Corupţia duce la scăderea prezenţei la vot şi este un pericol major pentru democraţie, a declarat preşedintele Societăţii Academice din România, Alina Mungiu-Pippidi, la lansarea Hărţii corupţiei locale, unde se poate vedea pe judeţe numărul de condamnări definitive în perioada 2010-2014, pornind de la cazurile instrumentate de procurorii DNA. Informaţiile strânse pentru realizarea hărţii au relevat că 56% dintre condamnările făcute în perioada 2010-2014 au vizat primari, 16% viceprimari, 9% consilieri locali, 4% consilieri judeţeni şi 2% preşedinţi de consilii judeţene. Restul procentelor vizează deputaţi, senatori, prefecţi şi subprefecţi.
“Cert este că avem oameni foarte corupţi ca primari, pe care lumea continuă să îi aleagă pentru că oamenii nu au de ales. Am găsit o asociere semnificativă între numărul de condamnări DNA pe judeţ şi participarea la vot. Lumea nu se duce la vot sau se duce din ce în ce mai puţin la vot în judeţele corupte, pentru că percepe că nu are de ales”, a declarat Pippidi.
Aceasta spune că, în ciuda declaraţiilor venite de la persoane cu funcţii publice importante, că ar fi trataţi mai aspru decât restul populaţiei, harta a relevat că “ei iau totuşi mai multe pedepse cu suspendare decât pedepse cu executare faţă de simpli “muritori'”.
Alina Mungiu Pippidi mai spune că potrivit unei analize făcute de SAR, firmele conectate politic au şanse semnificativ mai mari să câştige un contract cu statul. “Iei un număr de firme şi compari firmele care câştigă cu firmele care nu câştigă, firmele care au o conexiune politică cu firmele care nu au o conexiune politică. Firmele care au o conexiune politică de orice fel au şanse statistice semnificativ mai mari să câştige un contract de achiziţii publice, un contract de achiziţii publice din bugetul naţional şi, foarte interesant, unul din fonduri europene”, a declarat aceasta.
Preşedintele SAR a declarat că Harta corupţiei locale publicată de SAR poate deveni o bază pentru crearea de politici publice anti-corupție, altele decât cele represive.
“Prin cercetare putem cunoaște și măsura corupția obiectiv, dincolo de percepții individuale. Astfel putem dezvolta indicatori sensibili la schimbare, ceea ce ne permite să măsurăm evoluția corupției.
Se vorbește adesea că în orice țară există corupție. Corupția e peste tot, dar pe noi ne interesează în ce măsură aceasta e sistemică, răspândită. De exemplu, dacă din 100 de tranzacții sau colectări de taxe, în câte se dă șpagă? Ne interesează și controlul societății asupra corupției, per total. Pentru că mereu vor exista cazuri individuale de corupție, persoane mai predispuse la corupție, etc. Prin urmare, încercăm să avem o abordare științifică bazată pe analiza de date, dincolo de cazuistică. Ceea ce ne interesează pe noi este corupţia la nivel sistemic şi controlul corupţiei, capacitatea societăţii de a păstra corupţia ca o excepţie, pentru că niciodată n-ai să poţi să-l opreşti pe unul, care e profund imoral, să ia o mită, dar ceea ce încerci să opreşti este să nu ai o vamă în general coruptă, să nu ai o poliţie în general coruptă, să nu ai un fisc în general corupt”, a explicat aceasta.
Tot la lansarea Hărții corupției locale, Nicuşor Dan, președintele Asociației Salvați Bucureștiul, și-a oferit serviciile DNA-ului pentru a demasca mafia imobiliară din București.
Coruptia este un microb care traieste intr-un mediu fertil care este clasa politica.
Toate tratamentele aplicate pana acum au condus la cresterea rezistentei acestuia si la adaptrea la conditii tot mai grele, . Diminuarea numarului mare de corupti se va realiza prin asanarea clasei politice.
Cand dispare acest suport , dispare si mediul de inmultire iar societatea va incepe sa intre in normalitate.
care este asemanarea intre cancer si coruptie -ambele sunt greu de vindecat, iar deosebirea este numai de denumire.
Deosebirea fata de coruptia versatila din Suedia este ca cea româneasca se bazeaza pe agresiune. Avem o coruptie sistemică care se sprijina pe:
– controlul pe care il are sistemul asupra individului si agentilor economici. Autoritarism.
– hiperlegislatie. proceduri si prevederi legale greoaie care aplicate ca la carte imping cetatenii si agentii economici la faliment. Cu cit se merge in jos in ierarhie, procedurile sint apoi si artificial umflate mai ales sub pretextul pericolului potentialelor fraude. Excesul de zel impotriva solicitantilor este probabil singura initiativa permisa functionarilor, in rest ei trebuind sa se supuna conducerii superioare. Asprimea in interpretarea si aplicarea regulilor se premiaza.
In Suedia de exemplu, un functionar oricit de mic ar fi are mandat si isi ia libertatea sa aplice situatiile “gri” in cazul unei solicitari in favoarea solicitantului. Se fac “favoruri” la rugamintea solicitantului daca acestea nu produc pagube, incalcari ale unor legi, nu pericliteaza pe altcineva etc. “sunt förnuft” – bunul simt si “arbitrul lasa jocul sa continue”. Dar mai ales, 80% din solicitari se rezolva automat, 15% se rezolva printr-o apasare de buton, restul prin internet, telefon sau posta. Pentru un “card albastru” de asigurare de sanatate in UE, in România se sta la cozi, se aduc adeverinte, se platesc (in alta parte) taxe. In Suedia, sa apasa pe buton. Unde sa mai fie loc de coruptie si intimidare a solicitantului.
Ca exemplu in România, la Casa de asigurari sociale X, solicitant, a solicitat cu fermitate sa nu i se pretinda sa furnizeze informatii in forma unei adeverinte de la alt ghiseu al aceleiasi institutii. Pe linga faptul ca a fost admonestata, “Eu nu sint amabila cind vreti dumneavoastra”, ulterior, la prezentarea la ghiseu a unei rude a solicitantului X, functionara a facut comentarii la adresa lui X care si-a permis sa o infrunte. O tehnica de intimidare bine pusa la punct.
La acest nivel ne aflam.
Oare cum voteaza o populatie intimidata, care se simte tinuta din scurt incit a ajuns si ea sa creada in asta? Care poate fi optiunea unui functionar pus in situatia sa-si piarda servciul si sa-si pericliteze cariera pentru aplicarea corecta a unei obligatii de serviciu?
In fata unor astfel de presiuni nici cetatenii celei mai putin corupte tari nu ar rezista.
– politizare a institutiilor, comasare a raspunderilor care produce conflicte de interese.
Daca de exemplu deciziile de urbanism nu s-ar lua intr-un compartiment al primariei, primarul nu ar mai putea santaja functionarii acestui compartiment. Probabil ca pina si Biserica e politizata.
Pot să demonstrez faptul că există o corupție generalizata la nivelul administrației publice locale și în justiție. Nu mai am speranțe de redresare.