernum), care la începutul lunii martie îmbracă hectare de păduri în Parcul Grădiștea Muncelului-Cioclovina. Există în apropierea pensiunii câteva astfel de locuri, pe care le vizităm împreună cu turiștii noștri. Este un spectacol copleșitor, pe care nici o fotografie nu îl poate reda cu adevărat. Evident, nu culegem niciodată aceste flori, doar le admirăm. Apoi înfloresc pomii, iar parfumul și culoarea lor scaldă toată valea și dealul cetății. Nu e vorba doar de pomii fructiferi de prin livezile noastre, ci de o mulțime de alți pomi care populează pădurile și văile: corni (care înfloresc primii), liliac sălbatic (sau „scumpie”, cum i se spune pe aici), salcâmi, tei. Luna mai este luna beției de parfumuri, iar o seară de mai petrecută în hamac, la marginea pădurii, la pensiunea noastră, te poate „vindeca” de multe. Nopțile de vară, cu cerul înstelat și susurul celor două ape între care se află pensiunea, cu cântecul greierilor și mirosul fânului cosit, sunt o ispită care te poate ține treaz până dimineața în preajma unui foc de tabără sau pe una dintre terasele pensiunii. Octombrie vine cu spectacolul său de culori, inegalabil, mai cu seamă că în zona noastră sunt amestecuri de foioase și conifere. Senzații noi aduc lumina caldă a toamnei și mirosul fructelor. Zăpezile iernii oferă o priveliște mirifică, iar în perioada sărbătorilor săniile trase de cai sunt cea mai bună cale de a te „adânci” în peisajul alb. Evident, cel mai spectaculos cer este cel al iernii, când gerul îi dă o limpezime de cristal, iar stelele par să fie atât de numeroase, încă dau iluzia că nu mai lasă loc cerului între ele. Nu ratăm ploile de stele, fie vara (perseidele), fie iarna (leonidele), când privim meteoriții pe cerul cetății. Toate momentele din zi sunt magice, dacă turistul reușește să se detașeze de grijile și problemele care adesea îl urmăresc în vacanță. Iar dacă nu reușește să o facă singur, îl ajută cu siguranță locul: există momente în zi când nu te poți gândi la nimic, poți doar să admiri și să te bucuri: un răsărit proaspăt de vară, cerul violet al unui asfințit de iarnă, o după-amiază de august pe malul râului sau un amurg de toamnă în cetatea dacică.

RC: Spre finalul dialogului nostru, spuneți-ne câteva cuvinte de prezentare despre dvs, cei doi fondatori ai pensiunii.

Aurora Pețan: M-am născut în Reghin (jud. Mureș), dar mi-am făcut studiile universitare în București și am trăit acolo timp de 17 ani. Am studiat limbile clasice (latină și greacă veche), am urmat un masterat în filologie clasică și apoi un doctorat în lingvistică. Am fost mereu o neadaptată și am tânjit să mă întorc în Ardeal. M-am întors în 2009, însă nu în zona mea natală, ci în inima fostului regat al dacilor, în județul Hunedoara, unde chiar în acel an am înființat Fundația Dacica. Pasiunea pentru istoria dacilor a fost atât de mare, încât
m-am stabilit în preajma cetăților lor, ca să le pot studia mai bine. Din 2010 am urmat al doilea masterat, în arheologie, la Cluj-Napoca, apoi al doilea doctorat, în istorie, care se află în curs de finalizare. Locuiesc în satul Alun, comuna Boșorod, de aproape opt ani, în primii ani cu intermitențe (din pricina studiilor de la Cluj), iar din 2012, permanent și, sper eu, definitiv.

Marian Coman: Sunt un moldovean care a trăit cea mai mare parte a vieții în București și care de 4 ani s-a naturalizat ardelean. În școală nu-mi plăcea istoria pentru că eram obligat să învăț pe de rost șiruri nesfîrșite de date și cifre despre războaie și alte dezastre. Aveam înclinații atât către științele exacte cât și spre disciplinele artistice, așa că n-am avut de ales și m-am făcut arhitect. Am trăit mereu în viitor: mi-a plăcut să creez lucruri noi, nu să sap după cele vechi. În vacanțe, până nu demult, mergeam doar la mare.  Încerc încă să înțeleg ce forță m-a adus aici, între munți și ruine, și mă ține pe loc. Probabil că dincolo de contribuția strict tehnică la micile lucrări de construcții, a fost fascinația lucrului la primul meu proiect cu adevărat complex, în care trebuia să găsesc oameni și mijloace pentru a pune în valoare toate aceste lucruri vechi, care pentru mine erau noi. Cred că mi-am întors atenția dinspre vitor să văd ce surprize îmi rezervă trecutul. Și asta m-a făcut să trăiesc, în sfârșit, în prezent.

RC: Cum ați defini într-o frază această afacere dintr-o arie protejată, numită ”Pensiunea Dacica”? 

Aurora Pețan: Pentru mine Pensiunea Dacica nu este o „afacere”, ci un mod de viață. Împreună cu Fundația Dacica, reprezintă calea mea de a da lumii ce am mai bun, într-un loc magic, care mă ajută și mă obligă să urmez această cale

Marian Coman: Acasă

 

Notă: Redactarea și publicarea articolului s-a realizat din Proiectul “Să facem împreună legi pentru natură!”, derulat de Federația Coaliția Natura 2000 România în parteneriat cu Societatea Academică Română și co-finanțat printr-un grant din partea Elveției prin intermediul Contribuției Elvețiene pentru Uniunea Europeană extinsă. Acest articol nu reflectă neapărat poziția oficială a guvernului elvețian. Responsabilitatea pentru conținutul acestuia este asumată de redacția România Curată.  


Recomandări

One thought on “Cum e să fii patron de pensiune într-un Parc Natural

  1. Pingback: Aurora Pețan - Pensiunea Dacica – mic bilanț 2016

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *