Pe 12 iunie, Ministerul Educației Naționale lansa în dezbatere publică Strategia Națională de Educație Parentală (aici pdf), realizată ca urmare a unui proiect derulat de Federanția Organizațiilor Nonguvernamentale pentru Copil, cu suport tehnic din partea UNICEF și sprijn financiar din programul de suport al Confederației Elvețiene pentru Uniunea Europeană extinsă. Așadar, specialiștii au stat la masă, au discutat, au identificat problemele din spațiul familial și au conceput un document programatic care are o abordare bazată pe etapele copilăriei (life cycles), luând în considerare diversitatea nevoilor părinților, in funcție de contextul lor de viața, vârsta copilului etc.
La nici o zi după, Noua Dreaptă iese cu poziție publică prin care condamnă draftul strategiei, susținând că “respectul pentru diversitate” este ceva ce nu are ce să caute într-o familie. Aceștia sunt urmați apoi de Coaliția pentru Familie și, nu mai departe de ziua de ieri, de Academia Română care, condusă de Ioan-Aurel Pop, afirmă într-un delir greu de cuantificat că proiectul echivalează cu “o încercare, asemănătoare celor din statele cu regimuri totalitare internaționaliste sau globaliste, de obținere a ceea ce s-a numit mereu omul nou, fără familie, fără naționalitate, fără țară, fără identitate”.
Totuși, să vedem ce spun actorii sociali. Avem două poziții pro și două contra pentru a putea porni o dezbatere în acest sens că de ea avem nevoie, nu de aruncat cu ouă și acuze unii în alții.
I. Poziționare pro-strategie – Șerban Iosifescu
În mod echilibrat, Șerban aduce la el pe blog 10 argumente în favoarea necesității educației parentale în România. Printre acestea – în România avem cea mai mare rată a mortalității infantile din UE (7,6 decese la mia de născuți vii). Pe deasupra: numărul mare de minori consumatori de alcool, tutun și substanțe interzise; rata crescută a delincvenței juvenile și, în mod coroborat, numărul mare de cazuri de violență domestică. De asemenea, aduce și argumentul de ordin financiar, educația parentală, ca mijloc de prevenție, fiind mult mai ieftină decât măsurile curative.
II. Poziționare contra – Academia Română
Academia a adoptat o poziție într-un limbaj de lemn cu tentă naționalistă, invocând argumente precum “În anul Centenarului Marii Uniri a românilor, când se face şi bilanţul realizărilor de excepţie ale românilor, educaţi în spiritul tradiţiilor noastre, renunţarea la aceste tradiţii ar însemna un act de trădare naţională” sau “ipotezele educaţionale aşa-zis moderniste nu pot şi nu trebuie să devină obligatorii într-un stat naţional, independent şi democratic”. Comunicatul oficial al Academiei denotă o atitudine conservatoare, desuetă și bazată pe argumente de tip populist, nu statistice. În mod individual, Ioan-Aurel Pop a adoptat și argumentul “familiei tradiționale”, în aceeași notă cu poziția Academiei.
III. Poziție contra – FNAP-IP și sindicate
În mare parte poziția a fost emisă pentru a marca apariția pe subiect. Se subliniază că sunt împotriva strategiei din cauza părții introductive în care este definită familia. Din textul oficial noi înțelegem că se raliază poziției BOR și a celor 500 de ONG-uri pentru familie.
IV. Poziție pro – FONPC&co
Au transmis ieri către premierul Viorica Dăncilă o scrisoare deschisă, asumată de 70 de organizații, în care cer, pe baze argumentate, cu date, repunerea Strategiei pe site-ul ministerului. De asemenea, acestea demontează și argumentele celor care s-au poziționat contra. Interesant mi se pare testimonialul unui copil: “Părinții mei sunt mult mai calmi după ce merg la aceste cursuri, nu mai țipă la mine, au timp și pentru mine și nu mă mai bat.”
Voi de ce părere sunteți? Și nu, nu vă întrebăm de care parte a baricadei pentru că în acest subiect nu ar trebui să fie vorba de așa ceva, ci de un dialog calm, cu argumente și fără lozinci de orice fel. Putem și noi să ne gândim la copii, la nevoile lor, și să punem stop bătăliei orgoliilor și ideologiilor adulților?
Vreti sa ne spunem parerea? Pai parerea mea e ca autorii si publicistii acestui articol,evident partinitor,ori sunt rauvoitori, ori nu sunt zdraveni la cap…daca tot ati cerut pareri…!
daca e vorba despre propaganda pro homosexuala in scoli sint categoric impotriva.
si mare atentie ca incepe sa se formeze un val de ura impotriva acestui tip de propaganda impusa cu forta de o sa ajungem iar la regimuri totalitare in care homosexualii o sa fie internati in spitalele de nebuni !!!
iar daca vreti sa faceti cu adevarat ceva pentru copii si pentru societatea iobaga in care se scufunda acest popor atunci luptati impotriva saraciei lucii impusa de corporatii prin dictatura economiei de monopol neoliberale ce se manifesta in Romania mai feroce decit in colonii sclavagiste precum Nigeria, Indonezia, Burkina Faso
Ok, I’ll take the bait. Sunt multe de facut in Romania “pentru copii”. Insa aici suntem iar luati ostatici de niste ONG-uri cu suport occidental pentru a accepta un pachet intreg de masuri educative. Intre ele, unele poate bune, dar si propaganda pentru “alternative lifestyles” pe care eu o consider nociva pentru Romania.
Asta e un argument impotriva. Celalalt este ca, din nou, nu a existat o adevarat concertare si discutare publica a acestor masuri. In cel mai pur stil “progresist” (las’ca stim noi ce-i bine pentru voi, nu mai e nevoie sa va dati cu parerea).
Strategia parentala este mai mult decat necesara ! Decalajele dintre generatii sunt din ce in ce mai mari din toate punctele de vedere si ceea ce este bun azi peste numai 5 ani poate fi perimat. Ceea ce pentru noi era normal pentru copiii nostri poate fi o absurditate. Suntem nevoiti sa recunoastem faptul ca avem nevoie sa ne adaptam noului in fiecare zi. Daca ramanem cu ochelari de cal riscam sa ne indepartam de copiii nostri pentru ca e in firea lucrurilor ca acestia sa-si doreasca o viata a lor, in conformitate cu dorintele lor. De ce sa nu-i sprijinim de mici in loc sa-i indepartam de noi prin “educatia” pe care le-o dam ?
Cu gândul la copii-deja sună aiurea.
Cu gândul la copiii altora poți fi realmente inocent (față de copii și/sau părinți) ? Nu e vreo invidie și tentație a aproprierii pe ici, colo vorba d. Caragiale?
Corect se strâng acum semnături împotriva ideologizării educației parentale. Acum 30&50&70 de ani era ideologie pro-partidul unic probabil doar din lipsă de imaginație și a incapacității de percepere a noțiunii de ordine, hotăra unicul conducător mai departe; acum ideologia vine de la eșaloanele 2&3 cu diverse ramificări și curente incomparabile, nu mai e vorba de ordinea totală cu supremum, dar e vorba tot de ideologie.
Poate ne explică totuși medicii (includem psihiatrii) dacă se fac/cresc ori nu ideologic copiii.
Ca să nu mai insist despre accesul la diverse informații prin noile tehnologii pentru care consimțământul privind prelucrarea datelor (copiiilor de pildă) a fost o glumă proastă, dacă nu de-a dreptul corupere de minori.
(scuze pentru nr i)
Ce e ideologic in a le spune copiilor – si parintilor lor- ca diversitatea de orientari sexuale exista, ca exista pe lume ambiguitate sexuala, transgender, etc, avem 3 milioane de romani in Europa. Presupunand ca fiecare e vizitat de doar o ruda pe an, asta face un numar de oameni care or sa intre eventual in toaletele unisex care incep sa se poarte, vor trai intr-o tara unde homosexualii se casatoresc, etc, dupa parerea voastra nu e mai bine sa stie dinainte ca asta exista, si – fara sa ne forteze nimeni sa facem la fel- ca acesti oameni nu trebuie condamnati, cum nu trebuie condamnat nimic diferit, culoarea pielii, credinta, etc, cat nu face rau altora? Dezbaterea e la feld e absurda precum cea cu educatia sexuala, numai purtatorul de cuvant al Patriarhiei crede ca asta e pornografie. Dimpotriva, e cum sa inveti minorii partea buna si partea rea a sexului si cum sa se fereasca de sarcini nedorite, violuri, traume sexuale de tot felul. Mai ales ca noi conducem detasat la unele din astea pe Europa, nu o fi din lipsa educatiei? Si atunci, poate nu omoram taman educatia…
A explicat deja comentatorul Dumitru ce e ideologic („las’ ..“).
Nu existâ diversitate de orientări sexuale. Este comportament sexual normal sau comportament sexual anormal. Patologia nu e diversitate pe lângă fiziologie. E comportament deviant adică anormal, la fel ca pedofilia, gerontofilia, necrofilia, zoolfilia…. Aici nu vorbim despre feluri diferite de mâncare ci despre comportament normal sau anormal. Biologia nu se poate relativiza precum sociologia. Răul e multiplu şi aş zice poliform. Numai binele e unic.
Ideologic ar fi că se pune pe tapet pentru promovare o deviație de comportament care nu are nimic de a face cu sexul, fiind mult mai aproape de viciu, și care în România practic nu exista. În viața mea de câteva decenii bune, am cunoscut un singur găozar ( scârba fata de acest comportament mă oprește să-l denumesc mai delicat) de a cărui viață nu s-au ales nimic ( deși familia l-a susținut la școli înalte): nu familie, nu copii, în final mort de sida. Trebuie să-ți mai explic că sub nici o forma nu as dorii copiilor mei și nici ai altora, un astfel de destin?
Pe de altă parte, eu nu am auzit niciodată în România de vreo violentă asupra vreunuia pe motiv că ar fi găozar.
Deci nu e nevoie de nici o strategie educationala in direcția asta, pentru că românii stiu sa se poarte omeneste și fata de cei bătuți de Dumnezeu.
Parerea mea este ca obiectiv vorbind e o tampenie si sunt bani aruncati pe fereastra. Sa vina unii care pe ogramada de bani sa ti zica ce e bine si ce e rau pt copilul tau este complet idiot. Birocratii si “specialistii” sa si vada de odraslele lor. Am pretentia ca stiu mai bine decat ei cum sa mi cresc proprii copii. Cel mai probabil este o noua productie de hartii realizata pe bani multi.
A propos, daca tot vreti propuneri : ce-ar fi ca Statul sa se ocupe nu de Educatie, ci de Instructie. Educatia o lasam parintilor si comunitatilor locale, fiecare cum vrea. Statul sa se ocupe sa-i invete pe copii romana, matematica, engleza, fizica, istorie, s.a.m.d.
Nicio strategie nu va avea succes daca societatea ramane blocata in saracie si in agricultura de subzistenta. Desigur ca parintii au nevoie sa isi puna altfel problema si pot incerca sa fie incadrati spre atitudini moderne, dar daca acestia raman extrem de saraci si cu foarte multe nevoi nesatisfacute, nimic nu va fi constructiv. O incurajare a proiectelor de dezvoltare si a economiei in zonele defavorizate este necesara in primul rand.
Tonul multora dintre comentarii mi-aminteste de clabucii pe care-i faceam anul trecut (parca) la adresa statului norvegian care “furase” copiii unor romanasi care-i educau asa, mai clasic, cum zice Relu, ca doar stim noi cum sa ne crestem copiii. Mai behaie cineva pe subiect, sau ne-am dus ca oile unde ne indrumau magarii?
Nu-i nimeni destul de invatat in a-si educa odraslele si, la modul general, invatam toata viata, asa ca nu inteleg veninul concetatenilor afisat aici. De la Academie nu am pretentii, nu mai produce decat comunicate.
Buna ziua.
Vad ca statul roman are tot felul de preocupari privitoare la copii si orientarile lor sexuale, punand accentul pe minoritati si neglijand complet majoritatea. Aici ma refer la multele situatii prin care, instante de judecata neprofesioniste, in baza noului cod civil, pronunta “ab initio” custodii comune, abandonand educatia multor minori in sarcina unor persoane divortate, care pe parcursul unor casnicii de scurta durata s-au manifestat agresiv la adresa fostelor sotii, cu comportament tipic psihopatilor si care, numai o educatie adecvata nu asigura copiilor. Ba, mai mult, strica si ceea ce, in mod responsabil, mamele lor s-au straduit in decursul anilor sa formeze personalitati echilibrate si responsabile. Oare, instantele sa fie atat de oarbe incat sa nu fie interesate de conduita anterioara a parintilor ci sa le creada minciunile manipulatoare ale psihopatilor care, datorita lipsei lor de empatie, in baza unor decizii injuste isi vor folosi propriii copii pentru a se razbuna pe fostul sot, fara sa le pese de consecintele negative asupra copiilor. Romani treziti-va la realitate si actionati cu discernamant, ca nu tot ceea ce este strin este si bun! Respectati-va valorile si traditiile transmise din generatie in generatie, protejati minoritatile care nu sunt vinovate de deviatiile lor comportamentale dar, in acelasi timp, nu permiteti sa produca rau in jurul lor!
Am citit documentul cu atentie. E toxic pentru viitorul societatii româneşti. E construit cu abilitate, astfel încât să pară un lucru pozitiv, după modelul clasic al diversiunilor PR. De la bun început spune că familia s-a “deprivatizat”, pentru a justifica intervenţia din afară, în familie. Apoi spune că vremurile s-au schimbat şi că deci trebuie să schimbe şi modul de a-i educa pe copii; aceasta face parte din conceptul de “progres permanent” al omenirii, scornit de Hegel, şi care a permis toate totalitarismele secolului XX. Apoi că o mulţime de ţări din UE au programe de educaţie parentală; acest truc apelează la ignoranţa cititorului care nu poate judeca singur şi atunci preferă să imite părerea sau ce face o persoană cu prestigiu. Se înşiruie o serie de probleme ale anumitor copii (cu indicatori statistici adevăraţi); orice diversiune pentru a fi credibila trebuie să conţină ceva adevăr. Cu toate că problemele enumerate pot fi rezolvate prin intervenţii ţintite – dacă se studiază cauzele lor – documentul propune o intervenţie generală la nivel naţional. Oricine a studiat cât de cât monitorizare şi evaluare înţelege imediat că proiectul are un ţel diferit decât cel care se insinuează, anume acela de a rezolva problemele expuse. Citez mai jos paragraful – gafă în acest sens:
“Nevoia de a iniţia o Strategie naţională în domeniul educaţiei parentale a reieşit în urma unor
demersuri consecvente ale Ministerului Educației Naționale și ale unor parteneri sociali cu o
experiență relevantă în domeniu.”
Deci nevoia de a avea o astfel de strategie provine nu din dorinţa de a rezolva vreo problemă a copiilor, ci din voinţa MEN şi a unor ONG-uri “relevante”. Ştim cu toţii ce a făcut MEN în ultimii 29 de ani, cât de competent a fost şi ce performanţe a avut. Acum are tupeul să se considere în mod public auto-referenţial. Cât despre ONG-urile “relevante” ele au tot atîta responsabilitate cât au “consilierii personali” ai diverşilor miniştri. Responsabilitatea lor este către proprii sponsori.
Din formă, se vede că e un demers minicinos, fie că se referă la educaţie, agricultură, metaloplastie sau orice alt domeniu doriţi.
Ca sa inteleg articolul (ce e educatia parentala si ce ne da ea noua) am citit draftul in pdf. E de asteptat ca discutiile sa fie aprinse, iar rezultatul indoielnic, cum se intampla mereu la noi. Totusi este o initiativa buna pentru ca “invatarea parintilor despre cum sa isi creasca copii” trebuie sa se adreseze parintilor fara (prea multa) scoala. Am intalnit parinti cu 0 (zero) sau 2 (doua) clase absolvite sau poate cu mai multe, dar cu comportament ca si cum n-ar fi absolvit nici o clasa (nu numai rromi). Copii acestor parinti nu au “cei 7 ani de acasa” pentru ca parintii lor nu au stiut cum ar fi “sa ai cei 7 ani de acasa”. Acesti copii ajung mature in cativa ani si vor ingrosa statisticile la abandon scolar, mame prea tinere etc.
Daca educatia parentala va dori sa invete parintii sa-si ajute copii sa resolve ecuatii in clasa a 3-a, va esua cu success. Dar daca va avea obiectivul sa ii ajute pe parintii necivilizati sa isi civilizeze copii, putem spera (cei care om mai trai) ca in 10-20 de ani sa ridicam statisticile cu cateva procente spre “popor civilizat”. Si poate peste 100 de ani necesitatea de a legifera “pragul valoric al abuzului in serviciu” va fi de neinteles pentru stra-stranepotii nepotilor nostril.
„Academia a adoptat o poziție într-un limbaj de lemn cu tentă naționalistă”
Lăsând deoparte subiectul care oricum a fost creat doar pentru a stârni o nouă dezbinare în rândul poporului, se pare că am ajuns în punctul acela în care niște așa-ziși „curățători” ai României să își permită să critice elita intelectuală actuală a țării noastre. Ca să clarificăm puțin situația, pașii necesari de parcurs în ocuparea statului de Academician, în cele mai multe cazuri, sunt următorii: liceu, facultate, master, docorat, asistent, lector, conferențiar, profesor universitar, academician, accederea de la un post la altul făcându-se pe bază de examen și/sau prezentări de lucrări științifice PROPRII. Pe cealaltă parte, ca să te în scrii într-un ONG, sau să postezi pe un blog ai nevoie de noțiuni elementare de gramatică, o înclinație spre sarcasmul ieftin și o ureche special formată astfel încât să poată auzi doar mesajele de la șefi.
Înțeleg că există opinii diferite și că toți avem valori sociale după care ne ghidăm și chiar dacă democrația ne spune că trebuie să existe egalitate în toate, atunci când este vorba de educație și nivelul intelectual(la care se ajunge prin forțe proprii) se poate vorbi despre anumite diferențieri în această direcție.
Domnii au nevoie sa mai cheltuiasca niste bani (muuulti bani) si sa introduca pe usa din spate (dos) homosexualitatea ca fiind normalitate.
Alcoolismul, criminalitatea, optiunea pentru avort, violenta domestica au nevoie de consiliere psihologica si tratament, nu de educatie de doua ore pe saptamana, frectie la picior de lemn…
Domnii vorbesc despre traditie ca fiind “ceva” desuet si retrograd. Ce este traditia? Din ce este compusa ea? Sa intelegem despre ce vorbim..
Comunismul a avut ca rezultat indepartarea de spiritualitatea traditionala romaneasca si de aici un val de adulti frustrati si goi sufleteste.
Sigur ca normele de moralitate ii “strang” pe domni. Pentru copii inseamna insa acasa, siguranta, liniste, bucurii; plamada din care se “coace” viitorul adult.
Promovati traditia romaneasca domnilor si veti avea acele rezultate pe care le cautati! Lasati “importul”.