Dumitru Dobrev (foto, în dreapta), unul din avocații Campaniei Salvați Roșia Montană, a obținut o nouă decizie istorică pentru dreptul mediului din România în cazul depozitului de deșeuri Timiș-Triaj din Brașov (foto, în stânga, sursa BZB.ro și Mytex.ro). Hotărârea stabilește cine e responsabil pentru suportarea costurilor de ecologizare, salvând zeci de milioane de lei din bugetul public și poate ajuta la închiderea altor 30 de depozite neconforme, care afectează grav sănătatea românilor și pentru care plătim amenzi de aproape 7 milioane de euro, anual, după o decizie a CJUE
Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a tranșat definitiv, ieri (15 octombrie), litigiul dintre municipalitatea Brașov și un operator privat de deșeuri, legat de responsabilitatea închiderii unui depozit din perioada comunistă, utilizat până în 1992.
Procesul a fost câștigat de primărie, care, astfel, va putea să recupereze aproximativ 44 de milioane de lei de la firma privată, în contul lucrărilor de închidere și ecologizare a muntelui de deșeuri, pe care le-a contractat ulterior, din bugetul local, cu o altă companie.
Decizia rămasă definitivă reprezintă o aplicare inovativă și în premieră pentru România a unor dispoziții din dreptul civil în domeniul dreptului mediului, cu privire la răspunderea pentru obligațiile de ecologizare neîndeplinite.
De asemenea, poate fi o cale de ieșire pentru țara noastră dintr-o procedură de infringement care a ajuns la CJUE, unde am fost condamnați deja la plata unei amenzi și a unor penalități cumulate de milioane de euro anual.
Depozitul cu deșeuri industriale în discuție, Timiș-Triaj, din Brașov, se află pe o listă de 31 de situri de deșeuri neautorizate și neconforme pentru care România a intrat în infringement și apoi a fost condamnată (în decembrie 2023) de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) la plata unei amenzi de 1,5 milioane de euro plus penalități de 600 de euro/zi pentru fiecare depozit în parte (în total, aproximativ 6,8 milioane de euro/an până la închiderea gropilor – detalii aici).
Obligații asumate de un operator privat, dar neexecutate
Depozitul Timiș-Triaj are atât o zonă de deșeuri menajere, cât și una de deșeuri industriale nepericuloase. Societatea Fin-Eco a câștigat licitația pentru operarea deșeurilor din Brașov, în cadrul căreia și-a asumat și obligația de a închide și de a ecologiza rampa Timiș-Triaj. Fin-Eco și-a îndeplinit, însă, doar parțial această obligație și, în cele din urmă, în 2023, Primăria Brașov a decis să dea în judecată operatorul de deșeuri, solicitând în instanță dreptul de a contracta direct lucrări de închidere și ecologizare a rampei cu deșeuri pe cheltuiala operatorului. Costurile pentru transformarea celor două rampe istorice în zone verzi sunt de 44 de milioane de lei, potrivit lui Allen Coliban, fostul primar al Brașovului, în mandatul căruia a fost inițiat litigiul.
În primă instanță, la Tribunalul Brașov, solicitările municipalității au fost respinse, însă, anul trecut, au fost admise de Curtea de Apel Brașov. Recursul Fin-Eco împotriva deciziei Curții de Apel a fost respins, ieri, de către ICCJ, sentință care are caracter definitiv.
”Respingându-se recursul Fin-Eco SA, practic se consolidează decizia de pionierat a Curții de Apel Brașov, care a decis: ”Autorizează reclamantul Municipiul Brașov ca, pe cheltuiala pârâtei Fin-Eco SA, să execute el însuși lucrările de închidere a depozitului de deșeuri municipale clasa ”b” Timiș-Triaj înscris în CF 151504 Brașov, în suprafață de 86.814 mp.”, a transmis Dumitru Dobrev, din cadrul societății de avocatură Dobrinescu Dobrev, care a reprezentat Primăria Brașov în această cauză.
Echipa de avocați s-a văzut nevoită să gândească o strategie procesuală inovativă, în condițiile pasivității manifeste a Gărzii de Mediu și a Agenției de Protecție a Mediului. Aceste instituții subordonate Ministerului Mediului aveau atribuții și ar fi avut și mijloacele pentru a convinge operatorul Fin-Eco să îndeplinească cele impuse prin acordul de mediu nr.136/05.04.2002 emis de Agenția Regională de Protecția Mediului Sibiu, ca o obligație complementară și condiționată la deschiderea noului depozit de deșeuri ecologice Brașov”, explică Dumitru Dobrev
„Având un Cod civil monist (deci, aplicabil și profesioniștilor) am decis să uzăm, în premieră într-o speță de dreptul mediului, prevederile art.1528 Cod civil: ”în cazul neexecutării unor obligații de a face, care presupun un fapt personal al debitorului, creditorul poate să execute el însuși această obligație, pe cheltuiala debitorului”. Reamintim că până la această decizie de pionierat a Înaltei Curți de Casație și Justiție, jurisprudența românească în materie de răspundere civilă de mediu este foarte săracă.”, a detaliat avocatul de la Dobrinescu Dobrev SCA..
Cum poate sentința să ajute România să scape de plata penalităților anuale de aproape 7 milioane de euro
Acesta a mai precizat că hotărârea Curții de Apel Brașov, menținută de Înalta Curte, poate fi utilizată pentru a rezolva problema și a altor depozite de deșeuri din cauza cărora România a fost condamnată la CJUE. ”Odată cu această decizie, se întrevede și soluția pentru ieșirea din procedura de infringement, începută de Comisia Europeană împotriva României, generată, în parte și de neînchiderea depozitelor de deșeuri istorice, asumate prin Tratatul de Aderare”, a arătat Dumitru Dobrev, care a mai subliniat și că ”măsurile de mediu precum închiderea depozitelor de deșeuri neconforme au în vedere sănătatea cetățenilor, care este pusă în pericol de deșeurile incorect tratate”.
În cele mai multe cazuri din cele pentru care România a fost amendată de CJUE, depozitele de deșeuri nu au putut fi închise din cauza faptului că proprietarii privați, deținătorii altor drepturi ori cei care și-au asumat răspunderi contractuale de ecologizare pentru terenurile pe care se află acestea nu au respectat și/sau nu au de gând să-și îndeplinească obligațiile de mediu. Autoritățile (locale, județene sau centrale) nu puteau/ nu pot realiza astfel de lucrări din bugetele proprii în condițiile în care ori nu dețin proprietatea respectivelor terenuri ori acestea sunt asumate, prin diferite contracte (cum e cazul depozitului de la Brașov), de societăți private.
Prin actuala decizie, se deschide, practic, posibilitatea unor proceduri judiciare similare, prin care autoritățile să poată contracta lucrările de închidere și ecologizare, ulterior urmând să le recupereze de la proprietari și/sau firmele care își asumaseră obligația de a le face.
Mai mult, pentru a simplifica și urgenta închiderea acestor depozite istorice pentru care plătim amenzi de milioane de euro și pentru a preîntâmpina nerespectarea obligațiilor de închidere și ecologizare a altor depozite de deșeuri (mai ales a celor industriale), decizia poate fi utilizată pentru a motiva o propunere legislativă prin care autorităților nu doar să li să dea posibilitatea de a putea contracta asemenea lucrări în sarcina proprietarului/responsabilului, ci chiar de a le impune acest lucru.
SUSȚINE lupta de salvarea pădurilor României! DONEAZĂ ACUM (clic aici)!Cu peste 25 de ani de experiență, Dumitru Dobrev este doctor în drept, specializat în litigii de drept privat, contencios administrativ, arbitraj intern și internațional. În același timp, este activist de mediu și pentru patrimoniu, fiind unul dintre avocații campaniei Salvați Roșia Montană. A reprezentat numeroase asociații din București, precum Asociația Salvați Bucureștiul, Asociația Salvați Dămăroaia și Bucureștii Noi, Asociația Eco-Civica ori Societatea Academică din România, în procese pentru salvarea parcurilor și clădirilor istorice din București ori pentru apărarea libertății de exprimare.
În vreme ce un avocat al Roșiei Montane creează premisele închiderii unui dosar de infringement pentru care am fost deja condamnați și plătim milioane de euro anual, coaliția ad-hoc PSD-PNL-AUR-UDMR le creează pe cele pentru un nou infringement și o nouă condamnare. Totul pentru ca firma controlată de un condamnat penal definitiv să iasă din insolvență.
„Victorie istorică” !!!
Nici cum. Este vorba numai de cei cca 7 milioane de euro/ an, nu de neplăcerile și suferințele oamenilor.
Cazurile de poluare în care suferă grupuri restrânse de oameni sunt îngropate in smogul „justiției” de la noi.
tocmai despre asta e vorba – nu că scăpăm de penalitățile anuale de 7 milioane de euro, ci creează un cadrul legal de închidere a unor asemenea bombe ecologice – că proprietarii, administratorii ori cei care au alte drepturi sau obligații pentru asemenea situri nu voiau să le ecologizeze, iar autoritățile locale nu puteau (că le-ar fie executat Curtea de Conturi; atât ca instituții, cât și ca persoane fizice ulterior – primar, consilieri locali, județeni etc.); decizia asta arată că autoritățile pot executa lucrările și apoi să recupereze banii de la proprietari/cei responsabili; chiar și în cazurile în care apoi nu pot recupera direct costul lucrărilor, beneficiile pe termen lung, mai ales cele legate de sănătate și reducerea cheltuielilor publice cu sănătatea, ar face ca să fie pe plus (în cazul de la Brașov pariez că firma va plăti alea 44 milioane de lei, că dacă nu o face – gen intră în faliment ca să nu plătească – iese din afacere, că pe o firmă nouă pierde toate avantajele să câștige contracte și proiecte de salubritate similare; în alte cazuri, doar valoarea terenurilor pe care le-ar executa apoi autoritățile ar fi mai mare decât costurile de ecologizare)
As vrea sa stiu care sunt cele 31 de situri cu probleme