Dollores Benezic

Când (re)începem să ardem cărțile?

Omenirea e ca o pițipoancă, vrea numai poze din profilul care o avantajează. De aia demolează statui, interzice filme și cărți care o fac de râs.

O carte e o armă încărcată în casa vecină. Arde-o! … cine știe cine ar putea fi ținta unui om prea citit?!”, zice Ray Bradbury în celebra lui Fahrenheit 451. O carte, filmul făcut după ea și chiar statuile oamenilor despre care se povestește în ele, ar putea fi socotite arme, în completarea contemporană a distopiei lui Bradbury. Pentru că după scandalul declanșat de demolarea statuii generalului Lee, în Charlottesville, știrea de azi e despre cum un cinematograf din Memphis a decis să nu mai difuzeze filmul Pe aripile vântului, pentru că i-ar ofensa pe cetățenii comunității, în majoritate de culoare. Urmează probabil arderea cărții, acolo unde ar fi ea găsită, pentru că de fapt filmul de la ea a plecat.

Pentru cine nu a citit romanul, el tratează războiul civil din America, din perspectiva unei albe superioare, adică fiica răsfățată a unui stăpân de plantație de bumbac și de negri din sud. Povestea descrie de fapt apusul unei lumi, aceea a stăpânilor de sclavi, și nașterea uneia noi, a libertății și autodeterminării. Cu o certă accentuare a nostalgiei sudiste, dar până la urmă ăsta era farmecul visătorului Ashley, trebuia să-i ofere și lui niște atuuri în contrastul cu masculul alfa Rhett Butler. Sudiștii ies învinși și decimați din război, ceea ce îi oferă, iată, americanului corect de azi ocazia să spună că the Confederacy was on the wrong side of humanity. Ecranizarea făcută de David Selznick în 1939 a fost criticată de la bun început pentru modul stereotip în care a ilustrat personajele de culoare, recte sclavii, aducând deci o jignire astfel clasei afro-americane. Dar asta nu era decât o transpunere fidelă a cărții, deci dacă ar fi să-i reproșăm ceva cuiva, Margaret Mitchell ar trebui să tragă ponoasele. Criticile astea nu au împiedicat totuși filmul să fie în topurile vizionărilor. Până azi când un cinematograf din Memphis…

O să spuneți că acum nu mai e ca pe vremuri, oricine poate să vadă filmul la liber pe Internet, dacă nu l-a văzut deja. Dar evident aici e vorba de un principiu, nu de acest film și această carte. Dacă demolarea statuilor acelor eroi greșiți poate fi o opțiune la un moment dat, deși mie și asta mi se pare discutabil, cu interzicerea filmelor și a cărților care tratează diverse etape istorice, mai mult sau mai puțin beletristic, cred că ne apropiem vertiginos de acel extremism care nu face decât să dea apă la moară celeilalte tabere. Nu credeam că o să apuc să spun asta, dar observ că unora le-a luat mințile corectitudinea asta politică. Iar asta se întoarce împotriva a tot ce s-a obținut bun până acum.

La fel ca nazismul, sclavia și alte episoade rușinoase ale umanității fac parte totuși din istorie. O ștergere a poveștilor lor din cronologia omenirii nu le face să dispară ci, dimpotrivă, le poate repeta. Dacă bunicii noștri au suferit în lanțuri sau au murit gazați în lagăre, urmașii lor au devenit atât de sensibili încât nu pot vedea asta în niște filme, nu pot citi despre asta în niște cărți? E surprinzător cum adepții corectitudinii politice, ai libertății de exprimare se grăbesc să le bage pumnul în gură celorlalți și chiar să cenzureze opere sub pretextul pueril că sunt jignitoare pentru anumite categorii de populație.

Ce ar fi să interzicem toate episoadele rușinoase ale omenirii: filmele western – sunt jignitoare pentru puținii indieni care or fi mai rămas prin SUA, filmele și cărțile despre diversele monarhii – sunt jignitoare pentru urmașii servitorilor și pentru noi toți ăștia fără sânge albastru, filmele și cărțile despre colonialism – sunt jignitoare pentru popoarele colonizate, filmele și cărțile despre epoca victoriană în general – sunt jignitoare pentru femei. În curând filmele și cărțile cu aliens ar putea fi în pericol, pentru că vor fi jignitoare pentru eventualele civilizații pe care le vom descoperi pe alte planete.

Omenirea se comportă ca o pițipoancă la mall care vrea să aibă pe profilul de Facebook numai pozele din profilul ăla care o avantajează. Istoria, oricât de rușinoasă ar fi, este parte din noi înșine. Nu am fi ajuns aici dacă nu am fi făcut aceste greșeli, iar privind la ceea ce continuăm să facem acum cred că se putea chiar mai rău. Așa cum ne străduim să păstrăm o clădire de patrimoniu (mă rog, unii, nu noi românii) mi se pare că ar fi OK să păstrăm de exemplu chiar și statuile acelora care au greșit.

Citește integral pe dollo.ro


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

5 thoughts on “Când (re)începem să ardem cărțile?

  1. marius

    tovarasul Alexandru Florian o sa infiereze patriotic acest articol dupa care e posibil sa-l interzica!

    Reply
  2. N. C.

    ”Nu am fi ajuns aici dacă nu am fi făcut aceste greșeli, iar privind la ceea ce continuăm să facem acum cred că se putea chiar mai rău. Așa cum ne străduim să păstrăm o clădire de patrimoniu (mă rog, unii, nu noi românii) mi se pare că ar fi OK să păstrăm de exemplu chiar și statuile acelora care au greșit.”

    Adică să repunem pe piedestaluri statuile dictatorilor, de exemplu, doar pentru rolul lor istoric nefast (pe care nu li-l contestă nimeni de altfel)? Sau cum?

    Reply
  3. Tom

    Nu toată omenirea se comportă ca o pițipoancă de mall, ci doar masele. Cei puțini, care fac politică cinică, pragmatică, pun între ei și mase perdeaua de fum numită corectitudine politică. Cu puțin efort, se vede că ea este discursivă, nu reală. Iar americanii sunt o nație în care 1 din 6 mănâncă cu bonuri de masă date ca ajutor; acestei șesimi, în mare parte de culoare, ce să-i dai fără să cheltui nimic? Corectitudine politică.
    Nu este nici un pericol că se ard niște cărți în fața unora care oricum nu prea le-ar citi. Și fiindcă veni vorba de cărți, faceți o comparație între piața de carte din România și Ungaria și verificați procentul de analfabetism funcțional de la noi – veți vedea că nu prea avem motive, noi ca țară cu orașe în care nici nu mai avem cinematografe, să ne facem griji pentru că niște domni de culoare nu mai au ocazia să fantasmeze la vederea chipului iconic și taliei de viespe ale Scarlettei O’Hara.
    Foarte bine ați făcut prin prezentarea unui rezumat al romanului, însă puteați să puneți în loc de ALBĂ SUPERIOARĂ, PIȚIPOANCĂ DE PLANTAȚIE. Și să menționați despre film că a fost așa de bun încât nimeni nu a îndrăznit un remake, probabil nici parodia XXX (tineri bacalaureați să mă ierte că nu am informații certe, nici fițuici, pentru acest ultim subiect!).
    Pericolul cu cărțile este ca să le cumpărăm, să le ștergem de praf și să le ardem cu ochii, bulimic, rând după rând, și să înțelegem că lumea descrisă de ele este refugiu, nu lecție pentru ceastălaltă ori simplă delectare.
    Luați-i un interviu dlui ministru Daea a propos de previzionatul Moromeții II; cred că va ieși un articol suculent pe care-l veți putea vinde concomitent și la Cațavencii, Kamikaze și TNR.ro.

    Reply
  4. MIB

    In mod intelligent si pragmatic „sudistii” americani au imortalizat eroii lor (care nu au fost dictatori, ci militari, cu rezultate demne de admiratie din punct de vedere militar) si pe un munte de langa Atlanta. Statuile se mai darama si topesc, muntii mai greu, si n-o sa-I mute nimeni numia de dragul unor prejudecati. Nu ma refer la statui si monumente care glorifica dictatori, sau reprezentanti ai acestora. De pilda parcuri bucurestene botezate dupa maresali cioloveci.

    Reply
  5. Laura G

    Contextul e totusi important. Nu mi se pare deplasat totusi ca un cinematograf *din Memphis*, dintr-un cartier locuit in mare majoritate de populatie de culoare, sa nu mai difuzeze un film care ar putea irita spiritele, mai ales acum intr-un moment de tensiune rasiala. Memphis are o istorie incarcata, si nu foarte placuta, de conflicte rasiale violente. Asta nu inseamna ca urmatorul pas e sa ardem cartea.

    Istoria si personalitatile ei nu sunt absolute, ele spun lucruri diferite in contexte diferite. Wagner a fost interzis (de facto) pentru ~60 de ani in Israel, pentru ca Wagner simboliza in primul rand anti-semitism in acel context. Exista statui ale lui Wagner si la Berlin si la Vienna. Asta inseamna ca Germanii si Austriecii sunt, acum, in 2017, anti-semiti ? Nu, in context german/austriac Wagner reprezinta altceva.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *