După cum singur recunoaște, ultimul document pe care l-a semnat Tanczos Barna, până ieri ministru al Mediului, Apelor și Pădurilor, a fost un ordin care prevede uciderea a 426 de urși cu scop de prevenție, respectiv 55 de urși cu scop de intervenție.
Să nu ne înșele cuvintele: ”prevenția” înseamnă, în realitate, împușcarea la întâmplare și/sau ”la trofeu” a urșilor, nu a celor care ajung pe lângă localități și pun în pericol sănătatea și bunurile oamenilor. Pentru cea din urmă categorie sunt cei care intră la categoria ”intervenție”.
Iar când spun ”la întâmplare” și/sau ”la trofeu” am în vedere că:
– mult promisul studiu legate de populația reală a urșilor din România (anunțat la începutul mandatului) e încă departe de a fi finalizat; cifrele vehiculate se bazează strict pe raportări ”din pix” ale administratorilor de fonduri cinegetice și/sau asociații de vânători;– interesul administratorilor/asociațiilor de vânătoare care fac din împușcarea urșilor o afacere internațională este, deja, un fapt cunoscut și prezentat pe larg în presă;– autoritățile nu sunt în stare să controleze braconarea urșilor, așadar pretenția că ar putea controla ce exemplare se împușcă cu acte e absolut hilară și fără acoperire;
– ”urșii problemă” vor rămâne, în continuare, o problemă, pentru că partidele de vânătoare nu se organizează în preajma localităților, iar ordinul arată clar că doar 55 de asemenea exemplare sunt vizate, restul de 426 fiind pentru afaceri.
Asta e ”moștenirea” pe care ne-o lasă domnul Tanczos Barna, la despărțire: un ordin crud, cel mai probabil o procedură de infringement împotriva României și niște vânători (nu toți) afaceriști mulțumiți. Ducă-se!
PS: Noul Cod Silvic (cu măsuri anti-Mafia Pădurilor nu e adoptat), sistemul de urmărire a materialului lemnos SUMAL 2.0 nu a fost îmbunătățit, fiind același implementat la începutul mandatului în urma presiunii civice, suntem în continuare în infringement din cauza tăierilor ilegale de păduri; e liber la împușcat ciocârlii, capre negre ori cocoși de munte (să-mi spună cineva speciile astea pentru ce se împușcă?), sistemul garanție returnare (SGR) pentru diminuarea plasticului în natură e un mega-eșec (trebuia implementat din toamna lui 2021, apoi s-a promis toamna lui 2022, suntem deja în vara lui 2023…). Pentru astea (și altele) nu și-a făcut domnul ministru timp, dar să le facă pe plac vânătorilor, da…
Ca de obicei, Comisia Monumentelor Naturii a Academiei (transferată de facto recent sub tutela Romsilva), zecile de profesori și conferențiari care predau zoologie, etologie, conservarea naturii, managementul biodiversității etc. prin prestigioase facultăți, tac și publică. În publicațiile lor, totul e frumos, ori, dacă nu e, sunt scrise soluțiile de mai bine. Se aude ronțăitul salariilor grase cum se aud noaptea carii în lemn. Iubirea lor teoretică de natură e infinită. Ca iubirea pădurarilor pentru pădure, … pardon, pentru bani!