Trist personaj acest Horia Georgescu, fostul șef ANI

[Luni] a fost la TVR, la emisiunea România 9.

La tirul de întrebări, pertinente întrebări ale domnului Cristache de altfel, nu am înțeles de la domnul Georgescu mare lucru.

Că e nevinovat – evident, până nu se pronunță definitiv instanța asupra acuzațiilor ce i se aduc, e nevinovat: nu contestă nimeni. Nu era necesar să ni se repete cu obstinație lucrul asta.

Că a lucrat instituțional cu toată lumea, iarăși, e un truism. Cum altfel ar fi putut lucra decât instituțional? Inclusiv cu serviciile de informații, cu ai căror conducători mai fuma câte un trabuc. Că, deh, era instituțional să discute cazuri concrete ale ANI cu serviciiile de informații la un trabuc, din moment ce serviciile furnizau ANI informații.

Și chestia asta că discuta cu șeful SRI cazuri concrete era spusă cu atâta nonșalanță! Iar când a fost întrebat de anumite cazuri, brusc îl lovea amnezia pe bietul Horia Georgescu. Care a făcut-o și mai lată: discuta sute de cazuri cu șefii serviciilor de informații, cum să-și aducă aminte!

Cum să discuți dosare ale unei instituții administrative, în care sunt subiecte ale anchetei persoane, care se presupune că-și fac apărări în dosarele respective? Cum naiba? Dacă așa a fost, toată activitatea ANI e pusă sub semnul întrebării. Pentru că nu e scopul unui serviciu de informații să fie informat de parcursul unui dosar administrativ al ANI. Nu era o chestiune de securitate națională. Nemaivorbind de faptul că au fost încălcate drepturile fundamentale ale persoanelor care erau subiectele dosarelor ANI. Pentru că dreptul la apărare nu poate fi supus unui control exterior instituției care a declanșat o anchetă.

Hm, ce dovadă mai clară de imixtiune a unui serviciu de informații într-o instituție cu funcțiuni judiciare (după cum se pretindea la acel moment). Și asta cu acordul și cooperarea totală a fostului ei șef.
Poate nu am înțeles eu bine din ce îngăima Horia Georgescu la TVR. Însă clarificări trebuie să aducă.

Că avea pază SPP Horia Georgescu, după cum ne spunea aseară, iar pare-se că ține de normalitatea unor demnitari din epoca aceea. Tristă normalitate. Chiar așa, cu ce anume era amenințat și de cine Horia Georgescu? Sau funcția înaltă pe care o avea impunea pază SPP? Mă gândesc că nu era o simplă fantezie a acestui personaj din moment ce CSAT a aprobat că el, dar și alții că el, să fie aparat de vajnicii SPP-iști.

Nu a fost singurul păzit, au fost și judecători și procurori care au „beneficiat” de pază SPP, cu acordul CSAT. Am mai spus și cu alte ocazii: paza SPP era, de fapt, o marcă a puterii – sunt aparat de SPP, deci sunt cineva. Subliminal se inducea ideea că persoana a cărei fizic era însoțită de ofițeri SPP face parte din castă de neatins a statului român, că statul român are nevoie în așa hal de fizicul și mintea unor astfel de oameni, încât aceștia trebuiau îngrijiți că ouăle din galantar.

Cum de CSAT a acordat pază unor demnitari de genul ăsta, cheltuind bani și energii ale unor ofițeri, adică bani ai statului român ce puteau avea o destinație, zic eu, mai bună? Avea nevoie statul român de asemenea fandaxii?

Vai de steaua lui! A lui Horia Georgescu.

Victima de azi a unui sistem din care până mai ieri a făcut parte. Cât de sincer a fost aseară la emisiunea domnului Cristache? Să-i reamintesc lui Horia Georgescu cum pornea anchete ANI din articole de presă comandate dinainte și scurgeri intenționate făcute în presă din anchete ANI? Și că să nu caute în memoria lui ce pare atât de selectivă, îi aduc aminte cazul meu. O anchetă ANI, al cărui subiect am fost în perioada 2011 – 2013, ce a fost devoalată intenționat în mass – media, deși eu încă nu-mi exprimasem apărările inspectorului ANI.

Anchetă despre care am aflat doar în ianuarie 2013, deși ea a început în iulie 2011 (cum aflăm ulterior din dosar), imediat după ce CCR a relevat neconstituționalitatea proiectului de revizuire a Constituției (din cele 11 puncte indicate de CSM-ul pe care îl conduceam atunci, 9 puncte au fost găsite întemeiate de CCR), revizuire declanșată de fostul președinte Băsescu. Sigur, unii pot spune că a fost doar o coincidență faptul că anchetă ANI a fost declanșată imediat după decizia CCR.

Oare și cazul meu l-a discutat cu șeful SRI? La un trabuc?

Așa cum am spus și la vremea respectivă, nu anchetă era o problema: până la urmă că orice cetățean, trebuie să răspund oricărei instituțîi care are suspiciuni cu privire la activitatea mea. Am răspuns, mi s-a dat clasare.
Modul în care a fost făcută public această anchetă, prin metode securistice, de parcă deja eram vinovat, a fost o problemă. Iar publicitatea făcută atunci de o anumită parte a presei, care după clasarea ce mi s-a dat a tăcut mâlc, spune multe de modul în care unii jurnaliști erau (și sunt) orbiți de propriul adevăr, încât refuză să creadă că unele instituții publice mai pot și greși.

Da, vorba domnului Cristache: la fel i s-a întâmplat și lui Horia Georgescu (cel atât de nevinovat, precum spune), doar că acei jurnaliști care illo tempore îl lăudau, l-au evitat cu grație acum. Într-adevăr, tristă ironie a sorții …

Cred în nevinovăția lui Horia Georgescu, până la momentul în care o instanța se va pronunță asupra acuzațiilor penale ce i se aduc, Dar nu îl cred atunci când se da victima unui sistem din care a făcut parte. Și în care ar fi trebuit să aibă încredere – nu? – din moment ce a participat pe deplin la funcționarea lui.

Despre cazul lui Horia Georgescu, căruia i se cere să plătească în solidar 84 de milioane de euro – bani pe care n-a mai apucat să îi strângă – citiți și articolul Dosarul ANRP, un nou caz Florică-Pescariu: denunţătorii rămân cu banii, iar statul cu buzele umflate.