Bucureștiul furat (III). Marea competiție de la Primăria Capitalei

Primarii de sectoare ai principalelor partide s-au întrecut în a da cu subsemnatul la DNA pentru afaceri ilegale care au produs și prejudicii importante în buzunarul cetățenilor, după cum ați putut citi în al doilea episod al analizei RC despre administrația Capitalei de până acum. Nici primarii generali nu s-au lăsat mai prejos. De la Traian Băsescu și celebra casă din strada Mihăileanu, cumpărată la un preț mult subevaluat, sau tranzacția cu asfaltatorul Costel Cășuneanu, anchetată acum de procurori, și până la Sorin Oprescu, prins de DNA cu șpaga la el, edilii Capitalei s-au făcut de rușine în fața bucureștenilor, care așteptau cu totul altceva de la oamenii pe care i-au votat. Iar în ceea ce privește prejudiciile de care se fac vinovați acestea sunt, potrivit anchetatorilor, de ordinul zecilor de milioane de euro. Ia gândiți-vă ce s-ar fi putut face cu acești bani…

Traian Băsescu. Primar ex-PDL, actual PMP, prejudicii 77.66 milioane euro, o posibilă şpagă estimată la 281.550-390.900 euro   

Traian Băsescu a primit pe 20 aprilie 2016 cea mai grea lovitură directă de până acum, Parchetul General luând decizia să redeschidă dosarul său privind achiziţia unui teren în Str. Privighetorilor din Capitală în anul 2000. Însă Traian Băsescu mai are încă o tranzacţie controversată în perioada cât a fost primar. E vorba de achiziţia la preţ mult subevaluat, a unui imobil din patrimoniul PMB. E vorba de celebra casă din Mihăileanu. De asemenea, Băsescu i-a pus mâna-n cap lui Costel Costanda samsarul imobiliar pus în posesie în ultravalorosul Parc Bordei. Deşi în acest caz nu i s-a imputat direct lui Traian Băsescu un prejudiciu generat de pagubele imense pe care PMB ar trebui să le plătească lui Costanda, operaţiunea ”satul Francez” îşi are geneza în mandatul lui Băsescu ca Primar General. Le luăm pe rând.

În anul 2000, Costel Cășuneanu (cunoscut şi ca unul din Regii Asfaltului) a devenit vecin cu Traian Băsescu în zona Băneasa din Capitală. Contextul în care cei doi au devenit vecini e unul complicat şi greu de justificat de către cuplul Băsescu-Cășuneanu. În 9 august 2000, Băsescu şi  Căsuneanu  cumpărau de la acelaşi proprietar câte un teren de 3.700 de mp în Aleea Privighetorilor nr 86. Singura anomalie a fost că Traian Băsescu a plătit un preţ de 1,5 miliarde de lei vechi (aproximativ 70.000 dolari), iar Cășuneanu a plătit de patru ori mai mult aceluiaşi vânzător. În 2002 Traian Băsescu a vândut terenul cu 12 miliarde de lei vechi (aproximativ 300.000 dolari) către Gabriela Blaj, cumnata lui Costel Cășuneanu. De altfel, în cadrul unei emisiuni TV, Băsescu a recunoscut că adevăratul cumpărător din spatele Gabrielei Blaj a fost Costel Cășuneanu. Ce s-a vehiculat în presă este că firmă de transport a lui Cășuneanu (care avea nevoie de licenţe de la Ministerul Transporturilor, ar fi primit de aceste autorizaţii de transport complet scutite de taxe pe destinaţiile Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia şi Franţa în mandatul de ministru al lui Traian Băsescu). Însă Parchetul General nu a făcut publice, cel puţin până la acest moment dovezi că terenul din Privighetorilor ar fi o şpagă primită de la Cașuneanu şi că Băsescu l-ar fi favorizat în schimb. Însă procurorii l-au pus sub urmărire penale pe fostul preşedinte pentru fapta de ”spălare de bani”. Prin definiţie, spălarea de bani este partea financiară de facto a tuturor infracţiunilor prin care se obţine profit. Este procesul prin care infractorii încearcă să ascundă originea şi posesia reală a veniturilor provenind din activitățile lor criminale. Asta înseamnă că suntem liberi să ne imaginăm orice, inclusiv că banii respectivi sunt proveniţi din mită. Dacă procurorii vor reuşi să dovedească faptul că e vorba de o şpagă plătită de Cașuneanu lui Băsescu, atunci, înseamnă că valoarea acesteia este de diferenţa dintre suma plătită în acte de Traian Băsescu pentru teren (adică 70.000 dolari) şi suma cu care a vândut lui Cășuneanu terenul (300.000 dolari). Adică 230.000 dolari (dată fiind paritatea euro leu apropiată în 2002, putem considera aproximativ aceeaşi valoare şi în euro, adică 210.000-230.000 euro.

Imobilul de 370 mp, plus un garaj de 40 mp, amplasat într-o vilă istorică, fix în centrul Bucureştiului pe str Ştefan Mihăileanu nr.2, corp A, et.1, ap 2 a fost cumpărat de Traian Băsescu pe când era Primar General al Capitalei, cu doar “17.870 euro”, sau “19.000 USD”, presa vremii titrând că imobilul a fost subevaluat de 5-10 ori comparativ cu preţul de pe piaţa liberă. Băsescu şi-a luat apartamentul în bază legii 10/2001, pe 04.02.2003 la doar 6 luni de la momentul (14.08.2002) în care el şi soţia luaseră apartamentul în chirie de la Administraţia Fondului Imobiliar, aflată în subordinea Primarului General Băsescu (aici). Băsescu era conştient că primeşte “o pomană” din partea statului, deoarece între momentul închirierii apartamentului din Mihăileanu şi cel al cumpărării acestuia, pe 21 octombrie 2002, şi-a achzitionat şi o vilă pe Şoseaua Bucureşti-Ploieşti la nr 137B (vecin cu ŞOV), pentru care a plătit preţul corect al pieţei, adică 280.000 USD. Cercetat penal pentru această tranzacţie, liderul PMP a primit NUP, procurorul de caz considerând că “Traian Băsescu a dobândit imobilul în calitate de persoană fizică şi nu şi l-a atribuit singur…”.  Nu el, ci i l-au dat subalternii săi din PMB. Dacă facem diferenţa între preţul de pe piaţa liberă şi preţul cu care Traian Băsescu şi-a achiziţionat apartamentul de pe str. Mihăileanu, rezultă că din această tranzacţie, PMB a fost prejudiciată cu 71.550-160.900 euro.

De asemenea, retrocedarea Parcului Bordei a început în mandatul de primar al lui Traian Băsescu. Iniţial, Constanda obţinuse prin instantă terenul aflat sub Satul Francez, în urma cumpărării de la foştii proprietari ai unui drept litigios. Însă acel teren câştigat în justiţie de Costanda nu putea fi oferit fizic, fiind ocupat cu construcţii.  Aşa că în baza Legii 10/2001, în septembrie 2003 Primarul Traian Băsescu a semnat dispoziţiile  de retrocedare a 3,3 hectare din Parcul Bordei, situat pe malul lacului Floreasca, o parte a presei susținând că fără a o supune însă votului Consiliului General. Castana fierbinte ”Parcul Bordei” a fost luată în mână de succesorul său politic la Primăria Capitalei, Adriean Videanu, care a picat la pace cu Costel Constanda, oferindu-i la schimb pe terenul din Parcul Bordei 3,3 ha în Satul Francez, plus promisiunea că CGMB îi va permite să ridice pe acea suprafaţă blocuri de 5 etaje. Însă până la nivelul anului 2010 respectivul PUZ nu fusese aprobat, aşa că Costanda a dat în judecată PMB și CGMB că nu şi-a respectat  promisiunea. După un proces,  în 2013 a  obţinut o decizie a instantei prin care i se acordau despăgubiri de 150 de milioane euro, vinovatii  fiind consideraţi Primăria Capitalei, Consiliul General, dar  consilierii generali care nu și-au respectat angajamentele  de  Constanda. Deşi nu există un dosar prin care să i se impute lui Traian Băsescu direct sau succesorului său Adrian Videanu acest prejudiciu enorm, el nu s-ar fi produs dacă această retrocedare s-ar fi făcut cu respectarea ”dal capo al fine” a literei şi spiritului legislaţiei în materie de retrocedări, ţinând cont totodată şi de interesul public, cum e de pildă evitarea punerii în posesie într-un parc. Dat fiind că această retrocedare s-a desfăşurat în mandatele a doi primari, Traian Băsescu şi Adrian Videanu, România Curată a decis să împartă  prejudiciul creat de ”dosarul Parcul Bordei” între Băsescu şi Videanu, fiecăruia atribuindu-i exclusiv formal ”meritele” pentru câte un calup de ”minus 75 milioane euro”. Suma reală a prejudiciului şi vinovaţii în cazul pagubelor produse statului de proasta manageriere a ”Dosarului Parcul Bordei” rămâne o sarcină exclusivă a autorităţilor judiciare, în cazul în care instituţiile bune de plată, respectiv PMB şi CGMB vor avea voinţa să depună plângere împotriva foştilor lor şefi.

 Adriean Videanu. Primar ex-PDL (actual PNL), prejudicii 75 miloane euro, șpagă zero (nu sunt alte date)  

Adriean Videanu a fost succesorul lui Traian Băsescu la Capitală, fiind totodată şi moştenitorul deciziei controversate  de retrocedare a Parcului Bordei. În mandatul lui Videanu la PMB s-au purtat negocieri cu avocaţii afaceristului, s-au dezbătut variante de lucru, s-au ţinut şedinţe furtunoase în CGMB, însă tot haosul din conducerea Capitalei a dus în final la o înţelegere neonorată de autorităţile bucureştene, care au dus la sentinţa judecătorească care obliga PMB şi CGMB la plata enormei sume de 150 milioane de euro către Costanda. Deoarece considerăm imposibil ca să apară din senin un prejudiciu de 150 milioane de euro şi să nu fie identificat nici un vinovat, am decis să-i pună exclusiv formal în spatele lui Adriean Videanu suma de 75 milioane euro ca povară generată statului român prin malpraxis managerial. Însă ar trebui  ca autorităţile judiciare  facă o defalcare a cauzelor,  vinovaţilor, gradelor de vinovăţie se atribuie fiecăruia un cuantum exact  prejudiciului. După ce în 2013 ÎCCJ  a admis recursul PMB  si CGMB, anulând decizia instanţei din 2013, în 2014 pretenţiile lui Costanda au săltat la 180 milioane euro, plus 5000 mp în Satul Francez. În prezent dosarul se află pe rol la Tribunalul Bucureşti şi până la o soluţie definitivă, am  luat ca bază de calcul prejudiciul stabilit  prin verdictul instanţei din 2013.

Sorin Oprescu. Primar PSD (deși a pretins că e independent), prejudicii de 1,45 milioane euro, o șpagă de 386.000 euro

Sorin Oprescu a fost prins cu şpaga la dânsul. DNA îl acuză că, de la finalul anului 2013, fostul primar a condus un grup infracţional organizat, constituit de directorul Administraţiei Cimitirelor şi Crematoriilor Umane, Bogdan Cornel Popa, care avea ca scop săvârșirea de infracţiuni de corupţie, mai precis dare şi luare de mită, din sume provenite din bugetul municipalității. Pe 5 septembrie 2015, Sorin Oprescu a primit la locuinţa sa din Ciolpani suma de 25.000 de euro, dintr-o șpagă totală pretinsă de 60.000 euro, de la subalternul său Bogdan Popa, pentru a urgenta plata unor lucrări executate la Centrul Cultural al Palatelor Brâncoveneşti (Palatul Mogoşoaia) . Alte şpăgi au ajuns la Ruxandra Petroi Avasiloae, director general al Centrului Cultural al Palatelor Brâncoveneşti de la Porţile Bucureştiului, adjunctul său, Florin Supeală, şi Octavian Mircea Constantinescu, director economic în cadrul aparatului Primarului Municipiului Bucureşti.  Conform DNA, şpăgile date în ultimii 3 ani pentru lucrările de la Palatul Mogoşoaia sunt însă mult mai mari: ”În perioada 2013 – 2015, inculpatul Popa Bogdan Cornel, în calitate de director al Centrului Cultural al Palatelor Brâncoveneşti de la Porţile Bucureştiului şi ulterior al Administraţiei Cimitirelor şi Crematoriilor Umane, a pretins şi primit, personal sau prin intermediari, de la aceeaşi oameni de afaceri suma totală de 10.442.834,62 lei, pentru: a facilita câştigarea contractului de către societatea denunțătoare, a vorbi cu angajaţii din subordine să accepte documentaţia de atribuire propusă de denunțători, să o şi aprobe personal, precum şi să aprobe şi să dispună efectuarea plății facturilor emise de societatea denunțătoare foarte repede fată de momentul facturării”. Nu ştim ce procent a revenit primarului Sorin Oprescu, sau dacă în cei trei ani acesta s-a mulţumit doar cu cei 25.000 euro cu care a fost prins în flagrant.  (aici). Omul de bază al lui Sorin Oprescu de la Cimitire şi Crematorii ajunsese să-l însoţească peste tot, inclusiv la evenimentele de protocol de la ambasade şi chiar şi la Cotroceni sau în SUA (aici). Procurorii DNA au estimat că PMB a încheiat cu firma apropiată Green Line Construct (controlată de un membru PSD, Viorel Cătănescu), un acord cadru urmat de patru contracte subsecvente, cu o valoare totală de peste 17 milioane de lei cu tot cu TVA (aproape 3,8 milioane de euro). Din aceşti bani, denunțătorii au plătit efectiv către Bogdan Popa, cu titlul de mită şi preţ al influenţei potrivit înţelegerii, suma de aproape 6,4 milioane de lei, în contextul în care costurile reale ale lucrărilor ar fi fost de 8,5 milioane de lei, restul reprezentând profitul firmei (aproximativ 2,1 milioane de lei), respectiv şpaga de 6,4 milioane de lei, care se împărțea în cadrul reţelei. Procurorii prezintă următorul mod de împărțire a ”beneficiilor”. „Executantul păstra pentru el  30% – 33% din profitul brut (calculat la valoarea contractului minus costurile de execuţie efectivă), restul având trei destinaţii: 10% din valoarea contractului pentru Sorin Oprescu, primarul Capitalei, 5% din valoarea contractului pentru Mircea Constantinescu, directorul economic  Primăriei, iar suma rămasă era mită pentru Bogdan Popa, director la Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti de la Porţile Bucureştiului între 2013 – ianuarie 2014 şi la Administraţia Cimitirelor şi Crematoriilor Umane din ianuarie 2014 – prezent“. Respectând aritmetica enumerată de procurorii DNA, înseamnă că Oprescu ar fi încasat aproximativ 1,7 milioane de lei (aici). Concluzionând, în dosarul penal în care e vizat, Oprescu a produs o pagubă bugetului public de 6,4 milioane lei (1,45 milioane euro) şi şi-a însuşit o şpagă de 1,7 milioane lei (aproximativ 386.000 euro).

România Curată ţine să sublinieze însă că instrumentele de lucru în cazul acestor calcule matematice au fost strict dosarele civile şi penale în care fie procurorii, fie deciziile instanţei, au estimat/stabilit anumite prejudicii şi valori ale şpăgii pentru ilegalităţi comise în exercitarea atribuţiilor de primar. În plus, un factor subiectiv poate fi considerat Ministerul Public şi DNA-ul însuşi, care a avut perioade cu apetit vizibil mai redus de a instrumenta profesionist dosare ale anumitor politicieni. Un efect secundar al acestei analize ar fi astfel că primari precum Piedone (cu dosar la DNA pentru incendiul de la Colectiv), Robert Negoiţă (cu dosar la DNA pentru mega-evaziune fiscală când nu era primar), Viorel Lis, Crin Halaicu şi George Pădure (cu toți trei fiind primari într-o perioadă când justiția nu era prea puternică) nu sunt incluși în această analiză. Deocamdată.

Citește și Bucureștiul furat (II). Competiția primarilor de sector. La mită încasată

Bucureștiul furat (I). Topul Șpăgii pe sectoare

***

 


Recomandări

3 thoughts on “Bucureștiul furat (III). Marea competiție de la Primăria Capitalei

  1. iulian

    aceste hotii au avut loc si mai au loc datorita indolentei noastre,a romanilor.salariatii din CGMP nu stiau de aceste ilegalitati? de ce nu au facut reclamatii?le-a fost tema?acum culegem roadele.de asemeni ,o mare parte din ziaristi,cap de afis fiind cristoiu,ii infiereaza pe cei care fac reclamatii ca fiind TURNATORI.
    personal,am fost martor intr-un dosar penal,in care directorul tehnic al SE borzesti a prejudiciat fabrica cu aprox.3 .5 miliarde lei vechi,prin achizitia unor piese de turbina contrafacute.din 10 martori eu si cu un inginer, sef de sectie,am spus adevarul,restul l-au luat pe nu stiu in brate sau l-au ajutat pe directorul hot.in final hotul a scapat basma curata,iar subsemnatul am fost catalogat turnator.acum SE Borzesti mai are 40 de salariati din 3000 si este cu activele scoase la vanzare,pentru valorificare la fier vechi.cine credeti ca este director acolo?da,ati ghicit:nimeni altul decat dragoi dorin,hotul care a vut dosarul penal 247/270/2009.

    Reply
  2. Pingback: Bucureștiul furat (IV). Top 5 cele mai controversate contracte încheiate de primarii Capitalei | România curată

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *