Antonia Pup

Studentul ceh care l-a pus pe gânduri pe Brejnev

Povestea impresionantă a lui Jan Palach trece pe sub radarul narațiunilor (sau descrierilor) tipice pentru marcarea momentului 17 noiembrie, declarata Ziuă Internațională a Studenților. De ce? Pentru că, deși cetățenii Republicii Cehe sărbătoresc astăzi Ziua Națională a Democrației și a Luptei pentru Libertate, accentuând intoleranța la orice formă de extremism, fie că îi spune nazism sau comunism (comunism, nu stalinism!)  și sărbătorind cinstea, onoarea, curajul și lupta neatârnată pentru libertate, momentul Jan Palach din 1969 nu s-a produs în noiembrie, ci într-o zi geroasă de ianuarie. Trece mai greu prin filtrul superficial discursurilor mieroase de 17 noiembrie. Totuși, câte ne spune povestea lui despre libertate, onoare și decență, aducându-ne aminte de miezul acestei zile, care nu are nimic de-a face cu exhibiționismul, bătutul cu pumnul în piept, contestarea oricărei forme de autoritate cât ești tânăr pentru că, nu-i așa?, tineret – mândria țării – deci li se cuvine.

Vorbim tot de un „Jan”, dar nu despre Jan Opletal, studentul la Medicină care a murit împușcat de naziști de Ziua Independenței în 1939, văzut și astăzi drept un simbol al luptei împotriva nazismului, un tânăr talentat, precoce, a cărui poveste merită citită, mai ales în aceste zile, în care simțim tot mai apăsat că ne lipsesc modelele. Celălalt Jan este Jan Palach; pe cei doi îi despart 30 de ani de istorie sângeroasă, dar îi unesc atât de multe, pe lângă faptul că aveau aceeași Alma Mater, Universitatea Carol (Charles University) din Praga. Palach studia istoria și economia politică în momentul în care și-a dat foc în piața Wenceslas în semn de protest, gest care a sensibilizat nu doar locuitorii Cehoslovaciei, ci mulți alți cetățeni ai Europei.

Jan a fost crescut într-o familie de oameni simpli, pentru care credința și patriotismul erau valori fundamentale. Profesorii lui Jan l-au remarcat ca fiind inteligent, prietenos, dar tăcut, pasionat de știință, tehnologie și istorie încă din clasele primare. Tatăl său, brutar, a murit în 1962, făcând stop cardiac. I-a lăsat singuri pe cei doi frați și pe mama lor care, neputincioasă, alege să se înscrie în partidul comunist având convingerea că doar așa va putea să aibă speranța că le va oferi un viitor copiilor săi.

„Cu toții îl vedeam drept un adevărat filosof, o minte rațională stătea ascunsă într-o fire tăcută. Am aflat mai târziu că voia să studieze, de fapt, filosofia. Învăța ca să cunoască lucrurile în profunzime, nu doar ca să treacă examenele cu note mari”, declara colega sa de bancă la doar câteva zile după moartea lui. Interesat de politică, participă, printre altele, la înființarea unui consiliu studențesc, distribuie afișe, discursuri și fragmente din cărțile lui Alexander Solzhenitsyn. Implicarea sa civică atinge punctul culminant în primăvara anului 1968.

Din primăvară și până în toamnă, participă la nenumărate demonstrații împotriva regimului comunist și este dezamăgit de faptul că mișcarea de ocupare a orașului Praga de către anti-comuniști eșuează. Se gândea de ceva timp la cum ar putea convinge mai mulți oameni să se alăture luptei sale pentru libertate. Așa cum o descriu documentele poliției, scena în care Jan Palach își toarnă benzină pe față și pe corp în semn de protest i-ar mișca și pe cei mai insensibili. Cu ultimele puteri, Palach îi îndeamnă pe cetățenii care îl priveau stupefiați să îi recupereze scrisorile din geantă, prin care denunța ororile comunismului și cerea desființarea cenzurii. Ecourile protestului studentului de 20 de ani nu întârzie să apară. De altfel, la doar câteva zile de la întâmplare, Leonid Brejnev trimite o scrisoare partidului comunist din Cehoslovacia prin care solicită „asumarea concluziilor politice necesare” și o reorientare imediată a politicilor guvernamentale.

Iată un fragment din scrisoarea lui Jan Palach către Uniunea Scriitorilor din Cehoslovacia, tradus în engleză: „With our nations on the brink of hopelessness and surrender, we have decided to protest and awaken the nation’s conscience”.

De când m-am mutat în Cehia, la începutul acestei toamne, locuiesc pe strada Palachova, iar primul monument care mi-a ieșit în cale vizitând Praga a fost cel în memoria lui Jan Palach, chiar în piața Wenceslas, aproape de gară. Dacă ajungeți prin aceste părți, să nu-l ratați. Cât despre cehi, numai de bine: n-au patima latinilor, dar compensează prin decență, simplitate și o oarecare smerenie pe care n-am întâlnit-o în multe alte locuri. Cu unele excepții, au știut să-și aleagă lideri cumpătați, să facă distincția dintre om de stat și martir și cred că asta ar trebui să învățăm și noi, studenții, dacă tot este ziua noastră astăzi.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

One thought on “Studentul ceh care l-a pus pe gânduri pe Brejnev

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *