Primaria Generala a Capitalei a lansat o licitatie pentru atribuirea unui contract in valoare de 670 milioane lei fara TVA (150 milioane de euro) pentru continuarea lucrarilor la statia de epurare a apelor uzate de la Glina, ce deserveste Bucurestiul si cateva localitati limitrofe. Proiectul, inceputul la mijlocul anilor 80 de Nicolae Ceausescu, a fost reluat in 2007, printr-un program ISPA, care a costat deja o suma enorma, estimata la peste 100 milioane euro.
Statia a fost inaugurata partial in anul 2011, cand a fost finalizata faza I a lucrarilor, ce a permis epurarea in parte a apelor uzate din Capitala.
Potrivit datelor de pe SEAP, contractul prevede demararea lucrarilor in faza II de la statia de epurare, necesare pentru tratarea intregului debit de apa uzata colectata, precum si construirea unui incinerator pentru tratarea namolului rezultat in urma procesului tehnologic (aproximativ 400 t/zi).
In plus, compania care va castiga contractul trebuie sa reabiliteze caseta de colectare, aflata sub raul Dambovita si sa efectueze lucrari la sistemele de drenaj-descarcare ale lacurilor Titan, Carol, Tineretului.
Banii provin din fonduri europene, prin POS Mediu, si contributii din partea Guvernului si a Primariei Capitalei.
Deficiente mari in epurarea apelor uzate
In perioada 2009-2012, a fost lansata o vasta campanie de masuratori, care a aratat principalele deficiente ale sistemului de colectare a apelor uzate din Bucuresti:
– ca urmare a lucrarilor in infrastructura (lucrari care au blocat cursul natural al apei freatice in apropierea casetei – principalul colector de ape uzate de tip casetat) sistemul existent de drenaj construit pentru a colecta apele freatice cu descarcare in canalul Dambovita (rezervor de apa curata construit deasupra casetei) nu este functional (fie este intrerupt, fie nu are conectare sau nu are statii de pompare operationale), iar rezultatul este ca apa uzata este descarcata direct in caseta.
– nivelul apei freatice ajunge deasupra nivelului sistemului de canalizare in cateva zone din apropierea malurilor raului Dambovita. – raul Dambovita (rezervorul de apa curata) situat deasupra casetei prezinta probleme de hidroizolatie si astfel cantitati importante de apa curata se infiltreaza in caseta;
– o parte din lacurile Bucurestiului sunt alimentate cu apa din izvoare, apa curata care este descarcata prin conducte de preaplin in sistemul de canalizare si apoi in caseta;
– datorita cantitatilor mari de namol, a molozului din constructii sau a altor materiale acumulate in timp in caseta, debitul este blocat in cateva puncte. Caseta are, astfel, o capacitate hidraulica inadecvata care conduce la inundatii frecvente in timpul ploilor mari.
Povestea statiei Glina
Proiectul statiei de la Glina a fost inceput la mijlocul anilor 80 de catre Nicolae Ceausescu, insa a fost stopat imediat dupa Revolutie, fiind abandonate cateva bazine uriase si constructii gigantice.
Cu mare greutate, lucrarile au fost reluate in 2007, dupa ce Uniunea Europeana a atras atentia autoritatilor romane ca Bucurestiul este singura capitala din UE fara statie o statie de epurare. Apele reziduale ale Bucurestiului erau deversate direct în Dambovita, de unde ajungeau in raul Arges, apoi in Dunare si intr-un final in Marea Neagra.
Capitala are un sistem de canalizare care aduna apele uzate menajere, pe cele industriale, precum si apa de ploaie, toate fiind descarcate direct in raul Dambovita. Daca faza II a lucrarilor va fi dusa la bun sfarsit, atunci Bucurestiul va avea in sfarsit un sistem de de epurare a apelor uzate, iar mirosul ingrozitor din zona Glina va disparea.
